Rezistenţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anul 2013 a fost, vorba chinezilor, foarte interesant. Am asistat la un mod altminteri de a face politică, de a folosi instituţiile, de a uza în general de putere şi de a invoca votul popular. Faptul că nu s-a dus totul de râpă se datorează rezistenţei.

Contrar opiniei curente că suntem laşi, că ne dăm după cum bate vântul, că ne place să ne certăm în public, istoria ne arată cu totul altceva. Am reuşit să facem faţă atacurilor, anexărilor, invaziilor şi diviziunilor printr-o strategie fundamentală. Ne-am dus, pe roţi, bisericile de lemn în pădure, evitând blasfemia liftelor, am pârjolit terenul, lăsând cât mai puţine resurse duşmanului, am cultivat limba ca liant între noi şi credinţa ca reazem, am cedat când nu aveam alternative şi am acţionat când trebuia. Pe scurt, România de azi nu ar fi aşa – mare şi bogată în resurse – dacă am fi gândit mereu în termeni meschini.

Comunismul a întâmpinat la noi o rezistenţă consistentă, exemplară. Până la finele anilor ’50, în România am avut grupuri şi persoane pe cont propriu, în munţi sau prin alte locuri, care luptau, disperat, pentru un alt proiect de ţară. Închişi în lagăre şi puşcării, nu puţini aveau să producă dovada cutremurătoare a libertăţii sufleteşti, cea care face posibil sacrificiul ultim. În plin delir al propagandei de partid şi de stat, a cultului personalităţii, au fost numeroase figuri publice în stare să refuze prostituţia. Exilul interior a fost preferat falsei realizări, succesului otrăvit.

După 1989, rezistenţa a cunoscut noi forme. Înainte de orice, a fost nevoie de tăria de a nu ceda nostalgiei, de a nu absolvi trecutul din cauza defectelor prezentului. Brutalitatea schimbărilor a fost echilibrată, cel puţin parţial, prin consecvenţă şi fidelitate faţă de valori puse, în confuzia tranziţiei, sub semnul întrebării. Familia a continuat să funcţioneze ca excepţie de la vulgaritate, aşa cum seriozitatea eruditului a contrazis, fie şi doar simbolic, superficialitatea ideologului corect politic. Dacă mai suntem cât de cât teferi, asta se datorează, fără tăgadă, eroilor normalităţii.

În anul care a început suntem chemaţi să reînnoim frontul rezistenţei. Adică rezistenţa în faţa demagogiei, a simplificărilor interesate, manipulărilor, mistificărilor. Trebuie să rezistăm celor care vor să falsifice statul de drept, să facă din furt o virtute, să ne pună destinul copiilor gaj, să ne izoleze de restul lumii, să ne ia aşadar prizonieri, să ne taxeze în plus fără a ne oferi ceva la schimb, să ne umilească pe banii noştri, să ne facă vizitatori în propria ţară, să ne otrăvească şi mai mult hrana, să ne omoare cu zile, să ne polueze aerul şi conştiinţa. 2014 va fi un an crucial. La propriu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite