Munca peste program, noua modă la români

Chiar dacă nu îşi duc la îndeplinire sarcinile zilnice, mulţi angajaţi preferă să rămână peste orele de program, ca să nu-şi piardă serviciul

Recesiunea are impact nu doar la buzunar, ci şi în privinţa atitudinii faţă de job: mulţi angajaţi aleg să rămână peste program de teamă să nu fie daţi afară. „Prezenteismul“ sau prezenţa la serviciu în condiţii de boală sau incapacitate de lucru determină, pe termen lung, o sănătate precară şi deteriorarea relaţiilor personale.

 „Mergi la serviciu chiar dacă eşti bolnav?" Răspunsul dat de majoritatea românilor a fost afirmativ. Aproximativ 72% din conaţionali nu lipsesc de la locul de muncă fie pentru a nu rămâne în urmă cu activitatea (37%), fie pentru a nu-şi pierde jobul (34%).

Mai citeşte şi:

Românii, cei mai degajaţi angajaţi europeni

Doar 20% din respondenţi aleg să stea în concediu medical până se însănătoşesc.

Rezultatele sondajului realizat recent de portalul de recrutare bestjobs.ro arată că prioritatea angajaţilor români este siguranţa locului de muncă, chiar dacă suntem în sezonul răcelilor şi medicii ne recomandă să nu intrăm în contact cu colegii dacă ne îmbolnăvim.
Experţii în resurse umane pun fenomenul „prezenteismului" pe seama contextului economic. „În această perioadă trebuie să munceşti mai mult pentru a rămâne competitiv, astfel că îndeplinirea sarcinilor devine aproape imposibilă în cele opt ore zilnice", spune Marian Rujoiu, manager la compania de resurse umane Extreme Training. El afirmă că nu doar nevoia îi îndeamnă pe angajaţi să rămână peste program, ci şi teama de a se număra printre disponibilizaţi, dar şi interesul de a primi bani mai mulţi pentru orele suplimentare.

Alte motivaţii sunt dorinţa de a fi „bine văzut" de şefi, dar şi pasiunea pentru ceea ce fac şi dorinţa de a menţine compania la care lucrează competitivă pe piaţă. „Principalele motive pentru care angajatul stă peste program vizează consolidarea în organizaţie a unei imagini de persoană implicată, competentă, performantă, utilă companiei şi, prin urmare, o persoana la care nu ar trebui să se renunţe. Oamenii stau peste program şi din teama de a nu-şi pierde slujba şi, odată cu ea, toate avantajele profesionale şi sociale derivate", spune şi Georgiana Dragomir, managing partner la compania de resurse umane Innerlook.

Cei despre care se spune că „nu rup uşa" fac parte din categoria angajaţilor preocupaţi de imagine, cei care-şi propun să inducă o anumită percepţie despre performanţa profesională reală. Acest tip de atitudine este alimentat şi de criteriile „subiective" de evaluare pe care le practică angajatorul. „Ar trebui să conteze criteriile legate strict de eficienţa respectivului angajat. În realitate, o serie de evaluări sunt realizate cu subiectivism de către manageri, pe criterii care sunt «vizibile», unul dintre acestea fiind numărul de ore lucrate zilnic", spune Dragomir.

Cei mai muncitori europeni

Dintre cetăţenii europeni, cei mai „conştiincioşi" sunt angajaţii olandezi, trei sferturi dintre cei intervievaţi (76%) răspunzând afirmativ la întrebarea „În ultimele 12 luni ai mers la serviciu chiar dacă ai vrut să anunţi că eşti bolnav?".

În majoritatea statelor europene în care au fost realizate studii pe acest subiect, ponderea „prezenteismului" variază între 50 şi 70%, iar nivelul este semnificativ în firmele mici, arată un raport publicat de Eurofound (European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions). Mai mult, o serie de cercetări făcute în Marea Britanie arată că cei care au raportat că sunt bolnavi, dar nu au lipsit de la serviciu, au fost de două ori mai predispuşi la riscul de a se îmbolnăvi de inimă, prin comparaţie cu cei care au raportat o stare similară, dar au lipsit.

Nu e sinonim cu dependenţa

Chiar dacă angajaţii dependenţi de muncă şi cei care rămân peste program par să fie aceiaşi, motivele lor sunt complet diferite. „Pentru unii poate fi doar un tertip pentru a-şi păstra serviciul, dar sunt oameni dependenţi de muncă şi oameni care muncesc de frică, astfel că nu putem pune semnul egal între dependenţă şi frică", spune Marian Rujoiu.

În timp ce pentru angajatul workaholic rămânerea peste program ţine de motivaţia autodepăşirii, pentru celălalt primează dorinţa de a nu-şi pierde seviciul. „Munca este principalul generator de satisfacţie pentru dependenţi, astfel încât munca peste program nu reprezintă o corvoadă. În schimb, cei în situaţia «prezenteismului» rămân peste program dintr-o presiune externă, a grupului sau a companiei, în realitate dorindu-şi să plece de la serviciu", afirmă Georgiana Dragomir.

Profilul angajatului „prezenteist"

Când un angajat îşi dă seama că nu este necesar să rămână peste program pentru că şi-a terminat treaba şi totuşi decide să o facă sub influenţa socială, avem de-a face cu unul dintre cazurile de „prezenteism". Specialiştii spun că efectul cel mai important este fenomenul de conformare. „Profilul angajatului în acest gen de situaţii este unul caracterizat drept conformist, pentru că obiectivul nu este satisfacerea unei nevoi interne sau organizaţionale, ci înscrierea în comportamentul general de grup", spune specialistul Innerlook, Georgiana Dragomir. Ea este de părere că rezultatul acestei atitudini este apariţia unui mediu de lucru din care dispar iniţiativa şi creativitatea şi unde se instaurează un climat marcat de rutină şi consens autoimpus, care îi va împiedica, mai ales pe angajaţii performanţi, să se împlinească profesional.

Beneficii

- Angajat perceput ca persoană implicată şi competentă
- Cresc eficienţa şi productivitatea angajatului
- Reevaluarea priorităţilor şi soluţionarea unor probleme

Lipsuri

- Pe termen lung, oboseala duce la ineficienţă
- Neglijarea vieţii personale, cu efecte negative la serviciu
- Costuri mai mari pentru companie decât cu absenţa

Cum se vede prin ochii managementului companiei

În general, şefii apreciază „prezenteismul", mai ales că acesta este considerat un efort suplimentar depus de angajat. „Managerul va aprecia efortul angajaţilor doar în măsura în care nu trebuie să plătească în plus. Dacă va fi nevoit să recompenseze, probabil nu va fi la fel de încântat", spune Marian Rujoiu. Pe de altă parte, managerii văd în acest tip de comportament şi efecte negative, ca ineficienţa şi demotivarea. „De obicei, asta se întâmplă în organizaţiile în care liderii încurajează performanţa reală, în general în companii de dimensiuni mai mici, iar rezultatele sunt cuantificate transparent şi obiectiv", spune Dragomir.

Ce fac şefii pentru a reduce fenomenul

Specialiştii în resurse umane sunt de părere că fenomenul se poate corecta doar prin decizii luate la nivelul managementului, în care să se subli­nieze clar criteriile în baza cărora se fac evaluările profesionale. Şefii sunt sfătuiţi, de asemenea, să poarte discuţii informale cu subordonaţii, în cadrul cărora să abordeze deschis această problemă.„Prezenteismul" generează un consum mare de energie nu doar fizică, ci şi psihică. Acesta înlesneşte apariţia surmenajului care, la rândul său, generează un paradox pe care managerii trebuie să-lgestioneze. „Eficacitatea, randamentul şi productivitatea crescute se obţin atunci când suntem relaxaţi şi liniştiţi, adică avem un echilibru între birou şi viaţa personală, cu satisfacţii şi preocupări motivante pe ambele planuri", explică Ionuţ Tarcea, consultant la compania de resurse umane Ascendis Consulting.

Pe de altă parte, spune el, fără schimbările la nivel organizaţional generate de noile condiţii economice şi fără o presiune mai mare asupra rezultatelor, companiile riscă să nu-şi atingă obiectivele de piaţă sau să dea faliment. Zilele de muncă pierdute din cauza orelor în care angajatul este prezent, dar nu lucrează, sau a celor de absenteism reprezintă totalul timpului de muncă neproductiv, ceea ce se traduce prin costuri mari pentru companie, deoarece pierderile de productivitate cauzată de performanţele scăzute sunt mai mari decât cele pe care le generează absenţa angajaţilor pe motiv de boală. „Costurile organizaţiei se măresc dacă se ţine cont de faptul că «prezenteismul», spre deosebire de absenteism, implică remunerarea angajatului pe acea perioadă şi creşterea ratei greşelilor în sarcinile de serviciu", spune psihologul Bogdana Bursuc, de la Mind Institute. Studiile arată ca 86% din totalul timpului de muncă neproductiv este cauzat de „prezenteism".

Situaţia se poate corecta

Psihologul Bogdana Bursuc spune că fenomenul se poate corecta prin programe de sănătate ocupaţională, derulate de managementul firmelor.

Aceste programe au trei obiective majore:

1. Audit al factorilor psihosociali de risc la locul de muncă şi al stării de sănătate psihologică a angajaţilor.

2. Servicii de asistenţă psihologică pentru angajaţi, care au scopul de a dezvolta abilităţi pentru protejarea/recuperarea sănătăţii emoţionale.

3. Dezvoltarea de politici interne de control al stresului şi al factorilor psihosociali de risc.

Efecte adverse pe termen lung

Majoritatea românilor merg la serviciu chiar dacă sunt răciţi

În ciuda stării de sănătate afectată de probleme precum stresul, depresia, anxietatea sau de anumite simptome fizice, angajaţii sunt prezenţi la locul de muncă. Dar asta nu înseamnă în mod necesar că sunt şi productivi. Psihologii spun că problemele de sănătate nu îi împiedică pe angajaţi să vină fizic la serviciu, dar le afectează capacitatea de concentrare şi performanţa în muncă. „Putem identifica «prezenteismul» dacă ne uităm la comportamentele angajaţilor. Prima categorie este reprezentată de munca excesivă şi de numărul de ore suplimentare efectuate, iar a doua categorie este cea în care intră randamentul scăzut, irascibilitate, neatenţie crescută", afirmă psihologul Bogdana Bursuc.

Ea spune că angajaţii rămân peste program şi pentru că sunt „văzuţi bine", în timp ce încheierea programului la timp este „sancţionată" prin ironii, sarcasme sau ameninţări, cea mai răspândită pedeapsă fiind eticheta negativă „rupe uşa". Tendinţa de a face din depăşirea normei de lucru o obişnuinţă poate duce la suprasolicitare fizică şi psihică, ceea ce conduce la îmbolnăvire prin scăderea imunităţii organismului.

Devenim mai vulnerabili

„Persoanele suprasolicitate sunt mai vulnerabile la contractarea diferitelor boli, tind să cedeze nervos şi să-şi piardă echilibrul emoţional mai uşor. Suprasolicitarea predispune la tulburări de somn, la stări de iritabilitate şi de furie, la anxietate, oboseală fizică şi psihică accentuată care scad rezistenţa la stres", afirmă psihoterapeutul Aniela Minu. În plus, reacţiile negative vin în lanţ: aceste stări determină dezechilibru în relaţiile cu cei din jur, ceea ce va duce la frustrări şi apoi la conflicte uneori de nedepăşit.

„Ignorarea mesajelor transmise de corp şi de minte, a necesităţii alternării perioadelor de lucru cu cele de relaxare, lipsa unei alimentaţii sănătoase pot conduce la consecinţe dintre cele mai grave", mai spune
psihoterapeutul Aniela Minu. În cazul în care angajatorul nu ia măsuri, angajatul trebuie să decidă ceea ce este important pentru el: „să cântărească atent costurile şi beneficiile alegerii lui şi să gândească responsabil că dacă alege să-şi ruineze sănătatea pentru a nu pierde acel job, riscă să-şi piardă nu doar siguranţa zilei de mâine, dar poate şi viaţa, ceea ce nu-i mai oferă nicio opţiune", ne sfătuieşte Aniela Minu.

"Ignorarea mesajelor transmise de corp şi de minte, a necesităţii alternării perioadelor de lucru cu cele de relaxare, lipsa unei alimentaţii sănătoase pot conduce la consecinţe dintre cele mai grave."
Aniela Minu psihoterapeut