Sharing is (not) caring

Zice la ştiri că o familie a făcut campanie pe facebook pentru a strânge bani pentru operaţia sau tratamentul bebeluşului lor. Şi cineva s-a gândit să dea “share”, dar să-l îmbunătăţească. Adică să schimbe conturile iniţiale cu ale sale. Evident că gestul ne oripilează. Dar ce mă miră mai ales este că cineva şi-a dat seama. De ce?

O să fac exerciţiul ăsta pentru mine. Poate tu eşti altfel.

Când a fost ultima oară când am dat like la poza unei astfel de campanii, share sau forward? Acum jumătate de an, m-a rugat o prietenă. Dar când a fost ultima oară când am sunat pentru a verifica povestea? Niciodată.

E adevărat că undeva în adâncul sufletului fug de aceste campanii. Pentru că mă întristează teribil. Nu-mi dau nicio speranţă. Nu-mi spun cât au strâns deja şi cât le-ar mai trebui. E o stare de panică şi jale pe care o înţeleg perfect, dar în care nu pot intra dacă vreau să trec de încă o zi.

Insistă să-mi spună de Dumnezeu şi că orice ajutor contează. Îi înţeleg pe părinţii şi prietenii celor care au nevoie rapid de ajutor. N-au vreme să se preocupe de fluturaşii noştri emoţionali. Ştiu. Probabil că mulţi vor râde amar la aceste “sfaturi” necerute. “Dacă ar fi vorba de copilul tău…” Dar sunt câteva lucruri extrem de simple care chiar cred că ar ajuta şi am să îndrăznesc să le sugerez mai jos.

Pot să fac şi eu ceva. Ce am decis acum multă vreme este că nu voi mai da “share” şi “going to” la ceva la care nu am dat şi ceea ce îmi cerea iniţial.

Îmi cere poza să donez sânge? Nu dau share până nu donez sânge şi spun acolo - eu am dat deja. Îmi cere poza să dau 2 eur la un SMS? Dau şi apoi cer altora. Cred că am eu nevoie de acest tip de discernământ înainte de a mă alătura zgomotului din comunitatea mea. Nu vreau să îi încarc pe ceilalţi cu decizia pe care eu nu o pot lua.

Şi nu vreau să contribui la sentimentul de panică şi jale că sunt prea mulţi copii bolnavi, prea multe nenorociri, prea multe probleme şi ne simţim neputincioşi.

Ştiu că de multe ori credem că ajutăm dacă dăm share. Poate va fi altcineva mai dispus, mai răbdător, mai bogat. Poate doar ne spălăm pe mîini elegant.

Poate aş putea contribui la mai multe campanii dacă s-ar schimba câteva lucruri micuţe.

Săptămâna trecută, am primit un mesaj referitor la o campanie pentru un baieţel bolnav de leucemie. Întrebarea era ce i-ar face pe oameni să se implice, să doneze mai mult?

Uitându-mă pe pagina de eveniment facebook am făcut 2 recomandări care chiar cred că ar ajuta pe toată lumea- pe cei care cer şi pe cei care dau:

• Câţi bani vreţi să strângeţi şi cât mai aveţi de strâns?
•  Cât vă asteptaţi să dau eu, ca vizitator al paginii? Nu ştiu ce înseamnă “oricât”.

Şi vă rog, dacă aţi reuşit să strângeţi banii, întoarceţi generozitatea celor care v-au ajutat şi ajutaţi-i să spere şi să dea în continuare şi altora. (Şi dacă se poate, printr-un mesaj pe facebook, nu într-o postare. Pentru că aceea dispare şi nu va săpa nimeni după ea).