INTERVIU Ministrul Sportului reclamă trei obstacole mari pe care le-a întâlnit de când e în funcţie: „Aparatul din subordine, nepăsarea şi lipsa de interes“

Şeful MTS spune lucrurilor pe nume şi reclamă o stare de spirit pe care a întâlnit-o de când a preluat frâiele ministerului pe care îl conduce.

Marius Dunca (37 ani) a preluat la începutul acestui an Ministerul Tineretului şi Sportului. Braşovean, lider al organizaţiei PSD din oraşul de sub Tâmpa, fără nicio legătură cu sportul de performanţă, Marius Dunca a vorbit pentru „Adevărul” despre ce a găsit la MTS, despre ce a reuşit să facă şi mai ales despre cum vede el ieşirea sportului românesc din cea mai grea criză pe care a traversat-o vreodată.

Să o luăm cu începutul. De ce la MTS şi nu la alt minister? Altfel spus, de ce sunteţi ministru al Tineretului şi Sportului?
Aşa mi s-a cerut politic. Preşedintele Liviu Dragnea m-a chemat şi mi-a spus că vrea să fiu în echipa de guvernare. Discuţia a fost scurtă: "Trebuie să punem sportul pe picioare. Dacă eşti dispus să munceşti pentru asta, îţi dau ministerul pe mâini". Răspunsul meu a fost la fel de scurt: "Da, dar îmi daţi şi libertate totală de decizie". Aşa am ajuns la sport. Recunosc, nu mă aşteptam şi iniţial am fost foarte entuziasmat. Eram fascinat de oamenii din sport, încântat că o să-i cunosc, că voi lucra cu ei.
Şi, aşteptările au fost pe măsură?
După o săptămână am zis că nu se poate aşa ceva. Ştiţi ce am găsit în sport? Orgolii, mândrii şi lupte interne. Dispute în Federaţii, acuze de la sportiv la sportiv. Ceva ce nu mă aşteptam niciodată. Eu credeam că sportul e un domeniu al eleganţei, al fair playului.
Care a fost primul pas pe care l-aţi făcut ca ministru?
Am cunoscut toţi şefii de Federaţii. Am stat de vorbă, le-am explicat că eu sunt partenerul lor, că nu sunt un om de sport, dar că îi pot ajuta în cadrul legislativ, că le pot debloca căi de finanţare, însă că în acelaşi timp multe lucruri depind de ei şi de felul în care gestionează situaţia.

„Toţi aşteaptă bani de la Stat”

Cea mai des problemă semnalată?
Lipsa banilor. Toată lumea se plânge de bani, dar nu numai în sport, ci în toată România. Lumea vrea bani şi aşteaptă ca statul să le dea bani. Din punct de vedere managerial, nu îşi pune nimeni problema câţi ştiu să facă ce trebuie cu banii pe care îi primesc?
Concret, sunt sau nu bani pentru sportul românesc?
Niciodată nu vor fi îndeajuns pentru că sportul are nevoie de dezvoltare continuă, dar bani sunt. Cu fondurile de acum nu putem realiza performanţele din trecut, însă nici nu putem aştepta să pice bogăţii din cer. Trebuie să ne mişcăm, să aducem bani, să căutăm căi de atragere a fondurilor. Noi, ca minister, dăm o parte, dar tu ca federaţie trebuie să te ocupi de restul.
Aprobarea Ordonanţei deblocării finanţării de către Primării şi Consilii Judeţene, care vă aparţine, cât rezolvă din aceste probleme?
Eu spun că e un real ajutor, o gură de oxigen. Ar putea să rezolve destule. Primăriile şi Consiliile Locale obţin posibilitatea legală de a investi 5% din buget în sport. E un prag rezonabil. O primărie puternică, nu mă refer la Bucureşti care e cea mai puternică, are un buget, să zicem, de 200 de milioane de euro. Asta înseamnă că la sport pot veni 10 milioane de euro. E o sumă. Va depinde însă de toţi cei implicaţi în sport să convingă autorităţile că au proiecte serioase, pentru a primi aceşti bani. Lumea trebuie să înţeleagă că banii nu cad din cer şi nici că se cuvin cuiva doar pentru că există.

„Voi face controale la fiecare federaţie”

Există bani risipiţi în sport?
Vom vedea. Eu am anunţat clar că voi face controale la fiecare Federaţie care primeşte bani de la Minister. Vreau să văd cum sunt cheltuiţi banii pe care îi primesc de la Stat.
Să revenim la legislativ. Legea Sportului, ce facem cu ea?
Legea sportului există, dar trebuie schimbată. Până să umblăm semnificativ acolo, reglementăm Legea sponsorizării. Există şi ea, dar mediul de afaceri spune că nu e atractivă. Le-am cerut atunci lor să o facă. Să vină cu o propunere de Lege a sponsorizării, care să le fie zâmbitoare, o punem în dezbatere şi dacă e ok o promulgăm. Apoi trecem la Legea Sportului, după care va urma prioritizarea Federaţiilor.
Ca şi timp, cât vor dura aceste demersuri?
E o întrebare bună. Trebuie să recunosc că în România lucrurile se mişcă extrem de greu. Funcţionarii publici ştiu în marea lor majoritate să îţi spună cum nu se poate face un lucru. Pentru această ordonanţă am stat personal pe capul tuturor. Nu s-a rezolvat azi, m-am dus şi mâine, şi poimâine şi tot aşa, până am reuşit. A durat ceva. Aş fi încântat ca pe viitor procedurile să fie mai scurte, ca să avem totul pus la punct. Asta e ce vreau eu, să avem un cadru legislativ clar, de fapt asta e misiunea mea ca ministru să asigur sportului căi legislative de finanţare şi dezvoltare. Nu sunt pus aici să schimb preşedinţi sau antrenori, ori să dau directive.

„Va urma prioritizarea federaţiilor”

Vorbeaţi de prioritizarea federaţiilor, un aspect care a stârnit controverse în trecut.
Da. Vom prioritiza Federaţiile, aste e clar. Sportul e cel mai bun ambasador al României în acest moment. Am spus-o şi în plen, nu e o deviză populistă. Avem nevoie de rezultate internaţionale, avem nevoie de imaginea pe care ne-o dă sportul şi vom investi în performanţă. Prioritizarea se va face în funcţie de palmares, de tradiţie, de rezultate, de perspective.
Şi cu federaţiile mici ce se va întâmpla?
Nu vor fi lăsate de izbelişte. Nu abandonăm nimic, dar eficientizăm sportul românesc. Şi aici, revin cu ce am spus mai devreme. Va depinde de fiecare preşedinte sau conducător cum gestionează banii pe care îi primeşte şi cum atrage alte fonduri. Cadru legislativ va exista, cine se va sprijini însă doar pe banii statului fără să mişte un deget îşi va asuma şi consecinţele acestei stări.
Păreţi aşa, un pic supărat pe şefii de Federaţii.
Nu sunt supărat şi nici în război, deocamdată analizez şi eu. Am avut surprize plăcute, federaţii organizate bine, cu marketing, cu departament de comunicare, profesionist, oameni care se zbat, vin, propun, mergem împreună mai departe. Am avut însă şi suprize neplăcute. Păi dacă eşti în fruntea unei federaţii de 16-17 ani şi n-ai nicio performanţă, ba din contră, ce mai cauţi acolo? Eu, ca ministru, nu pot să schimb şefi de Federaţie, nu e în statutul MTS să facă asta, dar nu mă feresc să o spun că sunt oameni care trebuie să facă un pas în lateral, să lase locul altora. Contează experienţa, înţelepciunea lor, e bine să fie o simbioză între tineri şi seniori, dar primordiale trebuie să fie rezultatele. Asta e oglinda muncii fiecărei federaţii.
Ce recomandare le-aţi făcut acestora?
Să caute să-şi vândă produsele. Să îşi vândă imaginea. Să scoată maximum de tot ce există. Şi să aibă un plan pe termen mediu şi lung. Nu putem avea rezultate peste noapte, oricând ne-am strădui. Eu nu cred în minuni. Să ne uităm la Hagi şi la ce a făcut la Academie. Acum câţiva ani era la retrogradare şi lumea strâmba din nas la proiectul lui. Acum e campion. E cel mai bun exemplu în sportul românesc la ora actuală.
Un cunoscut om politic (n.r. Călin Popescu Tăriceanu) spunea că sportul nu este o prioritatea naţională?
Sportul trebuie să devină o prioritatea naţională. Există cel puţin cinci argumente. Sportul îţi aduce sănătate, educaţie, respect, valoare, unitate. Ar însemna ca nici lucrurile acestea să nu fie priorităţi naţionale.

„Gata cu timpul trece, leafa merge!”

Care este cel mai mare obstacol pe care l-aţi întâlnit de când sunteţi ministru?
Aparatul din subordine. Lipsa de interes, nepăsarea. Ştiţi vorba aia: timpul trece, leafa merge! Gata cu asta!
De ce nu-i schimbaţi?
Deocamdată evaluăm. Fiecare are o şansă. Dar, ca idee, nu e aşa uşor să dai afară oameni de la stat.
Specialişti avem?
Eu spun că mai avem. Dar ei trebuie să-şi asume o mai mare responsabilitate. Să înţeleagă că sunt răspunzători de viitor.
Relaţia cu COSR cum este?
Conform spuselor celor din sport, este pentru prima dată când ministrul şi preşedintele COSR se înţeleg foarte bine. Şi eu spun că nu e din cauza faptului că ambii suntem braşoveni. Avem o viziune şi o abordare a situaţiilor similare. Sper ca împreună să urnim sportul spre direcţia bună.
Ce se întâmplă cu bazele din patrimoniul MTS care nu-şi găsesc rostul?
Aş vrea să le cedăm către Primării şi Consilii Judeţene, condiţionând cu păstrarea destinaţiei şi investirea în ele. A fost o politică greşită ca noi să le ţinem la MTS, din moment ce nu aveam bani să le întreţinem, să le modernizăm. Ele trebuie date pentru a beneficia sportul de ele. Inclusiv, taberele şcolare nefuncţionale.
E sportul românesc în cel mai jos moment al său?
Nu vreau să spun asta, dar e într-un moment în care dacă fiecare dintre noi nu se schimbă şi nu încearcă să facă mai mult, nu va fi bine.

„Prima evaluare: Tokyo 2020”

În cât timp se pot vedea rezultatele unui proiect sănătos?
Primul examen va fi Olimpiada din 2020, de la Tokyo. Rezultatele unui program bun s-ar putea vedea într-un termen de patru-opt ani.
Dincolo de asigurarea unei legislaţii favorabile sportului, care sunt priorităţile dvs ca ministru?
Vreau să organizăm cât mai multe competiţii. Interne şi internaţionale. Avem nevoie de ele. Competiţii între şcoli, licee, facultăţi, oraşe, sate. „România în mişcare” e un program foarte amplu, care trebuie dezvoltat. Înainte toată lumea critica Daciada, acum toată lumea plânge după ea. Infrastructura sportivă, în special, cea din mediul rural, este iar o problemă. Nu sunt săli, terenuri. Trebuie să vedem ce facem şi cu sportivii din cluburile private, trebuie să vedem cum mărim numărul de ore de sport din şcoli, sunt multe de făcut.
O Sală Polivalentă?
Există în program construcţia a două săli. E inadmisibil să au în toată România o sală de 15.000 de locuri, e inadmisibil ca Bucureştiul să nu aibă o sală ca lumea.
Câţi foşti sportivi aveţi în apropiere? Consilieri, angajaţi?
Înţeleg unde baţi. N-am foarte mulţi, dar fără să jignesc pe nimeni, nu am nevoie de oameni care să facă mişcare pe holurile ministerului. Rolul MTS e să asigure cadru legislativ de finanţare şi dezvoltare.
Care e colaborarea cu Federaţia Română de Fotbal?
Instituţională e bună, foarte bună. Noi avem drept de supraveghere şi control asupra FRF, dar nu îi finanţăm. FRF e o federaţie puternică, bine organizată, care produce bani. E şi normal, pentru că fotbalul vinde.
Ce părere aveţi despre implicarea politicului în sport?
Politicul trebuie să se implice doar în sensul de a asigura un cadru legislativ favorabil sportului. Unde au fost alte interese în afara sportului, s-a distrus sportul!
Şi o ultimă întrebare. Cât va afectat demiterea după cazul Coletiv?
Aş minţi să zic că nu m-a afectat pe moment. Dar n-am avut nicio vină. La ANPC am fost numit politic şi am fost demis politic. Am făcut multe lucruri bune, m-am bătut cu băncile, cu supermarketurile, am mişcat lucrurile. Dacă nu ar fost aşa, acum nu eram aici. Cât priveşte cazul Colectiv, am mai spus-o. A fost o reclamaţie de diferenţă de preţ la o băutură alcoolică. Ne-am dus acolo, la ora şi la data controlului şi am lăsat o invitaţie, pentru că aceasta este procedura. Competenţa ANPC este aceea de a verifica serviciile şi calitatea serviciilor. Nu am găsit nicio persoană, niciun director sau administrator la acel club, iar a doua zi trebuia să se prezinte cu documentele necesare pentru a răspunde reclamaţiei venite din partea respectivului consumator. Proprietarii, directorul sau administratorul nu au venit la ANPC şi ulterior noi trebuia să ne ducem din nou să mai lăsăm o invitaţie. Apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Nu am fost chemat în niciun proces şi nu fac parte din niciun proces referitor la cazul Colectiv. Competenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, unde eram eu preşedinte, este una limitată la calitatea serviciilor. După ce am fost demis a existat un curent pozitiv în ceea ce mă priveşte, lumea şi-a dat seama că nu am avut nicio vină. Acest lucru m-a făcut să merg înainte.

A înfiinţat Consiliul Naţional al Mişcării Sportive
Una dintre iniţiativele lui Marius Dunca a fost înfiinţarea CNMS. “Am înfiinţat Consiliul Naţional al Mişcării Sportive din România, iar rolul acestuia este acela de a armoniza legislaţia, de a rezolva toate problemele pe care le are sportul. O singură persoană nu poate rezolva toate problemele. Trebuie să ne putem toţi la masă, să vedem ce ţine de Ministerul Dezvoltării, de Ministerul de Interne, de Ministerul Sănătăţii, de Ministerul Educaţiei, de Ministerul Muncii, pentru că tot aici este şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, toţi factorii decizionali sunt la această masă, la acest Consiliu. Pentru că vorbim despre legislaţie, despre finanţare, este aici şi Curtea de Conturi. Nu pot să ajut de la bugetul statului, atunci las mediul de afaceri să finanţeze sportul, las primăriile să investească în sport. Acesta este rolul Consiliul Naţional al Mişcării Sportive, de a reglementa şi de armoniza legislaţia”, a precizat Dunca.

EURO 2020 este un examen important nu doar pentru fotbal şi sport, ci pentru toată România Patru ore de sport în şcoli ar fi ideal, dar depinde şi de condiţiile în care se desfăşoară acestea Nu mă opun naturalizărilor din sport dacă ele îţi aduc un plus de valoare. Suntem deschişi la orice procedură. În momentul de faţă legislaţia este de multe ori contradictorie şi împiedică buna desfăşurare a activităţilor sportive. Ne trebuie o lege clară şi transparentă

 Proiect pentru rentele viagere

Ministerul Tineretului şi Sportului plăteşte în acest moment 517 rente viagere foştilor sportivi, care au câştigat medalii pentru România. Marius Dunca lucrează la un proiect prin care aceştia să fie implicaţi în promovarea sportului românesc. “Noi le plătm nişte bani, pentru ce au făcut ca sportivi, dar aceşti oameni trebuie să fie implicaţi în acţiuni de promovare a sportului. Ei trebuie să facă parte din proeicte, să îşi asume rolul de modele, de idoli, să meargă să le explice copiilor, tinerilor cum se obţin performanţele, cum se fac rezultatele, cât de dificilă dar frumoasă e munca de sportiv. Ar fi benefic pentru toată lumea. Şi pentru ei, pentru că mulţi membri din generaţiile tinere nu ştiu cine sunt aceşti oameni, şi pentru public“, crede Marius Dunca. 

60 de federaţii primesc bani de MTS

Federaţiile care primesc bani de la bugetul statului sunt: Federaţia Aeronautică Română, FR Aikido, FR Alpinism şi escaladă, FR Arte marţiale, FR Atletism, FR Badminton, FR Baschet, FR Baseball şi softball, FR Bob sanie, FR Bridge, FR Canotaj, FR Ciclism, Comitetul Naţional Paralimpic, FR Culturism şi fitness, FR Dans sportiv, Federaţia Ecvestră Română, FR Fotbal tenis CAJ, FR Gimnastică, FR Gimnastică ritmică, FR Go, FR Haltere, FR Handbal, FR Hochei pe gheaţă, FR Hochei pe iarbă, FR Judo, FR Kaiac canoe, FR Karate, FR Karate kyokushin IKO 2, FR Karate tradiţional, FR Karate WUKF, FR Karting, FR Kempo, FR Lupte, FR Modelism, FR Motociclism, FR Nataţie şi pentatlon modern, FR Oină, FR Orientare, FR Polo, FR Popice, FR Powerlifting, FR Radioamatorism, FR Rugby, FR Sambo, FR Schi biatlon, FR Scrabble, FR Scrimă, FR Sportul pentru toţi, FR Şah, FR Taekwondo ITF, FR Taekwondo WTF, FR Tenis, FR Tenis de masă, FR Tir cu arcul, FR Tir sportiv, FR Triatlon, FR Volei, FR Yachting, FR Cricket, FR Squash, FR Chanbara. Zece federaţii nu au solicitat finanţare, iar alte patru au probleme la dosarele depuse. 

Amintiri din 1994

Messi sau Ronaldo?
Messi. N-am timp să mă uit la meciuri, dar urmăresc rezumatele.

Cei mai mari sportivi ai României?
Nadia, Hagi, Năstase, Ţiriac, Szabo sunt primii care îmi vin în cap, dar sunt şi alţii.

Cea mai frumoasă amintire ca suporter?
Mondialul din America. Aveam 14 ani şi trebuia să mă scol noaptea. Meciul cu Argentina.

Ce sport aţi practicat?
De performanţă, niciunul. Ca amator, de toate, fotbal, schi, înot, bicicletă, tenis de câmp, de masă.

Sumele în lei repartizate de MTS fiecărei federaţii sportive naţionale în 2017 sunt următoarele: