Oamenii- brand

Afaceri ca palinca Zetea, cozonacii Bujor sau chiloţii Botezatu au devenit poveşti de succes după ce proprietarii lor şi-au pus numele pe etichetă. Au pornit fie ca afaceri de familie, fie dintr-o idee. Afacerile în care proprietarii şi-au transformat numele în brand sunt încă la început în România.

Oamenii-brand s-au impus în foarte multe domenii: de la cabinetele de avocatură la mărci de cosmetice şi produse de alimentaţie. La nivel internaţional, companii mari care au revoluţionat încă mai poartă numele fondatorilor: Procter & Gamble, Colgate, Honda, Pfizer, Ford. Exemple sunt însă şi în România. Silviu Zetea, administratorul afacerii cu palinca omonimă, a moştenit business-ul de la tatăl lui. Palinca Zetea este cunoscută însă din anii 1900.

Citiţi şi: Cum au devenit oameni-instituţie

La fel, o familie din Suceava a reuşit să transforme preparatul cozonacilor într-o adevărată afacere. Secretul: brandul a fost construit pe baza numelui pe care cei doi - mamă şi fiu - îl împărtăşesc. Cozonacii Bujor se vând acum în întreaga ţară. Un brand cunoscut la noi şi chiar şi peste hotare este însă Cătălin Botezatu. După ce s-a remarcat ca designer şi ca vedetă de televiziune, Botezatu s-a impus în lumea afacerilor abia când şi-a pus numele pe elasticul chiloţilor bărbăteşti. Designerul mărturiseşte că, din colecţiile de lenejerie pe care le-a scos până în prezent, cel mai bine se vând modelele ce au brandul la vedere.

Specialiştii în branding spun însă că meritul este al antreprenorilor vizionari, care au avut o idee puternică şi care au avut curajul să rişte şi să-şi creeze o firmă cu numele lor. Iar cel mai greu test este menţinerea pe piaţă. În cazul unor oameni de afaceri cu expunere publică, orice scandal în care aceştia sunt implicaţi poate afecta brandul.  

Zetea, numele care ne aprinde cerul gurii de o sută de ani

De la uiumul pe care în anii '90 îl primea de la localnicii care îşi distilau ţuica în cazanele sale, Silviu Zetea a ajuns la vânzări  zilnice de peste 100 de litri şi o cifră de afaceri anuală de aproape 500.000 de euro. Tradiţia fabricii Zetea datează de zeci de ani.

Criza nu pare să tulbure palinca producătorului sătmărean Silviu Zetea, în vârstă de 49 de ani.  „Şi în aceşti ultimii ani, de criză, eu am avut o creştere stabilă de 30-50%", dezvăluie omul de afaceri. Acesta nu se sfieşte să spună că afacerea de familie îi oferă în prezent un real confort financiar.

„Pot să spun  că trăiesc destul de bine din această afacere. În prezent am vânzări în medie de 100 de litri pe zi, în condiţiile în care este o afacere de familie cu 11 angajaţi, cu tot cu contabil, iar preţurile produselor nu sunt mici, dimpotrivă", spune Silviu Zetea. Pe lângă perseverenţa pe care a preluat-o de la tatăl său, odată cu palincăria, în 1990,  secretul succesului este, potrivit producătorului sătmărean, tocmai produsul pe care îl fabrică. „O palincă bună, aşa cum e numită regional, sau ţuica, aşa cum este cunoscută de toţi românii, se serveşte şi la veselie, şi la supărare, indiferent de vremuri. Desigur, în cantităţi moderate", spune Silviu Zetea.

A mizat pe prezentare

A riscat investind consistent în prezentare, a pariat pe o imagine de lux, iar succesul nu a întârziat să apară. Începutul anilor 2000 fost perioada  în care a decis să asocieze luxul cu tradiţia, revoluţionând afacerea pornită la începutul secolului trecut de bunicul său.
„În anul 2000 am creat ţuica de lux, într-o prezentare costisitoare. Numai eticheta, pe care numele Zetea este scris cu fire de aur incrustate în sticlă, m-a costat  atunci cât tot ambalajul folosit anterior. Am riscat mult atunci, fiind considerat de unii prea curajos, ca să nu spun altfel", îşi aminteşte Silviu Zetea.

Rampa de lansare pentru producătorul de palincă a fost însă o apreciere primită în străinătate, în 2001: Medalia de Argint, la un concurs mondial organizat la Bruxelles, Belgia. „Nimeni nu este profet în ţara lui. Şi în cazul meu, produsele Zetea au fost apreciate mai întâi în străinătate. Ulterior a venit şi notorietate în ţară", spune Silviu Zetea. Acesta îşi aminteşte că succesul şi distincţiile internaţionale i-au crescut exponenţial afacerea. „Eu sunt adeptul promovării prin cunoaşterea produsului. Pe lângă târgurile şi evenimentele la care particip, atelierele Zetea din Medieşu Aurit au fost vizitate în ultimii ani de mii de turişti", mai spune Silviu Zetea.

Afacere de familie cu tradiţie îndelungată

Povestea ţuicii Zetea începe în urmă cu mai bine de un secol. Sunt puţini cei care îşi mai amintesc de „Zetea bătrânu", care, pe la 1900, producea ţuică pentru întreaga comunitate. Silviu a preluat afacerea de la tatăl său, Dumitru Zetea, împreună cu două cazane vechi de ţuică, o reputaţie de invidiat şi, lucrul cel mai preţios, secretul ingredientelor. Acum, cele două cazane au devenit piese de muzeu. „În 1991 mi-am înregistrat emblema proprie, marca Zetea cu element figurativ care a devenit un brand cunoscut", povesteşte producătorul. Băutura preparată din prunele de la Medieşu Aurit a căpătat renumele de „ţuica diplomaţilor". Licoarea a ajuns să fie cunoscută până în Ţara Soarelui Răsare, fiind oferită de către o delegaţie a României premierului Japoniei, dar şi altor 43 de ambasadori.

Bujor, prinţul cozonacilor: „Eu nu o să lucrez niciodată pentru altul"

Veronica şi Ovidiu Bujor fac cozonaci care le poartă numele Foto: Georgeta Cîrstean

Ovidiu Bujor pregăteşte cu migală, alături de mama sa şi câţiva angajaţi, mii de cozonaci. Are o afacere pe care a construit-o alături de cei dragi cu sacrificii, de la o vârstă când alţii încă erau pe băncile şcolii. 

Totul a început în urmă cu zece ani, într-o bucătărie puţin spaţioasă în care au înghesuit două aragazuri. Ideea de a face un ban din dulciuri de casă a venit la o petrecere. „Am fost la mai multe nunţi şi am observat că petrecerile erau frumoase, dar prăjiturile lăsau de dorit. Sora mea mi-a spus că decât să stau la telenovele mai bine fac prăjituri", îşi aminteşte Veronica Bujor. S-au pus pe treabă, iar la început s-au bazat doar pe propriile forţe. Ovidiu avea pe atunci 18 ani, dar muncea cu tragere de inimă alături de Veronica şi de Cornel, părinţii lui. „Nu spun că nu mă distram ca toţi tinerii la 18 ani, dar lucram şi cot la cot alături de părinţi, pentru că eram conştient că ceea ce făceam, făceam pentru mine", povesteşte Ovidiu Bujor, administratorul afacerii.

Primele comenzi le-au avut pentru prieteni. „Am început cu prăjituri, întâi pentru cunoscuţii care aveau nevoie la nunţi, petreceri sau de Sărbători. După ce am văzut că suntem apreciaţi, am început să facem şi cozonaci", explică Ovidiu Bujor. Toate aceste bunătăţi erau făcute în primii ani în apartamentul din Suceava. Din mână în mână, Cozonacii Bujor au ajuns la scurt timp şi în Capitală, unde au fost apreciaţi. Doi magnaţi din Bucureşti şi din Botoşani comandă săptămânal bunătăţi de la familia Bujor. „Aveam comenzi cu sutele de Sărbători. Acumulam capital şi investeam în frigidere pentru a avea unde să păstrăm produsele", îşi aminteşte Ovidiu Bujor. De Sărbătorile care tocmai au trecut, peste 5.000 de cozonaci Bujor au ajuns pe mesele românilor.

Pe cont propriu

În 2006, când a absolvit cursurile Facultăţii de Inginerie Electrică de la Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava, s-a hotărât să-şi facă propria firmă. „Am zis că eu nu o să lucrez niciodată pentru altul şi aşa a luat fiinţă «Cozonac Bujor», pe 12 mai 2006", povesteşte Ovidiu Bujor. Pentru un nou spaţiu de producere s-au împrumutat de la prieteni. Au cumpărat atunci casa din Burdujeni, unde şi acum se plămădesc cozonacii şi prăjiturile de Bujor, patru-cinci frigidere, un cuptor şi un malaxor.

„Am reuşit să facem apoi un credit de 100.000 de lei, ne-am plătit datoriile şi am pornit la drum", povesteşte tânărul administrator. Acum, cozonacii Bujor sunt copţi în şapte cuptoare, frământaţi în cinci malaxoare şi trecuţi prin mânile a 11 angajaţi. Întrebaţi de secretul reţetelor, Veronica şi Ovidiu spun că este important să foloseşti produse naturale. „Nu avem «elixirul» cozonacului. Sunt reţete adunate de mama de-a lungul timpului, dar care au aceleaşi ingrediente pe care le ştie toată lumea: făină, lapte, ouă, unt, smântână, zahăr şi drojdie. Ce e foarte important, ingredientele sunt 100% naturale", spune Ovidiu. În prezent, în patiseria din Burdujeni, cei opt angajaţi fac, pe lângă cozonaci, şi 15 feluri de prăjituri, şi 5 sortimente de tort, plus ştrudele cu mere, tarte cu fructe şi frişcă şi plăcinte poale-n brâu, în funcţie de comenzi.

Chiar dacă prăjiturile şi cozonacul familiei Bujor au ajuns prin toate colţurile lumii odată cu românii plecaţi peste hotare, Ovidiu Bujor îşi doreşte ca la un moment dat să exporte produsele sale. ;Georgeta Cîrstean

"Am început cu prăjituri făcute pentru cunoscuţii care aveau nevoie la nunţi, petreceri sau de Sărbători."
Ovidiu Bujor administrator

Botezatu: „Clienţii vor chiloţi cu semnătură"

Botezatu a lansat mai multe colecţii de lenjerie pentru bărbaţi Foto: Agerpres

Înainte de a fi vedetă, Cătălin Botezatu este designer. Iar brandul lenjeriei intime pare mai puternic decât cel al hainelor care-i poartă semnătura. Aventura lui Bote cu lenjeria a început în urmă cu nouă ani, iar designerul este, dincolo de cel mai controversat personaj din lumea modei, cel mai puternic brand de lenjerie intimă din România. „Toată lumea cere modelul pe care scrie mare pe elastic Cătălin Botezatu. Nu eu simt nevoia să-mi pun numele, ci clienţii vor să poarte chiloţi cu semnătura vizibilă! Am încercat variante fără nume sau doar cu iniţialele mele, dar fără succes", spune Botezatu.

Povestea lui începe la puţin timp după Revoluţie, când a condus prima casă de modă din România - „Europa", pentru cinci ani. Pe atunci făcea haine şi pentru femei, şi pentru bărbaţi. Până într-o zi, când s-a prins că adevăraţii specialişti în croitoria pentru bărbaţi au dispărut. Şi atunci a renunţat să mai bucure publicul masculin la toate „categoriile", limitându-se doar la lenjerie intimă pentru acest segment. Aşa a ajuns să colaboreze cu Fabrica Argo din Cluj, să deschidă o fabrică la Târgu-Mureş şi să facă din lenjeria intimă o afacere de invidiat. „Lenjeria intimă mi-a adus mai multă popularitate poate şi pentru că preţurile aici sunt mai mici decât cele ale altor tipuri de produse vestimentare pe care le creez", crede designerul. Raportul calitate-preţ al modelelor şi respectul pentru client sunt cele două condiţii care i-au permis să prospere constant. „ În 2010 am păstrat preţurile din 2008 - 2009, în ciuda creşterilor costurilor pentru materia primă. Numărul clienţilor fideli a crescut, iar eu nu am simţit criza deloc.  Dimpotrivă, am angajat 20 de oameni într-un an în care mulţi au tras oblonul peste afacerile lor."  Designerul s-a îmbogăţit cu multe miliarde numai din vânzarea unui singur model de chilot - cel push-up.

Modelul cu bureţel

Performanţele chilotului cu bureţel îl ajută acum să vorbească fără probleme despre cârcotaşii care au apărut după lansarea ineditului model: „Mulţi au râs în colţul gurii, gândindu-se doar la imaginea pe care acest model o conferă bărbaţilor, nu şi la aportul de confort. Nu i-am creat doar pentru a da bărbaţilor siguranţă şi încredere în aspectul lor, ci şi pentru a le oferi mai mult confort. Femeile poartă sutiene cu push-up şi mint bărbaţii, de ce n-ar purta şi domnii push-up?! E un artificiu, nu e nimic rău în a vrea şi a încerca să arăţi mai bine." Gusturile nu se discută... iar designerul execută şi colecţii de lenjerie bărbătească cu elemente glam - paiete, sclipici, pietre (semipreţioase) - pe motiv că acele modele fac deliciul show-urilor. ;Maridana Arsene

Branduri care au schimbat lumea

Afacerile care poartă numele fondatorului sunt încă la început de drum în România, spun specialiştii. Cel care se impune pe piaţă cu astfel de branduri trebuie să aibă însă mult curaj. „El este un antreprenor pur-sânge: vizionar, intuitiv, curajos, hotărât şi cu pasiune", afirmă Irina Ilie, associate director al Agenţiei Brandient. În privinţa regulilor pe care omul de afaceri trebuie să le respecte pentru a-şi creşte brandul, Irina Ilie spune că nu există aşa ceva. „Există doar o viziune, o idee suficient de puternică în care acea persoană crede atât de mult încât prin tot ceea ce face va schimba destine umane, obiceiuri şi comunităţi", afirmă specialistul. În România, companiile sunt încă începătoare în ceea ce priveşte brandingul. „Doar de aproximativ un deceniu s-au format branduri puternice locale în servicii sau în FMCG (Fast Moving Consumer Goods)", explică Irina Ilie. În afara ţării, brandurile ce poartă numele fondatorilor s-au născut cu peste un secol în urmă. „Au construit în tot acest timp multă reputaţie, mult respect. Sunt branduri fară de care lumea noastră modernă ar fi cu totul altfel: Procter & Gamble, Colgate, Honda, Pfizer, Ford, Kellogg's", mai spune specialistul Brandient. Şi în lumea modei şi a parfumeriilor, cele mai mari branduri care au rezistat de-a lungul deceniilor poartă numele creatorilor. „În portofoliul Brandient există branduri puternice care poartă numele proprietarilor, leaderi în domeniile lor de activitate, şi aici fac referire la serviciile profesionale de avocatură, cum sunt Ţuca şi Asociaţii sau Pelifilip", a adăugat Irina Ilie.

" Omul-brand este un antreprenor pur- sânge: vizionar, intuitiv, curajos, hotărât şi cu pasiune. "
Irina Ilie associate director  Brandient