Accidentul aviatic din Apuseni. De ce nu are Ministerul Sănătăţii un avion?

În urma accidentului aviatic din Munţii Apuseni toată atenţia s-a îndreptat pe identificarea exactă în timp util a locului prăbuşirii avionului. Probabil că nu vom afla niciodată de ce informaţia furnizată de doctorul Zamfir (coordonatele GPS) nu a fost folosită adecvat.

Pe mine mă frământă însă o altă întrebare: de ce nu dispune Ministerul Sănătăţii de un avion capabil să zboare în condiţii atmosferice vitrege, măcar de aceeaşi calitate cu achiziţia privată efectuată de fundaţia domnului doctor Arafat? 

Mass-media s-a repezit să găsească motivele pentru care avionul fundaţiei pentru SMURD nu a fost folosit. Era în revizie tehnică, urma să i se înlocuiască o piesă. Ceea ce uită reprezentanţii presei este faptul că acest avion este unul strict privat, nu este la dispoziţia medicilor angrenaţi în programul de transplant, iar dacă a fost vreodată folosit pentru misiuni similare (nu ştiu, iar ministrul de Interne afirma că este doar pentru pacienţi?!) aprobarea pentru utilizarea lui stă, în mod normal, în mâna preşedintelui Fundaţiei pentru SMURD Raed Arafat şi nu în pixul subsecretarului de stat din Ministerul Sănătăţii. Desigur este vorba de aceeaşi persoană fizică, însă în România disociaţia asta schizoida se poartă.

Medici cu suflet mare au înţeles să-şi pună viaţa în mâna pilotului şi mai ales în rezistenţa unui avion mult prea bătrân pentru a mai face pe cineva să se simtă în siguranţă. Cred că oricine ar fi fost în locul lui Adrian Iovan ar fi luat aceeaşi decizie, de a efectua zborul, riscul givrării fiind contrabalansat de eventualitatea unui zbor la mică altitudine. Cine ar fi dat dovadă de atâta prudenţă sau laşitate încât să spună – eu nu-mi risc viaţa pentru un ficat!? 

Avionul se pare că era în bună stare de funcţionare, însă este tipul de avion în care să te simţi în siguranţă atunci când trebuie să traversezi munţii Carpaţi? Eu aş zice că nu! Avionul, însă, nu a făcut faţă situaţiei şi numai un noroc a făcut ca să nu moară toţi cei 7 oameni aflaţi la bord.

SMURD-ul (de stat) a făcut salturi spectaculoase în finanţare, iar meritele revin aceluiaşi medic devotat şi cu certe capacităţi manageriale Raed Arafat. Programul de transplant însă nu beneficiază de serviciile unei persoane cu aceeaşi influenţă, cel puţin în materie de finanţare, iar rezultatele le putem vedea. Sper că una din primele măsuri pe care le va lua Guvernul – va fi achiziţionarea măcar a unui avion, soră cu cel achiziţionat de fundaţia pentru SMURD. Acela a costat 1 milion de euro. Ultima achiziţie în materie de aviaţie a fost un elicopter SMURD (de stat) în valoare de 5 milioane de euro.

Este puţin probabil să se nască o competiţie între utilizarea celor două avioane. Si chiar daca monopolul doctorului Arafat ar fi spart, de beneficiat vor beneficia oamenii bolnavi, aflaţi în suferinţă. Doctorul Arafat a devenit el însuşi o instituţie (este amuzant cum până şi în actele oficiale în comisiile şi grupurile de lucru sunt menţionaţi “reprezentanti ai  ...(instituţiilor membre)” şi reprezentantul Ministerului Sănătăţii – Raed Arafat (nominalizat însă). Totuşi trebuie să acceptăm ca nimeni nu este peren sau de neînlocuit. Este posibil ca la un moment dat, din orice motiv, domnia sa să părăsească Ministerul Sănătăţii – şi cu această ocazie decizia privind utilizarea avionului să revină fără dubiu domeniului privat – preşedintelui fundaţiei pentru SMURD!

Ministrul Sănătăţii ar trebui să dea dovadă, măcar de această dată, de o viteză de reacţie adecvată şi să speculeze momentul tragic pentru a pune pe făgaşul normal activitatea de transplant prin solicitarea publică a finanţării achiziţionării unui astfel de avion.

Eu cred că se poate!