Scurt comentariu la „Scurte comentarii”

Citesc cu oarecare întârziere un material, intitulat „Scurte comentarii pe problema secuiasca” al profesorului universitar Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii Etnice al Academiei Române. Demersul domniei sale este o pledoarie în favoarea tezei „secuii nu sunt unguri”.

Nu aş vrea să intru în fondul problemei, pentru că o consider nerelevantă. Eu cred că secuii - ca şi oricare alt grup uman - sunt ceea ce doresc ei să fie. În concepţia mea, dacă în Covasna ar fi trăit un grup compact de japonezi, de cultură şi limbă maghiară şi care se consideră maghiari, ei sunt maghiari!

În discuţia asupra unei probleme sociale, autorul introduce elemente de ordin fiziologic.

Dar repet, nu aş fi intrat în această discuţie, dacă nu aş fi fost şocat de argumentele profesorului Baltasiu. Astfel, încă de la început el îşi susţine teza pe măsurătoarea „indicelui cefalic” şi pe un indice de analiză a sîngelui („isohemaglutinare”).  Deci, sunt evocate argumente de caracter rasial! În discuţia asupra unei probleme sociale, autorul introduce elemente de ordin fiziologic.

Nu credeam că astfel de argumente mai pot fi întâlnite în 2013, într-un material ce se doreşte ştiinţific, în peisajul academic al unei ţări europene.

Memoria noastră istorică ne trimite rapid la alte perioade, când argumentele rasiale erau  folosite ca identificare a unui grup uman. Pe baza acestor criterii s-a  construit o lume, care ieşea din normalitatea istorică. O lume guvernată de legislaţii precum cea de la Nuremberg din 1935 sau „Statutul Evreilor” din august 1940, din România. Pe baza acestei concepţii a funcţionat Auschwitz-ul şi Transnistria. O lume, a cărei scară de valori a fost  negată de omenirea civilizată.

Şi iată, ca un profesor universitar de sociologie, conducător de doctorate, deci formator al viitoarei generaţii de cercetători, foloseşte, fără niciun fel de complexe, argumente de ordin rasist.

Dar autoritatea  autorului este întărită şi de calitatea sa  de  conducător al unei structuri a Academiei Române, cel mai înalt for ştiinţific românesc. Să înţeleg, că acesta este spiritul cercetării academice în problematica atât de sensibilă a etnicului în  mediul academic al anului 2013?

Ce am face cu Ion Luca Caragiale? Oare acest titan are concentrarea sangvină conform exigenţelor profesorului de sociologie de la Universitatea Bucureşti? Dar indicele cefalic?

Amintesc domnului Baltasiu, că spaţiul geopolitic românesc a fost deschis intodeauna prezenţei şi vieţuirii a numeroase etnii. Un călător de la începutul secolului 19, citat de Nicolae Iorga, amintea 21 de limbi ce se vorbeau atunci în Bucureşti. Şi nu greşea! Un alt călător, de data asta din secolul 17 - este vorba de călugărul misionar  Bartholomeo Basseti - sublinia numărul mare de etnii trăitoare la Iaşi, fapt pe care îl consideră cauza progresului şi bunăstării în capitala Moldovei.  Îl mai citez, încă o dată, pe acelaşi inepuizabil în surse istorice, Nicolae Iorga, care publică un document din Botosanii anului 1742, ce localiza o proprietate prin vecinătăţi: pe aceeaşi stradă locuiau moldoveni, evrei, armeni şi greci. 

Deci, cu greu ar putea domnul Baltasiu să găsească puritatea rasială în spaţiu românesc. Sper că nu va încerca să măsoare  „indicele cefalic” pentru marile valori ale culturii române. Ce am face cu Ion Luca Caragiale? Oare acest titan are concentrarea sangvină conform exigenţelor profesorului de sociologie de la Universitatea Bucureşti? Dar indicele cefalic?

Mă întreb, care este poziţia comunităţii academice, a colegilor de breaslă a domniei sale, a societăţii civile în general, faţă de un astfel de discurs, în care biologicul este amestecat cu faptul istoric şi politic?

Cred că nimeni nu poate să ignore istoria şi să reprime memoria istorică a unei societăţi.  Ştim unde poate duce rasismul şi cred că sistemul de valori morale euro-atlantice, la care societatea românească a aderat, respinge revenirea la argumente de tip rasist. 

Cred că  tăcerea şi ignorarea acestor fenomene este periculoasă. Drept care, sper că respingerea rasismului va veni, în primul rând, €„din interiorul” lumii academice.

Încă ceva!  Nu aş fi ştiut de materialul comentat dacă nu mi-ar fi fost semnalat de câţiva tineri studenţi - mai ageri decât mine, în căutările de pe internet.  Aceştia erau profund indignaţi de discursul domnului Baltasiu.  Indignarea lor este motivul meu de optimism!