ANALIZĂ România, echipă mare sau mică? Ce plusuri şi minusuri a arătat naţionala în ultimele două partide

Publicat: 15.10.2014 20:11

Ultima actualizare: 07.08.2022 11:11

Gabriel Torje a ajuns la meciul cu numărul 36 pentru echipa naţională

Echipa naţională este în grafic pentru calificarea la Euro 2016, dar jocul e departe de aşteptările microbiştilor.

România – Ungaria 1-1 şi Finlanda – România 0-2 sunt meciurile care au urcat naţionala pe locul doi în grupa F, după surprinzătoarea echipă a Irlandei de Nord. Gustul amar al remizei de pe teren propriu, contra maghiarilor, accentuat un pic peste măsură de conotaţiile geo-politice ale acestei dispute, a mai fost îndulcit de victoria obţinută la Helsinki, însă senzaţia generală este că România nu convinge nici măcar când învinge. În cele două meciuri jucate în patru zile, naţionala a arătat unele lucruri bune, dar şi destule negative.
Tătăruşanu trebuie să apere
Titular indiscutabil în prima reprezentativă de aproape patru ani, Ciprian Tătăruşanu simte lipsa meciurilor în picioare. Fostul stelist este rezervă la Fiorentina, iar acest lucru l-a scos din ritm. Golul încasat cu Ungaria a fost parabil, lovitura liberă executată de Dzsudzsak nefiind nici foarte puternică, nici foarte plasată. În rest, Tătă n-a avut mari probleme, dar i-a fost suficientă o ezitare pentru ca naţionala să piardă două puncte pe teren propriu.

E nevoie de un fundaş dreapta

Piţurcă l-a încercat pe Chiricheş ca fundaş dreapta, în meciul cu Ungaria, dar experimentul a fost un eşec, jucătorul lui Tottenham evoluând slab şi arătând mari carenţe pe faza defensivă. Conştient de asta, Piţi l-a mutat înapoi în centrul apărării, unde Chiri s-a descurcat mai bine, dar el tot nu arată consistenţă în joc, ieşirile sale cu mingea la picior neavând darul de a ascunde deficienţele de plasament. Din păcate, naţionala are soluţii puţine pe banda dreaptă, însă improvizaţiile gen Chiricheş nu par o soluţie.
Raţ rămâne jupân

Ajuns la cea de-a 100-a selecţie, Răzvan Raţ a demonstrat că această continuitate nu este întâmplătoare. Mai mult decât atât, faţă de meciurile făcute pe vremea când juca la West Ham sau Rayo Vallecano, adică cele din sezonul trecut, Răzvan a arătat mult mai organizat şi mai responsabil pe faza defensivă. La momentul actual, fotbalistul de 33 de ani, nu are niciun concurent serios pe post.
De ce îl ignoră Piţurcă pe Moţi?
În tot lotul României există un singur jucător care joacă în Liga Campionilor. Cosmin Moţi se descurcă bine în această competiţie, dar este a cincea variantă de fundaş central la naţională.A fost convocat la toate meciurile din această toamnă, dar n-a jucat nici măcar un minut. Au făcut-o, în schimb, Chiricheş, Grigore, Goian şi Gardoş şi probabil că Moţi ar fi fost o opţiune şi mai îndepărtată dacă Găman sau Tamaş ar fi fost apţi de joc. Neîncrederea selecţionerului vizavi de un jucător experimentat este de neînţeles sau poate decizia de a nu apela la el niciodată ţine doar de conservatorismul său.
Maxim, în cădere liberă
Un alt paradox este folosirea lui Alexandru Maxim. Anul trecut, când mijlocaşul lui Stuttgart era în mare formă la echipa de club, titular la naţională era Torje, care juca din an în paşte la Espanyol. Acum, lucrurile stau invers. Maxim, într-o evidentă cădere de formă la nemţi, a fost titular în două partide, cu Grecia şi Ungaria, ambele jucate slab, iar Torje, care joacă la Konyaspor –doar rezervă. Lucrurile s-au mai reglat la meciul cu Finlanda, când Torje a intrat din primul minut.
Pintilii şi Hoban nu pot face diferenţa
România are mijlocaşi centrali cu un aport ofensiv extrem de scăzut. Pintilii şi Hoban, dar şi Bourceanu, care e accidentat, nu pot conduce jocul spre poarta cealaltă, ci doar să oprească eventuala ofensivă adversă. Niciunul dintre ei nu e un pasator abil, care să deschidă orizontul şi din acest motiv adevărata construcţie a jocului începe în zonele superioare ale terenului.
Sânmărtean e numai unul

Citește și: VIDEO Albanezii, primiţi ca nişte eroi la revenirea din Serbia. 3.000 de oameni i-au aşteptat la aeroportul din Tirana

România a fost dependentă de jocul lui Sânmărtean în ultimele două partide. El l-a deschis pe Raţ la golul contra Ungariei, a dat două pase de gol cu Finlanda şi a provocat eliminarea unui adversar. Fără Sânmărtean, România a avut o repriză secundă proastă cu maghiarii şi o primă repriză şi mai proastă cu finlandezii. În condiţiile în care nu joci cu adversari de top, care să aibă fotbalişti de mare valoare, prezenţa pe teren a unui jucător care ştie să dribleze, cum e Sânmărtean, devine esenţială. Din tot lotul României, doar el şi parţial Maxim, atunci când e în formă, au capacitatea de a scoate om din joc în duelurile directe. Sânmărtean a demonstrat şi prezenţa sa în primul unsprezece nu poate fi contestată de nimeni. Nici măcar de Piţi, care totuşi nu dă senzaţia că-l are prea mult la suflet pe stelist, posibil şi din cauză că acesat nu este un „yesman” lipsit de personalitate pe teren şi în afara lui.
Inspiraţie la atacanţi
Deşi criticat pentru deciziile sale în alegerea echipei, Victor Piţurcă s-a dovedit inspirat atunci când a decis pe cine va folosi în atac. În absenţa lui Marica, el le-a repartizat câte un meci lui Rusescu şi Stancu şi aceştia au marcat toate golurile în „dubla” cu Ungaria şi Finlanda. Piţi a mizat pe Bogdan Stancu chiar adcă acesta făcuse o primă repriză extrem de slabă cu nordicii, dar el avea să încline balanţa în favoarea noastră după pauză.

Eternul Tănase
Insistenţa lui Piţurcă vizavi de un jucător precum Cristi Tănase e greu de dibuit. Tănase a ajuns atât de important la naţională încât e chemat şi atunci când nu are meciuri în picioare la echipa de club. Jocurile în care el a reuşit să fie decisiv pentru România sunt însă foarte puţine spre deloc.

România pare o echipă fricoasă

Piţurcă îi spune organizare exactă a jocului, dar din exterior termenul potrivit este „frică”. Într-o grupă în care este evident că nu sunt mari valori, ba chiar formaţiile sunt destul de modeste, România dă senzaţia că e incapabilă să se arunce asupra vreunui adversar şi să-l sufoce, măcar pe alocuri. Jocul pare mai mult la alibi şi pe specularea greşelii celuilalt, decât pe imprimarea unei idei proprii de subordonare a oponenţilor. Surprinzătoare şi în acelaşi timp neplăcută este şi lipsa de prospeţime fizică a echipei, în special în repriza secundă cu Ungaria, tricolorii arătându-se vlăguiţi şi fără soluţii să ţină jocul departe de poarta proprie.

Citește și: Audienţă mare la TVR: 2,3 milioane de români au urmărit meciul cu Finlanda