Trădătorii: Christoph Daum şi-a dat seama ce urmăresc contestatarii săi cei mai mari. Declaraţii virulente

Christoph Daum

La mai puţin de un an după ce a fost instalat pe banca primei reprezentative, selecţionerul a înţeles ce se întâmplă în culisele întunecate ale fotbalului românesc.

Ce aţi reuşit să schimbaţi în bine până acum?
Am reuşit să lucrez mai mult la detalii. Am reuşit să-i fac pe jucători să înţeleagă că mereu trebuie să ţintim spre nivelul optim, să încercăm să dăm 180% pentru a atinge 100%. I-am făcut pe jucători să înţeleagă că cel mai important e randamentul lor în ziua meciului. Nu contează ce am făcut în antrenament sau la echipa de club. Mi-am dat seama cine sunt liderii echipei. Pot să vă vorbesc jumătate de oră despre îmbunătăţirile pe care le-am adus până acum.

Vă deranjează că lumea nu vede aceste îmbunătăţiri sau că le minimalizează?
Nu. Am vorbit cu mulţi oameni care au văzut aceste schimbări. Poate dumneavoastră n-aţi reuşit să le vedeţi. Poate că nu vreţi să le vedeţi, e problema dumneavoastră. Dar foarte mulţi oameni care nu s-au născut cu această gândire critică, precum dumneavoastră, fiindcă aşa e natura meseriei de jurnalist, le văd. Voi, jurnaliştii, căutaţi mereu ceva negativ. Asta e în ADN-ul ziariştilor. Ei îşi spun că sunt ziarişti buni, doar dacă găsesc o problemă. Alţii, în schimb, care s-au uitat la meciul cu Polonia au venit la mine şi au spus: <<Repriza a doua a fost fantastică!>>. Şi suporterii prezenţi pe stadion au simţit asta şi, de aceea, ne-au susţinut. Nimeni n-a plecat, nimeni n-a fluierat jucătorii. Nu! Ei au încurajat echipa. Iar la final ne-au spus: <<Repriza a doua a fost excelentă! Să o repetaţi şi să faceţi să dureze mai mult! Asta e noua echipă pe care vrem să o vedem!>>. Sunt însă şi anumiţi oameni, anumiţi jurnalişti care vor, de fapt, să <<ucidă>> această federaţie şi nu înţeleg de ce. Ei n-au nicio idee şi doar critică. Preşedintele acestei federaţii are însă un concept clar. Iar rezultatele se văd deja pe plan financiar, unde avem un echilibru între venituri şi cheltuieli. Când a venit actualul preşedinte, federaţia avea datorii incredibile! El a reuşit lucruri fantastice în această privinţă, dar nimeni nu e interesat. Într-o ţară unde situaţia financiară e foarte importantă, niciun jurnalist nu menţionează aceste performanţe financiare ale federaţiei. Jurnaliştilor nu le pasă de aşa ceva, sunt doar preocupaţi de chestii în spatele cărora nu există adevăr. Sunteţi preocupaţi doar de scandal ca să aveţi titluri şi spectacol. Nu sunteţi preocupaţi de fapte.

Dar suporterul de rând e mai puţin procupat de succesul financiar al federaţiei. El vrea calificarea la Cupa Mondială. Sunteţi de acord?
Sunteţi de acord că mulţi dintre suporterii noştri sunt mai realişti decât dumneavoastră? Există mereu şi reversul medaliei. Dumneavoastră îl prezentaţi, sunt de acord, e o posibilitate. Dar cred că sunt şi oameni care apreciază că această noua conducere a federaţiei lucrează la integritate, la transparenţă. Valori pentru care lumea acum iese pe stradă. Asta e viitorul pentru România. Asta şi nu oamenii care se plâng şi care vor să ne întoarcem pe timpul corupţiei. Nu! Noi suntem diferiţi şi cred că, prin fotbal, putem avea o influenţă mare şi asupra societăţii. Iar asta n-are nicio legătură cu calificarea la Cupa Mondială.

Aveam în cap că România e o echipă mare, dar nu mă uitasem în spatele cortinei. Nu ştiam de problemele cu care ne confruntăm acum. N-aveţi nevoie de mine ca să vă zic de aceste probleme. Voi ştiţi ce nu s-a făcut aici în ultimii 10-15 ani. Dacă vă explic aceste probleme, ar suna de parcă am venit să critic fotbalul românesc.

 Având în vedere toate problemele din fotbalul românesc, cu echipe în insolvenţă şi în faliment, cu jucători neplătiţi, cu echipele U-17, U-19 şi U-21 ratând turneele finale, fotbalul românesc e îndreptăţit să vă ceară o calificare la Cupa Mondială?

De ce nu? Pot să ceri orice. Aşa cum v-am spus şi mai devreme, trebuie să fii optimist, dar şi realist. Poate că e un pic mai optimist decât realist să ceri o calificare la Mondiale, dar nu contează. Dacă oamenii spun că nu vrem la Mondiale, atunci ne-am întreba: <<Cine naiba sunt aştia?! Nu vor să meargă la un Mondial?>>.