Tot ce trebuie să ştim despre scleroza multiplă, la Adevărul Live

Tot ce trebuie să ştim despre scleroza multiplă

Debutează mai ales la tinerii cu vârste între 20 şi 40 de ani, nu se vindecă şi, de multe ori, bolnavii ajung în scaun cu rotile. Despre simptomele de debut, despre diagnostic, dar şi despre noile tratamente pentru scleroza multiplă vorbim la Adevărul Live cu dr. Cristina Herţea, medic neurolog specializat în bolile neurologice autoimune, şi cu pacienta Carmen Ciocârlan.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

 

„Sclerozat“ nu înseamnă nici pe departe „nebun, bolnav mintal“, aşa cum poate mulţi cred. Boala neurologică afectează, în schimb, mare parte din viaţa obişnuită a tinerilor sănătoşi în aparenţă, care, în timp, pot ajunge în scaun cu rotile.

Scleroza multiplă este un diagnostic dificil atât pentru pacient, cât şi pentru medic, afecţiunea autoimună fiind numită şi „boala cu o mie de feţe“. Ne lămureşte cum se pune diagnosticul precoce şi corect dr. Cristina Herţea, medic neurolog specializat în bolile neurologice autoimune, de la clinica Neuroaxis. De asemenea, ne împărtăşeşte din propria experienţă pacienta Carmen Ciocârlan.

Amorţelile şi furnicăturile, printre primele semne de scleroză multiplă

Carme Ciocârlan, pacientă diagnosticată cu scleroză multiplă (SM): „La mine, scleroza multiplă a debutat la vârsta de 39 de ani. Atunci am avut primele simptome care au fost puse pe seama unui accident rutier. A fost o traumă şi s-a făcut confuzia că aş putea avea primele amorţeli din această pricină“.

„Au mai fost furnicăturile, o săgetare de la nivelul cefei şi până la picior, dar erau simptome care veneau şi plecau. Am observat că se accentuau când eram mai obosită, când aveam emoţii. Sau eram stresată. Încet-încet, simtomele s-au amplificat, au apărut altele – dezechilibrul, de exemplu. Am încercat diverse tratamente simptomatice, fără rezultat“.

„În SM avem simptome în fiecare zi, nu toate în acelaşi timp“.

„La început, boala este uşoară, îţi poţi continua activitatea“.

Scleroza multiplă, o boală mediată imun

Cristina Herţea, medic neurolog: „În SM orice simptom poate fi scleroză multiplă. Dar, trebuie să avem în vedere câteva lucruri: faptul că acest simptom care ar putea să ducă pacientul la doctor pentru SM trebuie să aibă minimum 24 de ore. Ca să fie caracterizat ca fiind puseu. Şi să aibă o anumită distribuţie. Dacă îmi amorţesc 2 degete de la o mână nu mă gândesc automat că am SM. Dar dacă am un pacient de 20 de ani care vine la doctor pentru că îi amorţeşte jumătate de corp cu tot cu faţă, da, mă gândesc că, cel mai probabil, ar putea fi o leziune cu substrat demielinizant. Motiv pentru care pacientul va face un RMN cu substanţă de contrast“.

„Şi vertijul poate să fie un simptom în scleroza multiplă. Nu orice vertij înseamnă însă SM. Cel mai des vertijul apare în afecţiuni ale urechii interne“.

„SM este o boală inflamatorie a sistemului nervos central. Este o boală mediată imun. În esenţă, ceea ce ar trebui să ne apere pe noi de viruşi, cancer, bacterii – adică sistemul nostru imunitar – luptă împotriva noastră. De ce, nu ştim. Ce putem noi să tratăm este puseul, să scădem inflamaţia şi sechelele pacientului“.

„Puseu este orice manifestare a bolii care durează 24 de ore. Factorii externi ca infecţiile virale sau expunerea la temperaturi înalte – sauna – pot declanşa un puseu“.

„Sunt contraindicate vaccinările“.

„Este o boală a adultului tânăr, debutează între 20 şi 40 de ani, sunt mai ales pacienţi-femei“.

Carmen Ciocârlan: „la RMN au apărut leziunile demielinizante. M-am programat la un neurolog care a mai cerut un RMN cervical. Aveam leziuni multiple. Mi s-a pus diagnosticul de SM recurent-remisivă“.

Care sunt paşii către diagnosticare

La mediul neurolog are loc anamneza şi examenul obiectiv. Dacă se ridică suspiciunea clinică indicaţia este de IRM cerebral. Cel mai bine cu substanţă de contrast.

Odată diagnosticul stabilit se poate intra în Programul naţional de SM. S-a demonstrat că pacienţii care intră în tratament în primele 3 luni de la debutul bolii merg mult mai bine. Adică există o rată a recăderilor mult mai mică.

Evoluţia bolii este individuală pentru fiecare pacient în parte. Neajunsul este că nimeni nu poate spune din start care va fi evoluţia bolii.

Nu orice leziune de semnal înseamnă SM. Până ajungem acolo avem de parcurs un diagnostic diferenţial  care este destul de vast. Extrem de multe afecţiuni pot da leziuni de semnal. Neurosarcoidoza e una dintre ele. Şi lupusul.

În funcţie de zonele din creier afectate, boala dă manifestări specifice.

Boala implică un proces inflamator, dar şi degenerator care determină atrofia corticală şi deficitul cognitiv.

Interferonul, prima linie de tratament

Prima linie de tratament este cun interferon injectabil odată pe săptămână. Dar nu sunt reacţiile adverse de la interferonul făcut în caz de hepatită.

Se mai pot face tratamente perfuzabile şi orale. Există o paletă largă.

Tratamentul imunomodulator se prescrie pentru a domoli sistemul imunitar, astfel încât acesta să nu mai atace teaca de mielină şi pentru a reduce riscul de invaliditate. Progresia bolii rămâne însă. În cazul leziunilor multiple, tratamentul imunomodulator nu-şi mai are rostul. În acest caz, se administrează tratamentul suportiv.

Cu tratamentul prescris, instituit conform criteriilor actuale, şi urmat cu stricteţe se poate duce o viaţă lungă şi fără invalidităţi. Nu există garanţii, dar merită încercat.

Nu toate tratamentele de pe piaţa europeană se pot face şi la noi.

Kinetoterapia este foarte importantă în tratamentul bolnavilor cu SM. 21 de zile pe an se pot face gratuit, de 2 ori pe an. Problema este că unii pacienţi nu se pot mişca, ei trebuie duşi cu targa sau trebuie terapeutul să vină acasă. În această privinţă, mai avem mult de lucru.

 

 

citeste totul despre: