Dar cu fotbalul românesc ce aveţi?

Un deputat UDMR condamnat la 3 ani de închisoare pentru retrocedarea abuzivă a unei clădiri din Sfântu Gheorghe atacă fotbalul românesc, încercând să le demonstreze autorităţilor FIFA cât de rasişti sunt suporterii români. În schimb, la ultimul meci în care Naţionala României a fost prezentă la Budapesta, au apărut afişe în care extremiştii maghiari ne spuneau cu toporul în mână ”Vă decapităm!”

Mai nou, şi fotbalul românesc îi deranjează pe politicienii maghiari, şi încă pe unii care au probleme grave cu legea. De unde entuziasmul lor în a reclama comportamentul suporterilor români şi de a cere pedepse? Probabil doar pentru a crea la nivel european senzaţia că în România maghiarii sunt în pericol. Şi într-adevăr sunt în pericolul de a fi izolaţi şi ţinuţi în ţarcul etnic trasat de reprezentanţii lor care doresc să deţină puterea absolută asupra vieţii comunităţii maghiare. Nu ca să îi ofere ceva, ci ca să-şi poată permite comportament de grofi acolo, fără verificarea legilor statului român. Nu mai spun că procesul în urma căruia deputatul UDMR Marko Attila a fost condamnat la trei ani de închisoare a fost interpretar de liderul său de partid ca fiind unul ”dintre cele mai josnice atacuri suferite de comunitatea maghiară din Transilvania”. Ajuns în Parlament, Marko Attila mai are şansa rejudecării procesului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar între timp atacă tot ce poate pentru a reclama în caz de condamnare definitivă că a fost victima etnică a luptei sale seculare pentru apărarea maghiarimii.

Aşadar, cu fotbalul românesc ce aveţi, domnilor politicieni maghiari? Cu ce vă deranjează, cum vă atacă acesta idealurile voastre sublime de neatârnare şi enclavizare? Ştim ce fac sportivii maghiari din Miercurea Ciuc cu colegii lor români încă de mici, cum îi batjocoresc de Ziua Naţională a României. Acela da, mi se pare un atac foarte grav. De partea cealaltă nu văd însă nimic similar. Dar pentru politicienii maghiari e important să fie victime. Pe acelaşi traseu al autovictimizării s-a mers şi în cazul preşedintelui CJ Harghita, Borboly Csaba, cercetat pentru două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, ambele în formă continuată, luare de mită în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, două infracţiuni de instigare la uz de fals, două infracţiuni de fals intelectual şi denunţare calomnioasă. O listă lungă dindărătul căreia răzbate, bineînţeles, în interpretarea UDMR, ”un act josnic de intimidare” la adresa marilor luptători pentru libertate. Libertatea lor de a încălca legea, după cum se vede.

Tactica politicienilor maghiari este de a ataca orice nu le convine, orice le limitează puterea şi aspiraţiile de control absolut în zona de unde provin, orice le blochează intenţia evidentă de a crea acolo un stat în stat scăpat de sub supravegherea legilor. 

Tactica politicienilor maghiari este de a ataca orice nu le convine, orice le limitează puterea şi aspiraţiile de control absolut în zona de unde provin, orice le blochează intenţia evidentă de a crea acolo un stat în stat scăpat de sub supravegherea legilor. Orice comentariu, orice critică la adresa lor, orice refuz al totalitarismului lor etnic ”beneficiază” de o plângere la o instituţie, fie ea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, condus, cum altfel, tot de un membru UDMR, fie la instituţiile europene. Plângeri, scrisori, petiţii, memorii împrăştiate peste tot împotiva românilor, mai nou şi la FIFA, ca să nu scape nici sportul nemurdărit. Totul pentru front, totul pentru victorie. Important este ca din maldărul de scrisori oficiale să rezulte că ungurii trăiesc într-o Românie monstruoasă care îi vânează şi îi măcelăreşte pe etnicii maghiari. Doar, doar o crede cineva, prin repetiţie şi insistenţă.

Aşadar, acum aşteptăm de la FIFA să vedem cât de rasişti suntem în urma plângerii făcute de un deputat UDMR condamnat la 3 ani de închisoare. Dacă această condamnare va deveni definitivă, ne aşteptăm la un adevărat desant maghiar prin Europa împotriva justiţiei româneşti care a luat în vizor un politician maghiar ca parte a unui plan de distrugere a etniei sale. De fapt, România nici nu are altă treabă decât să lupte împotriva maghiarilor, este scopul său fundamental, iar noi ne trezim dimineaţa, fiecare român, cu întrebarea ce să mai facem astăzi împotriva secuilor. Aceasta este imaginea cu care ne binecuvintează prin lume politicienii maghiari, plătiţi de la bugetul de stat. La care, ce-i drept, contribuie şi etnicii maghiari. Dar nu ştiu dacă asta îşi doresc ei de la reprezentanţii lor din Parlament sau din instituţiile locale, să îşi ocupe timpul şi să cheltuiască banii pentru a picta România în negru. Deocamdată, politica maghiară din România vizavi de statul român la atât se reduce. Un bilanţ trist şi apăsător care ne face să ne întrebăm dacă toleranţa noastră a fost bine înţeleasă sau dacă doar se profită de ea.