E bine de ştiut

După Acordul de la Moscova, Maniu are întâlniri secrete cu Harriman (SUA) şi cu sir Kerr (Marea Britanie), ultimul negând orice aranjament cu sovieticii în dauna României.

Neaşteptata şi înflăcărata discuţie despre eroism şi trădare are cel puţin zece efecte nefericite, dar şi unul, secundar, pozitiv: mai discutăm şi noi despre istoria noastră, nu numai despre Piţi-Moni-Iri-Pepe. Fără niciun comentariu, iată câteva lucruri care, profitând că a venit vorba, ar merita să fie ştiute.

19-30 octombrie 1943. La Moscova, miniştrii de Externe ai Aliaţilor stabilesc ca orice tratative de pace să fie duse cu asentimentul tuturor. Este preludiul împărţirii lumii în zone de influenţă. După Acordul de la Moscova, Iuliu Maniu are întâlniri secrete cu Averell Harriman (SUA) şi cu sir Archibald Clark Kerr (Marea Britanie), ultimul negând orice aranjament cu sovieticii în dauna României. 20 august 1944. Regele Mihai se interesează dacă în PNŢ şi PNL există tineri care ar fi dispuşi să asigure paza lui Antonescu, după arestarea acestuia. Cele două partide refuză sarcina, care va reveni comuniştilor, prin Emil Bodnăraş.

22 aprilie 1945. Regele Mihai adresează Occidentului un apel în care atrage atenţia asupra perspectivelor nefaste ale României, semnalând faptul că a refuzat să semneze unele hotărâri ale guvernului Groza, care vizau desfiinţarea partidelor tradiţionale şi judecarea membrilor acestora. El semnalează că este pus sub semnul întrebării viitorul monarhiei în România. 21 august. Regele cere demisia guvernului. Petru Groza refuză. Drept ultimă soluţie, Mihai I intră în grevă regală, refuzând să mai contrasemneze decretele-legi. Ianuarie 1946.

Ambasadorii Harriman şi Kerr, sosiţi în România pentru a pune în aplicare Acordul de la Moscova, îl asigură pe Maniu că vor fi respectate libertăţile fundamentale şi libertatea alegerilor. Peste ani, Kerr va mărturisi în memoriile sale: „Cu multă strângere de inimă a trebuit să-l mint în faţă pe acest om curajos şi iubitor de ţară". 6 februarie. SUA şi Marea Britanie recunosc oficial guvernul Petru Groza, după cooptarea formală, ca miniştri fără portofoliu, a lui Emil Haţieganu (PNŢ) şi Mihail Romniceanu (PNL). 22 noiembrie 1946. Într-o Notă a Corpului Detectivilor din Siguranţă se spune: „Coposu a afirmat că ruşii sunt foarte nemulţumiţi de modul cum comuniştii au condus operaţiunile alegerilor. Ei reproşează acestora că au făcut abuzurile prea pe faţă".