Fuga e imprimată-n ADN-ul uman: de la mersul de-a buşilea la alergare

Omul nu s-a născut capabil să fugă din primele momente ale vieţii, chiar dacă mulţi o fac aşa de bine de parcă au învăţat întâi să alerge şi de abia apoi să păşească.

Pentru a alerga, oamenii întâi ”studiază” cum să se rostogolească, cum să meargă de-a buşilea şi apoi sprijinit şi într-un final fără ajutor.

De obicei, un copil râde, zâmbeşte, arată că se simte bine, atunci când aleargă. Parcă ştie că este o ”activitate” pe care a trebuit să o înveţe cu greu şi cu efort, dar care în acelaşi timp îi provoacă plăcere, satisfacţie, îl face să se simtă independent şi fericit. Dar, ca să poată alerga, să facă sprinturi între diverse locuri pe care vrea să le cunoască, copilul trebuie să treacă prin mai multe etape, toate necesare pentru a-şi întări muşchii şi a-şi coordona mişcările.

Ca să putem alerga când suntem mici, trebuie întâi de toate să învăţăm să mergem. Un lucru uşor de zis, dar mai greu de făcut! Bebeluşul trebuie să capete control asupra gâtului şi capului, să-şi întărească coloana vertebrală, să-şi tonifieze braţele şi torsul, să pună bazele unei posturi corecte şi a unor picioare puternice, să cadă şi să se buşească de multe ori până să reuşească ”performanţa” de a păşi. Învăţarea mersului presupune dobândirea unor abilităţi motrice grosiere şi fine, a unor procese cognitive, fiind implicate coordonarea şi echilibrul.

Etapele prin care trece un copil, până la alergare

1. Rostogolirea. După luna a patra a vieţii bebeluşului, acesta începe să se rostogolească, fapt ce duce la întărirea trunchiului, dar mai ales a gâtului. Asta după ce până pe la 2 luni, copilul manifestă ceea ce se numeşte reflexul de mers (dacă este ţinut în poziţie verticală se pot vedea mişcări aleatorii ale picioarelor, asemănătoare cu paşii).

2. Şezutul în fund. După luna a şasea, copilul are o musculatură în jurul coloanei vertebrale destul de puternică şi astfel este capabil să stea aşezat, chiar dacă uneori se mai apleacă într-o parte.

3. Mersul de-a buşilea. Când intră în 10 luni, copilul începe să simtă că poate ajunge la obiectele din proximitate şi o face aplecându-se în faţă, sprijinindu-se în mâini şi genunchi şi târându-se uşor. Este o etapă destul de iubită de ”pitici”, care parcă uneori întârzie să încerce să meargă pe picioare doar pentru că mersul de-a buşilea este confortabil şi nu implică niciun risc. E şi perioada când părinţii pot începe să-şi ia odraslele la o alergare. Normal, în cărucioare speciale, cu care pot participa chiar şi la competiţii.

4. Mersul sprijinit. Când se apropie de vârsta de un an copilul începe să se ridice în poziţia verticală, agăţându-se de barele patului sau de pantalonii părinţilor, următorul pas fiind să meargă sprijinit. Este perioada când e precaut, nu face mulţi paşi.

5. Perioada de perfecţionare. Aceasta are loc între un an şi doi ani. Copilul deja poate sta în picioare de unul singur, se aşează şi se ridică singur, începe să urce şi să coboare scări, încearcă să lovească baloane, iar într-un final paşii săi vor fi din ce în ce mai egali, tinzând spre eleganţa mersului adulţilor.

6. Alergarea. De obicei este posibilă deja când copilul are doi ani. Un semn că mersul este stăpânit foarte bine şi că trece la un alt nivel de dezvoltare fizică. La trei ani, micuţul se descurcă deja cu uşurinţă, poate alerga, poate face sărituri, poate urca şi coborâ scări aproape ca un adult, alternând

picioarele. Se spune că bebeluşii au nevoie de 1.000 de ore de practică, hai să o numim

antrenament, din momentul când s-au ridicat de la sol în poziţie verticală şi până în momentul în care pot merge singuri. De aici, tot atâtea ore până învaţă să alerge. Fuga apare la vârste cuprinse între 18 luni şi 24 de luni, dar dacă copilul nu a devenit deja un Speedy Gonzalez până atunci nu e motiv de îngrijorare, fiecare este diferit drept urmare dezvoltarea/evoluţia sa este diferită. Dacă aţi văzut că i-

a luat mai mult timp până a început să meargă, nu vă aşteptaţi să devină un Usain Bolt în câteva luni de când a încercat prima oară să alerge.

Curse de alergări pentru sugari?

Am stabilit că bebeluşii nu pot alerga. Descoperă acest fel de a parcurge anumite distanţe după doi ani şi îl deprind destul de bine abia pe la 3 ani. Atunci în ce constau cursele pentru bebeluşi, pentru copii care nu au învăţat decât să meargă de-a buşilea? Sunt de fapt nişte ”curse” de distracţie, în care un părinte e la linia de start arătându-i ”piciului” direcţia în care trebuie să se ducă, iar celălalt la linia de finiş, pentru a-l încuraja, curse care se desfăşoară pe ”trasee” de doar câţiva metri. Un exemplu îl avem şi la Uniqa Asigurări Bucharest 10k&Family Run, unde cursa bebeluşilor are doar 4, 2195 metri şi la care pot participa copiii cu vârste între 6 şi 18 luni. Toţi aceşti ”minusculi” participanţi vor putea lua parte gratuit, după ce vor împlini 18 ani, la Maratonul Bucureşti! 

UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN deschide sezonul evenimentelor de alergare din acest an lansând provocarea de a petrece o zi în aer liber alături de cei dragi şi de a alerga împreună, în paralel cu atleţii români şi străini, îmbinând performanţa – Uniqa Asigurări cursa Individuală 10 kilometri, cursă acreditată şi inclusă în calendarele internaţionale sau cursa Volkswagen Ştafetă (2X 5km)– cu distracţia în familie, Carrefour cursa Famiilor(1,5km/3.5km), cursa Adolescenţilor(3,5km) şi cursa Bebeluşilor(4,2195m). Aflată la cea de-a treia ediţie, UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN va avea loc pe 1 aprilie cu punct de strat şi sosire în Parcul Izvor.