Regele, fugărit de Băsescu pe autostrada istoriei

Abdicarea Regelui Mihai a fost „un act de trădare“, săvârşit de o „slugă a ruşilor“ – Traian Băsescu, 22 iunie 2011.

Cumplită declaraţie! Câtă ignoranţă faţă de istorie! Câtă lipsă de respect faţă de instituţia care a creat România modernă şi faţă de un personaj tragic al unor vremuri înfiorătoare! Este o interpretare grosolană, răuvoitoare şi stupidă a istoriei.

Nu ştiu ce drac spurcat i-a şoptit lui Traian Băsescu să afirme enormitatea asta. În naivitatea mea, am sperat că preşedintele ţării îşi va recunoaşte greşeala şi va prezenta scuze public - nu doar Regelui, ci tuturor românilor. Evident, am aşteptat degeaba.

Este o absurditate să-i reproşezi Regelui Mihai că n-a ales martiriul, în condiţiile în care, din 31 august 1944 până pe 30 decembrie 1947, a stat cu tancurile sovietice sub zidurile Palatului. Auzi, gândire: dacă era patriot, trebuia să moară! Să fie sacrificat cu familie cu tot, precum familia Romanovilor în 1918!

La ce ne folosea dacă Regele se ambiţiona să rămână la Bucureşti în ciuda sovieticilor? Ar fi avut destinul lui Iuliu Maniu, al lui Dinu Brătianu, al altor "duşmani ai poporului" zdrobiţi în puşcăriile comuniste.

Ce şanse avea Regele Mihai? Zero! Monarhia şi regimurile „burgheze" au fost abolite în toate ţările ocupate de Armata Roşie, unde au fost instaurate regimuri „ale clasei muncitoare". Comisarii sovietici erau în ţară şi dictau totul.

Pesemne că Traian Băsescu s-a bucurat, într-un birou, şi când Ion Iliescu i-a spus „Niet!" Regelui Mihai (în aprilie 1990), şi când l-a fugărit pe Autostrada Bucureşti - Piteşti (în decembrie 1990).

Pentru prima dată de când este preşedinte, Traian Băsescu şi-a dat jos masca şi a arătat extracţia sa de esenţă FSN-istă. Miercuri seară, când vorbea despre Regele Mihai, semăna atât de mult cu Ion Iliescu!...

Cuvintele ieşeau parcă din gura bătrânului bolşevic. Stupiditatea situaţiei este totală dacă ne gândim că, pe măsură ce Traian Băsescu se învârtoşează să-l diabolizeze pe Regele Mihai, Ion Iliescu se străduieşte să se reconcilieze cu fostul suveran.

Răbufnirea lui Băsescu este surprinzătoare, inexplicabilă şi prostească. Atunci când a condamnat comunismul, e de presupus că şi-a atras simpatia electoratului anticomunist, în care se plasează ferm şi segmentul monarhist. Acum, vine şi le dă monarhiştilor una-n bot, spunându-le că Regele lor a fost un „trădător de ţară" şi o „slugă a ruşilor". Este o minciună istorică şi o mare gafă politică.

Probabil că Traian Băsescu a acumulat o anumită tensiune în timpul discuţiilor cu „imaturii" Victor Ponta şi Crin Antonescu, din ziua precedentă, tensiune transformată în ură, pe care nu a putut să şi-o exprime din cauza televizării în direct a discuţiei. A mai dat drumul la supapă seara, când s-a adresat naţiunii române, dar tot nu a fost suficient. Vulcanul de resentimente a erupt în seara următoare, în direcţia unui personaj care nu avea de-a face cu răfuielile politicianiste ale momentului.

Traian Băsescu are un oarece succes - şi, uneori, dreptate - când îi ridiculizează pe „imaturii", „iresponsabilii" şi „populiştii" lideri ai Opoziţiei, Victor Ponta şi Crin Antonescu. Oricum, asta face parte din jocul politic, care în Balcani ia aspecte caraghioase. Dar acelaşi Băsescu greşeşte flagrant atacându-l golăneşte pe singurul şef de stat din cel de-al Doilea Război Mondial care se mai află în viaţă.

Este de neînţeles de ce preşedintele României a mai deschis un front când avea deja atâţia inamici, de la Opoziţia politică la criza economică. De ce-i trebuia şi un război cu Casa Regală? La ce-i foloseşte ostilizarea publicului monarhist? În popor se spune că gura bate curul. Aflat în dificultate în lupta cu prezentul, Traian Băsescu o pierde cu brio pe cea cu istoria.