Adevărul despre obezitate: 8 aspecte care ne scapă

Ultima statistică plasează România pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte excesul de greutate al populaţiei, cu 50% persoane supraponderale şi 25% obeze. Pentru majoritatea oamenilor însă problema pare insesizabilă, marii producători de alimente dându-şi toată silinţa în acest sens.

Cu peste patru milioane de adulţi obezi şi 50% din populaţie peste greutatea normală - potrivit statisticilor Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon" - România a urcat pe locul trei al supraponderalilor din Europa, după Grecia şi Iugoslavia. În 2003, statisticile europene ne clasau pe locul 23 în privinţa procentului de persoane supraponderale, cu tot cu obezi. 

În acest context, articolul publicat de The Guardian, în care editorul Sarah Boseley prezintă o serie de fapte “incomode” despre obezitate, zdruncină, la propriu, conştiinţa.

1. Durduliu este noul standard

Studiile arată că oamenii nu observă tendinţa de îngrăşare a populaţiei, pentru că acest lucru s-a întâmplat treptat şi ne-am obişnuit să vedem persoane supraponderale. Copiii din secolul trecut, uşor costelivi, care în ochii noştri pot părea înfometaţi, aveau, de fapt, greutate normală. 

În realitate, o masă covârşitoare din societatea modernă are un exces de greutate, cu un indice de masă corporală de peste 25 (Indicele de masă corporală (imc) care arată dacă o persoană care o greutate normală se calculează astfel: IMC=greutatea (kg) împărţită la pătratul înălţimii (m). IMC 25 - 29,99 înseamnă supraponderalitate; IMC 30 - 39,99 înseamnă obezitate; IMC peste 40 -  obezitate morbidă). 

Mai există un efect care contribuie din plin la îngroşarea rândurilor celor care au prbleme cu kilogramele în plus. Acesta se cheamă „de comunitate”. Practic, ai „şanse” mai mari de a te îngraşa, dacă prietenii şi vecinii tăi văd asta ca pe o normalitate. 

2. Obezitatea scurtează viaţa

Obezitatea moderată (IMC 30-35) reduce speranţa de viaţă cu doi-patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC 40-45) – cu un deceniu întreg, potrivit unui amplu studiu publicat în 2009 de revista medicală „The Lancet”. E un aspect care, cel mai probabil, va lovi copiii din ziua de azi, având în vedere că o cincime din cei cu vârsta de cinci ani şi o treime din cei de 11 ani sunt supraponderali sau obezi.  

3. Falimentează sisemul de sănătate

În Marea Birtanie, de exemplu, Sistemul Public de Sănătate cheltuieşte 5 miliarde de lire sterline pe an din cauza unor boli asociate obezităţii, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale şi diabetul. Estimările arată că peste câteva zeci de ani, aceste sume vor urca până la 15 miliarde lire sterline.

4. O confruntare inegală

Eforturile de promovare a sănătăţii sunt depăşite de efectele campaniilor de marketing ale produselor alimentare din comerţ. De pildă, în Marea Britanie, Guvernul cheltuieşte 14 milioane de lire pe an pentru proiect social anti-obezitate Change4Life, în timp ce industria alimentară alocă mai mult de un miliard de lire sterline pe an pentru marketing. 

Marii producători sunt cu ochii pe noi. Tehnologia a permis oamenilor de ştiinţă să urmărească mişcările ochilor cumpărătorilor, identificând zonele de la raft pe care ne aruncăm mai întâi privirile şi care ne captează cel mai mult atenţia. Nu e vorba doar de ambalajul strălucitor sau de mesajul fericit, ci de locul unde este amplasat produsul. Companiile alimentare plătesc o primă pentru a le fi plasate produsele în locurile-minune, care reprezintă 30% din vânzările în supermarket. Cu alte cuvinte, nu prea deţinem controlul atunci când suntem la cumpărături, aşa cum ne-ar plăcea să credem. Mergem cu bune intenţii, dar venim cu sticle mari de băuturi acidulate şi pachete de biscuiţi.

5. Snacking-ul este „un comportament nou creat"

Luarea gustărilor între mese a fost practic necunoscută înainte de al Doilea Război Mondial, potrivit afirmaţiilor lui Barry Popkin, profesor de nutriţie la Universitatea din Carolina de Nord. Obiceiul este acum o cauză importantă de obezitate şi a asigurat o creştere substanţială pentru industria alimentară şi a băuturilor. Popkin a publicat un studiu care arată că în SUA copiii mănâncă aproape continuu, având pe lângă cele trei mese obişnuite, trei gustări pe zi. „Copiii noştri se îndreaptă spre o alimentaţie constantă”, a avertizat acesta.

6. Industria alimentară o „copiază” pe cea a tutunului

Criticii spun că reprezentanţii industriei alimentare plătesc experţi şi oferă fonduri pentru lucrări ştiinţifice care să sprijine produsele lor, oferind „dovezi” care să ateste că acestea sunt mai sănătoase. Un număr mare de oameni de ştiinţă consiliază industria alimentară şi beneficiază de  finanţare pentru activitatea de cercetare, doar că ei se axează pe imaginea micro, nu pe cea macro, de ansamblu. 

Potrivit The Guardian, printre „membrii care susţin” Fundaţia Britanică de Nutriţie se numără Coca-Cola, Kellogg, Mondelez, Nestlé, PepsiCo, Tate & Lyle, Associated British Foods şi Unilever. Preşedintele Comitetului Consultativ în Nutritţie al Guvernului pentru investigarea carbohidraţilor, inclusiv a zahărului, este profesorul Ian Macdonald de la Universitatea din Nottingham, care a fost un consilier pentru Coca-Cola şi Mars.

7. Creierul, nu stomacul spune când să te opreşti din mâncat

Foamea este în mintea ta. Dr. Suzanne Higgs, de la Universitatea din Birmingham, a efectuat un experiment remarcabil pentru a dovedi aceasta. Echipa ei a oferit unui grup de amnezici un prânz alcătuit din sandwich-uri şi prăjituri. Când toată lumea a terminat de mâncat, totul a fost strâns şi după 10 minute a mai fost adus un prânz. Persoanele care nu aveau probleme cu memoria, din grupul de control, au gemut şi au refuzat alimentele, pe când cei din grupul de amnezici au mâncat din nou. Aproximativ acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi când mâncăm în faţa televizorului sau în faţa computerului la locul de muncă. 

Pentru că nu acordăm meselor atenţia deplină, creierul nostru nu înregistrează cât de mult am mâncat şi am putea simţi că nu a fost suficient. Higgs are în lucru o aplicaţie pentru telefonul mobil, care să-i ajute pe oameni să facă fotografii meselor şi gustarilor, ca un memento că au mâncat destul.

8. După vârsta de 5 ani, lupta este aproape pierdută

Studiul „EarlyBird Diabetes” realizat pe 300 de copii din Devon, Marea Britanie, a relevat că aceştia câştigase deja 70-90% din greutatea lor în exces, înainte să înceapă şcoala primară. Grav este însă faptul că, din cei 300 de copii monitorizaţi de la vârsta de 5 ani până la 12 ani, trei au dezvoltat diabet zaharat până la finalul studiului, iar 55 au avut un nivel ridicat al glicemiei, care sugera că aceştia erau pe punctul de a dezvolta afecţiunea. Cercetarea pune în evidenţă faptul că este mult mai greu să dai jos grăsimea decât s-o acumulezi, chiar şi la un copil. 

Majoritatea copiilor din ziua de azi sunt supraalimentaţi. În Marea Birtanie, de exemplu, rezultatele unei anchete gurvernamentale, dată publicităţii în 2013, a arătat că 75% din cei cu vârste cuprinse între patru şi 18 luni au obţinut mai multe calorii decât aveau nevoie din formule de lapte şi alimente solide.

Bebeluşii alăptaţi, care pot arăta mai slăbuţi, comparativ cu prietenii lor hrăniţi cu biberonul, au, de regulă, grutatea corectă. Contrar percepţiei generale, bebeluşii dolofani nu sunt mai sănătoşi. Creşterea lentă este cea mai indicată.