Cine conduce, de fapt, Opoziţia?

Din motive de igienă mintală, nu mai urmăresc de multă vreme postul Antena 3, chiar dacă ştiu că unii jurnalişti de acolo încă mai ţin înlăuntrul lor, bine ascunse, rămăşiţe ale meseriei.

Luni seara însă, într-o vizită fiind, am plătit  tributul de politeţe unei gazde total  neglijente cu propria-i igienă  mintală şi am urmărit împreună emisiunea realizatorului Mihai Gâdea. Invitaţi erau Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin (liderul Partidului Conservator, pentru cititorii care încă nu au aflat cine e Daniel Constantin). Invitaţii: tustrei cu costume negre, tustrei cu cămăşi albe, tustrei cu cravate albastre, aşezaţi, cât mai echidistant din punct de vedere politic, în cele trei dreptunghiuri care împart ecranele televiziunilor de ştiri.

Subiectele discuţiei nu erau câtuşi de puţin interesante (Băsescu, Băsescu, Băsescu), dar atmosfera da. Mai ales relaţia dintre invitaţi şi gazdă mi s-a părut din cale-afară de inedită. Iniţial se anunţa o emisiune plicticoasă. Moderatorul punea pe masă un subiect, iar invitaţii, rând pe rând, îşi dădeau cu părerea asupra lui, fără să fie în niciun fel provocaţi, chestionaţi, iscodiţi. Duşmanii politici şi-au primit în mod exemplar tot ce meritau, fără să aibă dreptul la niciun fel de replică, pentru ca, spre final, fiecare dintre invitaţi să capete dreptul de a dezvălui ce spun sondajele de opinie, „alea adevărate", după cum ar zice Corneliu Vadim Tudor. Aici, invitaţii s-au cam contrazis, însă foarte puţin. Ponta a spus că alianţa USL ia precis majoritatea absolută (adică 51 la sută) chiar dacă rivalii de la PDL vor fura vreo 5-7 procente, Crin Antonescu a mărturisit că au şi 70 de procente în unele judeţe, dar în niciun caz sub 55 la sută, pentru ca Daniel Constantin să urce ştacheta minimă la 60 de procente. Dacă mai dura un pic emisiunea, depăşeau precis 100 la sută.

Ceva însă, un nu-ştiu-ce, m-a făcut să caut înregistrarea emisiunii. Revăzută, arăta altfel: după exact o oră, 6 minute şi 47 de secunde de la începerea emisiunii bănuielile au căpătat confirmare:  Mihai Gâdea i-a făcut un semn lui Daniel Constantin, ca şi cum ar fi fost un dirijor ce dă intrarea unui anume instrument. Am avut atunci sentimentul că jurnalişti precum Mihai Gâdea sunt pe nedrept acuzaţi că sunt tonomatele oamenilor politici. Urmărind emisiunea, am avut iniţial o senzaţie vagă, apoi un sentiment din ce în ce mai pregnant că lucrurile ar putea sta, în mod substanţial, invers: oamenii politici să fie, de fapt, tonomatele unor anumiţi jurnalişti. Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin au arătat ca nişte şcolari aduşi să recite o lecţie, sub privirea îngăduitoare a dirigintelui Gâdea şi fără să se poată eschiva. Singurul mai indisciplinat a fost liderul PC, care a îndrăznit să-i înfrunte pe ceilalţi doi: pe când aceştia îl dădeau ca opţiune serioasă de candidat la Primăria Capitalei pe Sorin Oprescu, Daniel Constantin l-a introdus în ecuaţie pe Piedone. Ceilalţi doi au înghiţit găluşca şi, mi se pare mie, nici nu puteau face altfel.