Cinism de blogger

Cum nu îţi poţi alege rudele sau vecinii de scară, nu îţi poţi alege nici vecinii de blog. Şi, până la urmă, atâta vreme cât socoteşti democratică, aşa cum este de fapt, decizia conducerii editoriale a cotidianului Adevărul de a pune la dispoziţie platforma de bloguri a ziarului unui cât mai mare de persoane care se presupune că s-ar fi ilustrat cu ceva în profesia lor de bază şi care au ceva de

spus, ba şi aderi la ea din convingeri democratice, te expui şi unor riscuri.

În virtutea acestei libertăţi de exprimare, dar şi a riscurilor liber consimţite mi se întâmplă să fiu vecin de blog- nu, în nici un caz coleg- cu un domn pe nume Ştefan Vlaston. Despre care am aflat că ar fi profesor de matematică, că e acum, din câte se pare, la pensie, că a fost director de şcoală şi că e preşedinte al unei asociaţii pe nume Educer. Ştiu, aşadar, ce funcţii a deţinut sau deţine, dar nu ştiu ce merite profesionale reale a avut respectivul domn, tot la fel cum nu ştiu foarte exact nici prin ce contribuţii la propăşirea învăţământului românesc s-a ilustrat sus-numita Educer. Se pare că prin denunţarea fraudelor de la examenul de Bacalaureat, ceea ce e cum nu se poate mai onorabil şi necesar.

 În anii din urmă însă, dl. Vlaston s-a făcut remarcat în primul rând prin angajamentul şi militantismul său. Chiar printr-un anume aviatorism politic. Prin devotamentul necondiţionat, chiar bezmetic, arătat faţă de cel mai pur dintre preşedinţi. Nimeni altul decât Traian Băsescu. Preşedinte în jurul căruia, după cum se vede limpede în vremea din urmă, au înflorit afaceri dintre cele mai urât mirositoare, al cărui partid de suflet a fost finanţat cel puţin la fel de necinstit precum PSD-ul, care a cultivat o clientelă politică metamorfozată azi în clientelă de maximă urgenţă a DNA. Militantismul politic al d-lui Vlaston a făcut din domnia sa o persoană publică, iar similitudinea de cuget şi simţiri cu vechea şefă angajată politic a Ştirilor TVR, doamna Rodica Culcer, i-a asigurat profesorului secundar Ştefan Vlaston poziţia de frecvent invitat la Telejurnal. Căci numai cine nu ştie ce s-a întâmplat în TVR pe vremea tandemului cu spoială democratică, dar cu esenţă iezuită Lăzescu- Culcer nu ştie sistemul de liste şi listuţe cu agreaţi şi neagreaţi pus la punct de cei doi. Care au şi ei de dat socoteală pentru dezastrul din TVR.

 Carevasăzică, a dat doamna colonel Culcer un ordin de zi pe unitate şi dl. Ştefan Vlaston a devenit părerolog de anvergură naţională. O calitate în care a lăudat toate pseudoreformele întreprinse în educaţie de ministrul de tristă amintire Petru Daniel Funeriu, la rându-i cercetat de DNA, deocamdată doar pentru neglijenţă în serviciu.

Nu ştiu dacă dl. Ştefan Vlaston a fost sau nu a fost înscris, printre altele, şi în PDL. Treaba domniei sale. În schimb, ştiu foarte sigur că profesorul secundar Vlaston s-a înscris în PMP, a devenit vicepreşedinte şi a rămas în respectivul partid chiar dacă formaţiunea în cauză este azi un cadavru viu, chiar mai puţin important decât o asociaţie de locatari şi nu se poate lăuda decât cu meritul de a fi avut drept şefă şi muză inspiratoare o brigandă. De mare calibru.  

Nu i-aş fi arătat nici cel mai mic interes domnului Vlaston dacă, în urmă cu câteva zile, domnia sa nu ar fi postat pe blog un articol otrăvit despre urmările asupra psihicului uman ale adăstării prelungi în puşcărie. Plânge ce plânge în respectivul text la modul general dl. Vlaston până când îşi ia avânt, precum bătrânii lui Coşbuc din Nunta Zamfirei, şi ajunge unde îl doare. Şi unde îşi dă arama pe faţă. Asemenea evocatelor personaje coşbuciene, nici dl. Vlaston nu mai poate fi lesne oprit. Ceea ce îl interesează pe nedoritul meu vecin e cruda soartă rezervată coniţei Elena Udrea. Care se pare că a furat şi a şpăguit mai mult chiar decât Adrian Năstase, drept pentru care e cercetată, anchetată şi uneori chiar arestată preventiv. Dusă într-un loc unde între două reprize de depresie formulează panseuri democratice pe Facebook.

Nu îmi amintesc ca profesorul şi umanistul de ocazie Ştefan Vlaston să fi protestat pe vremea când se lăfăia pe ecranele TVR că, din cauza fanteziilor guvernului Boc şi ale ministrului Funeriu, au fost închise şcoli la sate, iar elevii, puţini la număr e drept, condamnaţi la navete obositoare ori la abandon şcolar. Nu îmi amintesc nici ca sensibilul domn Vlaston, brusc specializat în psihologia puşcăriaşului, să fi deplâns vreodată închiderea abuzivă a spitalelor. Nu-mi e proaspăt în memorie decât cinismul cu care profesorul Vlaston califica drept normală reducerea numărului de posturi didactice, concedierea colegilor domniei sale sau abuziva şi fără rost tăiere a salariilor bugetarilor. Adică şi a lefurilor profesorilor. Aşa îşi arăta dl. Vlaston conştiinţa înaintată, înţelegerea înaltelor comandamente pedelisto-băsiste şi devotamentul patriotic cu andrisant cunoscut. Astăzi ştim că totul a fost o mascaradă, că a fost vorba despre o măsură pripită şi de forţă care nu a avut rostul de a salva România de la colaps, cum încă mai pretinde toxicul produs politic expirat numit Traian Băsescu, ci doar o invenţie care a îngăduit investiţiile nechibzuite ce se pare că au îngroşat atât conturile PDL cât şi pe cele ale doamnei Elena Udrea.

O minimă doză de bun-simţ i-ar impunea acum tăcerea propagandistului obosit pe nume Ştefan Vlaston. Te poţi aştepta însă la aşa ceva din partea unui cinic de profesie, care asemenea şefului domniei sale, Traian Băsescu, e, vorba lui Dan Tăpălagă, un bodyguard al penalilor? Ar fi prea mult. Precum Agamiţă Dandanache, dl. Vlaston dă şi luptă. Pentru moment a dat cu oiştea-n gard.