Faliţii lor, faliţii noştri

Prins în vârtejul miraculos al aducerii unei cărţi în faţa publicului, am cam neglijat marea sărbătoare a fotbalului, de care avem parte o dată la patru ani.

„Sfârşitul Ceauşeştilor" m-a acaparat într-o aşa măsură, încât Cupa Mondială a trecut pe planul doi. Dar tot am tras cu coada ochiului spre Africa de Sud! Mi s-a întâmplat să pierd câte-un meci, pentru că tocmai mă deplasam dintr-un oraş în altul, dar odată ce ajungeam la hotel, uneori mult după miezul nopţii, căutam telecomanda şi butonam cu febrilitate, pentru a găsi un rezumat al partidei ratate. Şi slavă Domnului, armata de sateliţi de pe Cer ne oferă o mulţime de soluţii.

Revin în actualitate odată cu intrarea Campionatului Mondial de fotbal în faza meciurilor eliminatorii. Numai bine cât să tragem câteva concluzii după maratonul grupelor, care a înjumătăţit numărul participantelor, şi să vedem cum cerne sita optimilor de finală.

Când citiţi aceste rânduri, mai sunt în competiţie 12 dintre cele 32 de echipe aliniate la startul competiţiei. Mâine-seară vor rămâne cele opt care se vor bate în sferturi de finală.

Grupele au trimis acasă formaţiile modeste (gen Coreea de Nord, Honduras, Noua Zeelandă, Algeria), dar şi mari favorite precum Franţa şi Italia, finalistele ediţiei precedente. Istoria va reţine că ditamai campioana mondială a fost depăşită de Paraguay, Slovacia şi - ţineţi-vă bine! - Noua Zeelandă.

Au capotat şi africanii: din cinci echipe, una singură (Ghana) s-a calificat în „optimi" şi, apoi, în „sferturi". Dar tocmai această ultradisciplinată trupă antrenată de un sârb ar putea deveni prima formaţie africană calificată în semifinale, în istoria de 80 de ani a Cupei Mondiale.

Eliminarea prematură a Africii de Sud marchează o altă premieră: cea dintâi ţară organizatoare care nu depăşeşte faza grupelor. A trebuit să ajungă Mondialul pe pământ african pentru a fi consemnat un asemenea eşec...

Până acum, Europa a fost mai degrabă penibilă: dintre cele 13 echipe aliniate la start, doar şase au ajuns în „optimi", iar trei vor fi prezente în „sferturi". Sunt cifre care consfinţesc cea mai slabă participare europeană din 1934, de la ediţia a doua a Campionatului Mondial!
În schimb, latino-americanii au fost admirabili. Dintre cele cinci echipe sud-americane, patru au câştigat grupele (Argentina, Brazilia, Uruguay şi Paraguay), iar una (Chile) s-a calificat de pe locul 2. Tot de pe poziţia secundă a promovat în „optimi" şi Mexicul.

M-a bucurat teribil ruşinea păţită de Franţa! O echipă calificată prin fraudă (în barajul cu Irlanda), care pe deasupra l-a mai adus la turneul final şi pe trişorul Henry, merita să plece acasă cu coada între picioare. „Cocoşii" lui Domenech au fost de-a dreptul penibili, la fel ca la Campionatul European din urmă cu doi ani.

Şi pentru că existăm şi noi pe planeta asta, chiar dacă momentan suntem excluşi de pe Planeta Fotbal, să consemnăm bilanţul celor două echipe care ne-au lăsat acasă: Serbia - trei puncte, Franţa - un punct; ambele - clasate pe ultimul loc în grupe, cu golaveraj negativ. Serbia a fost devansată de Germania, Ghana şi Australia, iar Franţa - de Uruguay, Mexic şi Africa de Sud.

Chiar şi faliţii Africii au fost peste învingătorii noştri. Asta aşa, ca să ştim pe unde ne situăm...