Daum a preluat modelul Iordache: „Altă întrebare!“. Selecţionerul păstrează un secret, după ce a luat o decizie mare

Daum a preluat modelul Iordache: „Altă întrebare!“. Selecţionerul păstrează un secret, după ce a luat o decizie mare

Christoph Daum. FOTO: David Muntean

Neamţul de 63 de ani nu promite calificarea la Mondiale, însă insistă că, în continuare, crede atât de tare în realizarea acestui obiectiv, încât a refuzat o propunere extrem de tentantă în această iarnă.

Trecerea de la Anghel Iordănescu la Christoph Daum n-a îmbunătăţit, deocamdată, jocul naţionalei, însă, cu siguranţă, a adus un plus din punct de vedere al comunicării. Neamţul s-a prezentat la interviu la timp, ceea ce „Generalul“ n-a fost în stare să facă la aproape nicio conferinţă la Euro 2016, şi a stat relaxat şi a vorbit fără a da în vreun moment semne că se grăbeşte să plece, de parcă ar fi deranjat la stomac. Iar asta în condiţiile în care e clar că, la fel ca „Tata Puiu“, nici lui Daum nu-i plac ziariştii. Spre deosebire de fostul selecţioner însă, neamţul a învăţat că trebuie să convieţuiască prin natura meseriei cu reprezentanţii presei. 

„Weekend Adevărul“: Spuneţi-mi trei lucruri care nu vă plac despre fotbalul românesc
Christoph Daum: Nu-mi place că n-avem mai mulţi spectatori pe stadioane. Nu-mi place infrastructura unor stadioane şi nu-mi place că nu există academii de fotbal la fiecare echipă din prima ligă. Ar trebui să fie un regulament care să oblige fiecare formaţie din Liga I să aibă şi o academie cu o structură clară.

Video
Video
Video

Ce relaţie aveţi cu Gheorghe Hagi?
E prietenul meu. Ceea ce înseamnă că ne sunăm des, suntem într-o permanentă legătură. Când merg la meciurile Viitorului, fie că vorbim la stadion, fie că ieşim în oraş ca să luăm cina după partidă. Apreciez foarte mult ceea ce face pentru dezvoltarea fotbalului românesc.

Sunteţi mai apropiat de el decât de alţi tehnicieni din Liga I?
Cu Hagi am, pur şi simplu, un alt tip de relaţie. Nu neapărat o relaţie mai bună. OK, sunt un pic mai apropiat de Hagi, dar sunt foarte apropiat şi de Şumudică, de Miriuţă, de Andone, acum şi de Reghecampf. Cu unii am mai multe contacte, dar, per total, respect fiecare antrenor din România.

De câte puncte are nevoie naţionala în „dubla“ cu Danemarca şi Polonia pentru a rămâne în cursa de calificare?
Aşa gândiţi dumneavoastră, nu eu. Eu mă gândesc la crearea unui stil de joc, sunt mai preocupat de ce avem de făcut, nu doar de câte puncte va trebui să strângem. Aducem jucători tineri, schimbăm un pic stilul de joc, ne adaptăm la o tranziţie mai rapidă, încercăm să facem pressing mai mult. Poate că am reuşit o parte din aceste lucruri vreo 30 de minute în repriza a doua a meciului cu Polonia. Acum, contra Danemarcei, ne propunem să facem aceste lucruri din primul minut şi pentru mai multe minute. Cred că, dacă ne vom concentra pe ce avem de făcut, atunci rezultatele vor veni. Dar acum nu vreau să vorbesc de puncte.

Totuşi, sunt convins că v-aţi făcut un calcul de câte puncte ar fi nevoie...
Nu. Sunt preocupat de dezvoltarea fotbalului românesc, nu de adunarea de puncte. Am văzut un clasament făcut pe puncte din care reieşea că Barcelona e favorită să câştige Liga Campionilor în acest sezon. Apoi, am văzut ce a făcut Barcelona cu PSG. Şi atunci, ce rost mai are să te „joci“ cu astfel de statistici şi calcule? Noi nu lucrăm cu cifre, ci cu oameni şi trebuie să-i pregătim în cel mai bun mod posibil, astfel încât ei să dea randamentul cel mai bun. Şi apoi sunt sigur că cele mai bune rezultate vor veni.

Ce v-a plăcut în repriza a doua a meciului cu Polonia?
Acea jumătate de oră cu Polonia din repriza secundă a fost foarte aproape de ce vreau de la echipa României. Doar că n-am marcat. Iar în fotbal, dacă domini posesia, nu înseamnă că vei şi marca. Noi am controlat mingea, am dominat, dar n-am înscris. Am văzut la Euro 2016 că 69% dintre echipele care au dominat posesia au pierdut! Ceea ce înseamnă că posesia nu e un criteriu pentru a câştiga un meci. E nevoie şi de o tranziţie rapidă şi de jucători care să finalizeze, de golgheteri. La asta trebuie să lucrăm noi, la a ne face atacanţii mai puternici. Trebuie să ne uităm după aceşti fotbalişti care au această calitate de a marca în ADN-ul lor.

Asta e cheia succesului contra Danemarcei?
Cheia e să transmitem fiecărui jucător ce are de făcut. Trebuie să fim uniţi, astfel încât fiecare gândeşte la fel, simte la fel şi, într-un final, face acelaşi lucru. Trebuie să devenim o echipă. Trebuie să înţelegem că jucăm acasă şi nu ne reprezentăm doar pe noi, ci o întreagă ţară. Asta trebuie să fie un factor motivator. Trebuie să lucrăm la această forţă mentală şi apoi lucrurile se vor lega.

Bănuiesc că asta aţi încercat să faceţi şi contra Poloniei, dar n-aţi reuşit.
Da. Aveţi dreptate. De aceea, trebuie să vorbim cu jucătorii şi să aflăm care au fost motivele. Ce i-a blocat? Din ce motiv nu şi-au atins potenţialul maximum? De asta e o problemă că, după un astfel de eşec, jucătorii se întorc la cluburile lor. Pe când, dacă eşti antrenor de club, ai jucătorii la dispoziţie în următoarele zile şi poţi să primeşti un feed-back de la ei într-o atmosferă relaxată. Chiar dacă am vorbit cu jucătorii a doua zi după înfrângerea cu Polonia, pentru că încă erau în tensiunea jocului, încă erau dezamăgiţi. nu reuşeau să depăşească momentul pentru a face o analiză clară.

Mai credeţi cu adevărat în acest moment că România se poate califica la Cupa Mondială?
Dacă eu cred sau nu, nu contează. Pot însă doar să vă garantez: o să dau 110% la fiecare meci ca să obţin cele mai bune rezultate. De asemenea, pot să vă spun că eu sunt mereu pozitiv şi că, din punct de vedere matematic, depindem numai de noi pentru a termina pe locul 2 în grupă ca să mergem la play-off. Aşa că, din punct de vedere matematic, cred în această calificare (râde). Dar, uneori, e bine să fii realist. Dar nu mai mult realist decât optimist (râde). Eu, în acest moment, sunt optimist.

Deci, în acest moment, n-aţi lua în considerare o ofertă de la o echipă de club?
Am şi refuzat deja această ofertă! Chiar acum când am fost în Antalya (n.r. - pentru a vedea echipele româneşti aflate în cantonamente), am primit o propunere incredibilă, dar am spus nu, fiindcă mi-am luat un angajament faţă de România. Era o ofertă cu un salariu de câteva milioane, dar am spus că nu, nu sunt interesat de bani, vreau să lucrez la acest proiect.

Oferta era din partea unui club turc?
Următoarea întrebare.

Când aţi fost numit, aţi promis că România va juca ofensiva, că va ataca şi când nu va avea mingea. Lucruri care, ulterior, nu s-au văzut în jocul echipei. N-aţi exagerat, având în vedere că naţionala tocmai revenise de la Euro 2016, acolo unde a pierdut şi cu Albania?
Asta e părerea dumneavoastră. Eu muncesc de 30 de ani cu succes cu această abordare tehnică şi nu fac nicio abatere de la ea. O să cer mereu maximum de la echipele mele chiar dacă, aveţi dreptate, ele nu pot atinge mereu acest nivel. Treuie să cer perfecţiunea ca să pot atinge nivelul optim. Nu vreau să scad nivelul performanţei, vreau să-l cresc. Abordarea mea tehnică spune că noi vrem să atacăm mereu, chiar şi când n-avem mingea. E nevoie de o discuţie mai lungă ca să înţelegeţi asta, dar, pe scurt, filosofia mea spune că nu există pierderea balonului, ci doar un semnal pentru recuperarea lui. De aceea, trebuie să fii foarte bine pregătit fizic şi tehnic şi să ai mentalitea necesară pentru a controla meciul.

citeste totul despre: