Vulcanii sunt mai periculoşi decât bombele nucleare, susţin cercetătorii

Mulţi îşi mai amintesc, probabil, de erupţia vulcanului din Islanda, Eyyafyatlayokudlya, care în luna aprilie a blocat traficul aerian în Europa. Oamenii de ştiinţă din întreaga lume se tem de consecinţele catastrofale ale activităţii vulcanice.

În luna august, au fost lansate două expediţii internaţionale pentru studierea vulcanilor. Cercetători americani şi ruşi au mers să cerceteze vulcanul Sarychev  localizat în peninsula Kamchatka. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Strasbourg sunt deosebit de îngrijoraţi cu privire la vulcanul Benbow, Ambrym (Vanuatu). Ei cred că peretele de bazalt care separă vulcanul de ocean, va ceda, mai devreme sau mai târziu, presiunii. Şi apoi, va avea loc o explozie puternică, care va depăşi chiar şi erupţia vulcanului indonezian Krakatau, şi va distruge insula. În acest caz, un dezastru natural poate afecta Australia şi Indonezia.

Există numeroase exemple de erupţii vulcanice ce au curmat vieţile a sute de mii de oameni şi chiar civilizaţii întregi, relatează Pravda. Ameninţarea erupţiilor îi afectează chiar şi pe cei care trăiesc departe de vulcani. În plus, pierderile de vieţi omeneşti nu se produc numai din cauza fluxurilor de lavă, ci şi din cauza emisiilor de gaze toxice şi tsunami-urile care însoţesc erupţiile.

Numai Islanda are şapte vulcani activi, iar Italia are trei. În trecut, acestea au ucis zeci de mii de locuitori. Extrem de cunoscuţi sunt vulcanii Vezuviu şi Etna, care au distrus oraşe întregi din cele mai vechi timpuri.

Dar cel mai bun exemplu îl constituie erupţia vulcanului Santorini din Marea Mediterană, în anul 1400 î.Hr. Experţii spun că acesta a depăşit capacitatea unui milion de bombe nucleare lansate la Hiroshima. Aceasta a fost erupţia care a cauzat nimicirea civilizaţiei cretano-miceniană. De altfel, unii istorici antici credeau că vulcanul Santorini a cauzat distrugerea Atlantidei.

Mai târziu erupţiile vulcanilor Vezuviu şi Etna din Italia, au distrus oraşe întregi ca Pompei şi Catania. Exemple similare au fost demonstrate de către alte "zone vulcanice" ale lumii. De exemplu, erupţia vulcanului Lucky din Islanda în 1783 a distrus aproape întreaga ţară. Apoi, gazele otrăvitoare emise în atmosferă au ucis peste o treime din populaţia de 50.000, în timp ce restul oamenilor aproape că au murit de foame după ce culturile au fost distruse, iar animalele şi peştii au murit.

 În 1883, în timpul unei erupţii vulcanice de pe insula indoneziana Krakatoa, cel puţin 36.000 de oameni au fost ucişi. Zeci de mii de oameni au murit în anii următori, din cauza efectelor erupţiei.

De altfel, activitate vulcanică afectează climatul de pe întregul pământ. Cenuşa rezultată în urma erupţiilor puternice este transportat în stratosferă, formând structuri de nori care duc la creşterea calitatii de refracţie a pământului şi prin aceasta determină schimbarea balanţei de radiaţie şi a climei în general. 

Particule minuscule de cenuşă pot ajunge în plămâni, ceea ce ar deveni periculos pentru persoanele cu probleme respiratorii.

Aşa cum menţiona  cercetătorul Serghei Fedorov, într-un interviuacordat  Pravda.ru, "erupţia Eyyafyatlayokudlya s-a dovedit o lipsă totală de protecţie a civilizaţiei în faţa dezastrelor. Oamenii încă mai depind de natură, iar credinţa că oamenii pot controla naturanu  este decât o supraestimare a puterii. Cel puţin, suntem încă foarte departe de asta."

Din fericire, conform experţilor, erupţii foarte puternice apar o dată sau de două ori la un secol, în timp ce catastrofe globale vulcanice ca Santorini apar o dată la fiecare trei - patru mii de ani.