Votul de aur al DNA
0Acum, când pe Marian Vanghelie l-a lovit revelaţia că bunul său prieten Cătălin Voicu ar putea fi adus din arest pentru a vota în Senat şi apoi dus din nou la ţuhaus, Puterea şi Opoziţia s-au lansat în calcule febrile.
Camera superioară a Parlamentului are 137 de membri, dintre care, după diversele migraţii de primăvară-vară-toamnă-iarnă, 69 s-au aşezat în cuibul Puterii (PDL-UDMR-UNPR), iar 68 în cel al Opoziţiei (PSD-PNL-PC). Majoritatea pro-guvernamentală este, aşadar, extrem de fragilă. Simpla trecere a unui senator de la UNPR la PSD, de exemplu, ar inversa raportul de forţe, care ar deveni 69-68 în favoarea actualei Opoziţii. Nu e greu de bănuit câte promisiuni, câte energii şi câţi bani se consumă în subteranele partidelor pentru a produce dezertori în tabăra adversă. Miza este uriaşă: transformarea Puterii în Opoziţie şi a Opoziţiei în Putere, măcar la nivelul Senatului. Relevantă este întâmplarea din 30 mai, când plecarea din PDL a lui Şerban Rădulescu l-a făcut pe Mircea Geoană să constate entuziast: „Avem majoritatea în Senat!". Trecerea imediată a fostului PSD-ist Ion Toma la UNPR i-a stricat însă bucuria lui Geoană. Dar asta e deja o tradiţie. Şi un bun prilej de glume.
Racolarea nu este însă singura armă care poate înclina balanţa în Senat: mai există şi arestarea! De un an şi trei luni, mai exact din martie 2010, „armata PSD" nu se poate baza, la vot, pe soldatul său disciplinat Cătălin Voicu, întrucât acesta se află în arest preventiv.
Şi procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (în timpul cercetării), şi judecătorii (în timpul procesului) au considerat că profanatorul de morminte nu merită să înfrunte justiţia în libertate.
Indisponibilizarea lui Voicu reduce numărul de voturi al coaliţiei PSD-PNL-PC la 67. Ce-aţi zice însă dacă, într-o zi, judecătorii ar decide ca Voicu să fie judecat în stare de libertate, iar DNA l-ar „ridica" pe celălalt senator căruia procurorii îi dau târcoale, PDL-istul Mircea Banias? Raportul din Senat ar deveni, brusc, 68-68! Adică n-ar mai putea trece nicio lege dintre cele promovate de majoritatea guvernamentală.
Nu mă număr printre aceia care văd în orice arestare o comandă politică. Mă încăpăţânez să cred că în România nu se mai fac arestări decise la nivel de partid. Justiţia, în frunte cu DNA, a dat numeroase dovezi că a început să funcţioneze după normele statului de drept, nu ca anexă politică. Toate astea nu mă împiedică să constat însă că majoritatea parlamentară poate fi decisă uneori de DNA.
Şi mai sper, o dată în plus, că negocierile se poartă între PDL, UDMR, UNPR, PSD, PNL şi PC, nu şi între oricare dintre acestea şi DNA!