În primul rând, vreau să precizez că Australia nu e nici atât de departe, nici atât de scumpă precum pare. Nu-i uşor de ajuns, dar nici foarte greu. În momentul de faţă cea mai accesibilă rută este prin Doha. Qatar Airways zboară din Bucureşti, iar de acolo are legături către Sydney, Melbourne, Perth, Brisbane şi Adelaide. Adică spre toate oraşele mari din Australia. Eu am ales Melbourne, pentru că, ziarist sportiv fiind, am considerat de cuviinţă că Australian Open este un must see măcar o dată în viaţă. Din Bucureşti până la Melbourne am făcut fix 21 de ore, cu tot cu escala din Doha. Patru ore şi jumătate până în Qatar, trei ore pauză între avioane şi apoi 13 ore şi jumătate până în Australia. Biletele se învârt în jurul sumei de 1.000 de euro, dar dacă urmăreşti atent ofertele, poţi zbura la Antipozi şi sub aceşti bani. Nu cu mult, dar până la urmă, şi 100 de euro sunt buni de economisit. Tarifele depind de perioada în care mergi şi de când cumperi biletul. Evident, cel mai scump e în perioada decembrie-februarie, când în Australia e vară.

Viza se obţine online

Un hop destul de important este obţinerea vizei. Se aplică online şi durează două-trei săptămâni până obţii răspunsul. Nu există Ambasadă la Bucureşti, ci doar un consulat onorific de unde poţi primi sfaturi. Pentru a nu avea emoţii, trebuie să ai un plan bine stabilit şi achitat. Adică în momentul în care soliciţi viza ataşezi biletul de avion, voucherul de cazare, plus o dovadă că te poţi întreţine pe perioada sejurului acolo. Ţi se pot cere şi acte suplimentare, care trebuie traduse în engleză şi legalizate.

Aşadar, după ce am rezolvat toate aceste aspecte, la începutul lunii ianuarie am aterizat la Melbourne, un oraş pe care l-am descoperit treptat, ajutat de un prieten care mi-a uşurat mult şederea acolo. Cine merge acolo trebuie să ia în calcul că în Australia distanţele sunt distanţe. Se trăieşte după modelul american, adică există un downtown sau city, cum îi spun localnicii, în apropierea căruia sunt majoritatea obiectivelor turistice, gen muzee, clădiri istorice, parcuri, şi apoi există cartiere ataşate acestuia, care se extind pe zeci de kilometri distanţă. Din centru către ele există legături, în principal de tren, plus tramvaie şi autobuze. Infrastructura este perfectă, dar poţi face şi două ore de la Flinders Station, kilometrul zero al metropolei, până la un hotel din afara ariei centrale.



Cultura artei stradale

Aşa-zisul city aduce cu Manhattan-ul new-yorkez, dar e mult mai mic. Are clădiri înalte şi străzi perpendiculare, aglomerate şi pline de turişti şi de magazine de suvenire, pe care lumea se plimbă la pas, oprindu-se la fiecare colţ în care se află un artist stradal. Australienii mi s-au părut îndrăgostiţi de aşa ceva şi sunt caracterizaţi de un spirit boem. N-ai să vezi oameni grăbiţi sau încruntaţi, iar vorba pe care am auzit-o cel mai des a fost: „Relax, man! Enjoy your life!“. Cel puţin în centru e plin de personaje care cântă, pictează, desenează sau fac scamatorii spre deliciul publicului, care nu se sfieşte să bage mâna în buzunar şi să-i răsplătească. Federation Square, Parlamentul, Immigration Museum, Old Melbourne Gaol (cea mai veche închisoare) sunt obiective turistice uşor de atins în această zonă.

Pentru a înlesni accesul turiştilor, municipalitatea a creat o linie de tramvai care înconjoară city şi opreşte la fiecare obiectiv. Este gratis, la fel ca şi celelalte tramvaie care circulă în city. Pentru cele care ies din zona centrală se plăteşte în funcţie de locul în care vrei să ajungi. O călătorie spre zona B, spre exemplu, e 4,1 dolari australieni (aproximativ 13 lei). Accesul se face cu ajutorul unei cartele pe care o poţi încărca la automatele prezente în staţii.



Centrul oraşului Melbourne este străbătut de râul Yarra, care se varsă în Golful Port Philip. Yarra dă posibilitatea unor mini-croaziere (12 AUD biletul) celor care vor să vadă o parte din oraş de pe apă, dar e locul potrivit şi pentru amatorii de canotaj. De asemenea, oferă o promenadă spectaculoasă înţesată de restaurante şi terase pline-ochi, iar cazinoul hotelului Crowne e locul unde se pot risipi nişte bani cu repeziciune. Am aruncat un ochi înăuntru şi am remarcat că 80 la sută din clienţi erau bătrânei al căror punct de pensie depăşeşte probabil salariul mediu din România. Apropo de bani, Australia e scumpă, dar se câştigă bine. Un salariu obişnuit e de 4.000 de dolari australieni (1 AUD e 3,3 lei), din care îţi poţi permite să plăteşti rata la casă şi la maşină şi să trăieşti bine.

Un alt obiectiv turistic uşor de atins este Eureka Tower, cea mai înaltă clădire din Melbourne (297 de metri). De acolo poţi vedea metropola de sus contra a 20 de dolari australieni. Lipit de city se află şi cartierul Docklands, unul ultra-modern, plin de clădiri futuriste, unde un apartament la bloc costă şi un milion de dolari. Pentru a bifa toate aceste obiective, printre care se află şi numeroase shopping mall-uri, australienii sunt mari amatori de cumpărături, e nevoie de câteva zile, dacă vrei să te bucuri cu adevărat de ele. În caz că adaugi în program vizite la Grădina Zoologică şi la Acvariu, considerate de top, trebuie mărit atât timpul, cât şi bugetul. Din punctul meu de vedere, merită amândouă.

Capitala sportivă a Australiei

Despre Melbourne se spune că este capitala sportivă a Australiei şi acest lucru e confirmat de o grămadă de evenimente sportive care au loc anual aici. Cel mai important este Australian Open, un adevărat spectacol desfăşurat în fiecare an în luna ianuarie, în Melbourne Park, aflat foarte aproape de centru. Apoi, în februarie şi în octombrie sunt etape de Moto GP, iar în martie, cursa de Formula I. Meciuri de fotbal australian, cricket, baschet sau rugby sunt alternative pentru tot restul anului.



Fotbalul european a câştigat teren în ultimii ani, iar australienii fac tot ce e posibil pentru a-i mări popularitatea. Pe 9 iunie, spre exemplu, Melbourne va găzdui un amical între Brazilia şi Argentina, pentru care s-au plătit bani grei. Partida va avea loc pe Melbourne Cricket Ground, sau mai scurt The G, al zecelea stadion ca mărime din lume şi cel mai mare din emisfera sudică, pe care intră peste 100.000 de oameni. Stadionul este unul dintre punctele de atracţie ale oraşului şi se poate vizita. Lângă el se află şi Grădina Botanică, una dintre multele oaze de verdeaţă care dau culoare Melbourne-ului.

Australia are farmecul ei şi pentru climă. Acum e plină vară şi temperaturile urcă frecvent peste 35 de grade, dar sunt zile în care temperatura scade şi la jumătate. Oricum, e bine să ai mai mereu în rucsac o bluză de trening, pentru că dacă soarele intră în nori şi adie vântul dinspre Ocean, te poţi trezi dârdâind vara. Pentru zilele cu adevărat călduroase, plajele din jurul oraşului reprezintă o opţiune perfectă şi uşor de îndeplinit. Cea mai populară este în St. Kilda, unde se poate ajunge cu tramvaiul, dar variante sunt bune sunt şi la Brighton sau Williamstown. Dacă ai câteva ore în plus, Philip Island, unde e circuitul de Moto GP, este o alegere potrivită, mai ales că acolo te poţi bucura şi de o vizită într-un parc de canguri sau de urşi koala. Aceste animale, simboluri ale Australiei, pot şi văzute şi în libertate, dar e destul de greu să te apropii de ele. În rezervaţie te poţi plimba însă liniştit printre zeci, poate chiar sute de canguri, le poţi da de  poze mâncare şi poţi face

De la plajă la munte într-o oră

Fiind un oraş cu o suprafaţă de 9.990 de kilometri pătraţi, de 20 de ori mai mare decât Bucureştiul cu tot cu suburbii, Melbourne are şi munte, nu doar plaje. Belgrave este o zonă cu păduri dese, unde şoseaua şerpuieşte ca şi cum ai merge pe Valea Prahovei, la doar 30-40 de minute de centrul străjuit de zgârie-nori. Aşa cum am mai spus, toate zonele sunt accesibile cu mijloacele de transport în comun, dar ai nevoie de timp şi de răbdare pentru a le atinge. Pentru cei care se încumetă să conducă cu volanul pe dreapta, închiriatul unei maşini este posibilitatea care simplifică mult lucrurile. Există autostrăzi şi drumuri principale perfect semnalizate, iar majoritatea maşinilor sunt cu GPS încorporat.

În trei săptămâni la Melbourne sunt convins că nu am surprins tot ce era de văzut, dar am descoperit destul din farmecul unui oraş cu oameni volubili şi primitori, care nu mi s-a părut niciun moment că ar avea grija zilei de mâine. Un oraş care are de toate şi te face să uiţi de orice dacă reuşeşti să te adaptezi spiritului aussie, unul dintre cele mai libere din lume, în care nu contează deloc ce haine porţi câtă vreme te poţi bucura de viaţă la fel şi în şlapi şi la patru ace. 

Dacă ţi-e poftă de mici, găseşti la Transylvania

Cei care se află la Melbourne şi duc dorul mâncării din România nu trebuie să sune în ţară pentru a primi produsele. De câţiva ani a apărut restaurantul-cafenea Transylvania, care aparţine unui braşovean. Toţi românii ştiu că la Jean, aşa îl cheamă pe patron, găseşti mititei româneşti, sarmale, ciorbă de perişoare, amandine şi profiterol.

30 de dolari, friptura de cangur

La Melbourne există o destul de numeroasă comunitate românească răspândită în toate domeniile. Sunt profesori, doctori, oameni de afaceri, studenţi ori muncitori. Programul de emigrare în Australia este, în continuare, unul dintre cele mai permisive din lume.

Diferenţa de fus orar faţă de România este plus nouă ore, astfel că adaptarea devine destul de dură şi când ajungi, şi când te întorci.
 
Cazările sunt foarte scumpe, mai ales în city, unde pentru o cameră poţi plăti şi 200-300 de dolari pe noapte. Pentru un sejur mai lung, cea mai bună variantă este airbnb.com. Ideal e să căutaţi cazare din timp, cu trei-patru luni înainte de a ajunge acolo.
 
Viaţa este scumpă la Melbourne, dar te poţi descurca şi low-cost, dacă te aprovizionezi din supermarket. Lanţul Coles este cel mai răspândit şi are de toate, de la semipreparate la mâncare gătită. O bere la supermarket costă doi dolari, de cinci ori mai puţin ca la o terasă. Există şi restaurante care funcţionează după sistemul „all you can eat“, adică plăteşti o sumă (15-20 de dolari) şi mănânci cât poţi. Băutura se plăteşte însă separat.

Magazinele de unde se cumpără alcool sunt separate de cele cu mâncare, dar în vecinătatea lor. Nu poţi cumpăra alcool dacă nu ai 18 ani, iar consumul acestuia în public este interzis. Totuşi, de ultima parte a prevederii nu prea se ţine cont.

Din Melbourne sunt multe posibilităţi de a ieşi în alte locuri. Great Ocean Road este un drum care şerpuieşte pe malul Pacificului către Lorne, o cunoscută staţiune turistică, şi mai apoi spre 12 Apostoli, una dintre atracţiile Australiei. Tasmania este, de asemenea, o destinaţie accesibilă, la o oră de zbor cu avionul, sau la 8-9 ore cu vaporul.



Oraşul are foarte multe mall-uri şi magazine de haine, deschise şapte zile din şapte, dar toate se închid la ora 18.00. Doar vinerea programul e până la ora 21.00.

Bucătăria australiană este extrem de complexă, cu influenţe din toate zonele lumii, întrucât Australia în sine este o ţară cu mulţi imigranţi. Din meniul restaurantelor de lux nu lipseşte friptura de cangur, considerată specialitate. O porţie costă în jur de 30 de dolari australieni, dar la supermarket o găseşti şi cu 15 dolari. Este considerată carne roşie, dar foarte slabă în grăsimi. Trebuie preparată foarte bine, altfel fiind greu de digerat.

Melbourne e un oraş care vibrează din toate încheieturile lui. Are o viaţă de noapte spectaculoasă, numeroase baruri şi cluburi. De asemenea, australienii adoră picnicurile şi cel puţin în weekend, parcurile sunt pline de oameni tolăniţi pe iarbă şi savurând mâncare şi băutură.

Chinezii şi indienii sunt omniprezenţi la Melbourne, ca de altfel în toată Australia. Formează principalele comunităţi. După ei vin vietnamezii, neo-zeelandezii, italienii şi grecii, apoi imigranţii din Sri Lanka, Malaysia, Filipine şi Africa de Sud.