Baconschi şi Becali

A fost destituit Theodor Baconschi, pentru câteva cuvinte discutabile scrise pe blog. Şi alţii, care spun lucruri mai rele, ce păţesc?

Premierul a făcut pe durul şi l-a dat afară pe ministrul de Externe. Scrisese pe blogul propriu, într-un text care se referea la manifestările violente din stradă: „Mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii". Unii manifestanţi s-au simţit jigniţi de această formulă. Aşa că Guvernul a hotărât să-l sacrifice. Şi ce a arătat cu asta? Că empatizează cu protestatarii? Că e neiertător cu cei care vorbesc urât despre cetăţeni şi despre „societatea civilă"? Nici vorbă. E o măsură care arată dezorientarea puterii. În plus, felul în care a avut loc destituirea e de un grobianism unic în Europa. Vinovat sau nu pentru vorbele sale „plastice", Theodor Baconschi se afla - totuşi - în misiune, la Bruxelles, la o întâlnire cu ceilalţi miniştri de Externe din UE, pentru a discuta o chestiune importantă: sancţiunile împotriva Iranului. Să zicem că, pe plan intern, s-a dat satisfacţie cetăţenilor care s-au simţit jigniţi de cuvintele lui Theodor Baconschi (nu se poate şti exact câţi şi care vor fi aceia); dar pe plan extern, Guvernul a mai tras, zdravăn, o bâtă în bietele glezne obosite ale României. Nu-i iei mandatul unui ministru, prin sms sau telefon, când se află în mijlocul misiunii - e necivilizat, ne-european, nediplomatic. Iar dacă faci asta, în stil de ţaţă gureşă care strigă de peste gard la vecini, să nu te aştepţi ca Europa să te ia în serios. Ne deranjează că presa străină ne face „o imagine negativă"? Un fleac! Premierul ne face de râs prin sms, la cel mai înalt nivel şi pe termen lung!

Pe de altă parte, declaraţia lui Gigi Becali că doctorul Raed Arafat nu trebuie sprijinit pentru că e arab („Arafat să se ducă la el în ţară, la arabi, acolo! Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele? Să nu mai pună ministru arab în viaţa lor!") a „trecut" mult mai uşor prin viaţa noastră publică. Csaba Ferenc Asztalos, şeful Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a caracterizat-o candid („Este o abordare nefericită şi simplistă") şi s-a urnit cu greu să facă „o anchetă". Dar „societatea civilă" n-a sărit indignată din papuci. Aşadar, un ministru e „pedepsit exemplar" pentru nişte vorbe discutabile, iar un europarlamentar e lăsat în pace, deşi a făcut o declaraţie xenofobă pe faţă. De ce? Pentru că Becali e haios şi face rating? Pentru că ne-am obişnuit cu „stilul" lui de băiat de gaşcă? Probabil. Dar şi pentru că ne-am obişnuit cu dubla măsură, cu „conjuncturile", cu „împrejurările"...

Mircea Vasilescu este redactor-şef „Dilema veche" şi scrie pentru ''Adevărul''