Apocalipsa românilor la mâna autorităţilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În faţa atitudinii dezinteresate, iresponsabile şi oportuniste a autorităţilor, a instituţiilor cu atribuţii în situaţii de urgenţă, în faţa lipsei programelor, în absenţa proiectelor reale şi a planurilor de prevenire şi gestionare a dezastrelor, rămân riscurile şi ameninţările reale. Oricând, se poate întâmpla o calamitate  România şi românii sunt complet nepregătiţi în caz de dezastru

Oraşe cu zeci, sute sau milioane de locuitori distruse complet. Clădiri prăbuşite. Imobile care au fost odată primitoare case de locuit, în flăcări. Dărâmături peste tot, foc, fum, praf, moloz de sub care se aud gemete de moarte, oameni plângând, panicaţi, alergând îngroziţi pe străzi. Cadavre. Alţi oameni morţi sau răniţi în peisajul apocaliptic. Vehicule, străzi, şosele transformate în ruine. Supravieţuitori şocaţi. Salvatori căutând cu disperare şi febrilitate oameni printre dărâmături. Moarte peste tot.

Este imaginea apocalipsei care s-a abătut recent, peste orăşelul Amatrice din centrul Italiei. Unde, pe lângă sutele de italieni, au murit şi români. Este imaginea apocalipsei care de-a lungul anilor, am văzut-o la televizor, abătându-se asupra multor zone ale lumii, departe de noi. Este imaginea pe care unii dintre români, cei mai în vârstă, au trăit-o la cutremurul din 1977, în ţara noastră. Este imaginea pe care au văzut-o la televizor sau doar în poze, este dezastrul despre care tinerii de azi au aflat doar din poveştile celorlalţi.

Imaginea apocalipsei unui mare cutremur, în România, este reluată periodic, an de an, de fiecare dată când în lume se întâmplă un dezastru major. La fiecare astfel de eveniment catastrofal, unde moartea îşi pune pe răboj sute sau mii de victime nevinovate, la noi în ţară se aud timid, speriate de imaginea apocalipsei, arare voci din rândul populaţiei care avertizează ce s-ar putea întâmpla cu noi în caz de cutremur puternic. Alte voci şi mai puţine decât primele, ale reprezentanţilor autorităţilor, mimează public îngrijorarea şi, mai ales, anunţă măsuri antiseismice.

Măsuri antiseismice, nu măsuri de educaţie, prevenire şi acţiune în caz de cutremur. De parcă s-ar putea face mare lucru pentru a preveni sau opri un cutremur natural! Măsurile antiseismice anunţate aşa de conjunctură, de formă, prin fraze şi vorbe ce dovedesc nu doar lipsa de cunoaştere în domeniu, ci mai ales lipsa de preocupare, amatorismul şi oportunismul pe care îl afişează autorităţile în astfel de cazuri. Pentru că sunt doar reacţii de moment, de oportunism, de formă ale autorităţilor române în faţa unei posibile apocalipse, în timp ce preocupările reale, planurile de măsuri, de acţiuni, programele educative, proiectele de consolidare, educaţia reală, prevenirea şi avertizarea populaţiei lipsesc cu desăvârşire de pe lista autorităţilor române.

Doamne fereşte de un cutremur major! Doamne fereşte de un război! Doamne fereşte de un dezastru natural sau provocat de minţile diabolice! Ciclic, alte minţi diabolice anunţă sfârşitul lumii, venit, anual, sub diverse forme: dezastre naturale, mari războaie, cataclisme nucleare etc. Doamne fereşte de... Imaginea apocalisei ne aşteaptă.  

Imaginea apocalipsei pare să fie exagerată în aceste rânduri. Bine ar fi să fie aşa şi să nu se întâmple niciodată. Dar, din păcate, tragismul catastrofelor întâmplate nu departe de ţara noastră, Turcia, Italia, distrugerile majore, răniţii şi morţii în număr mare, printre care au început să fie număraţi şi români, trebuie să ne trezească la realitate. Nu doar să ne îngrijoreze, să ne pună pe gânduri.

Riscurile majore, ameninţările reale, imaginea apocalipsei abătută asupra altor ţări trebuie să determine autorităţile române să treacă peste opiniile de faţadă, oportuniste, de conjunctură la fapte. Trebuie adoptate urgent şi puse în practică programe educative serioase, planuri şi proiecte de prevenire a dezastrelor şi acţiune în caz de calamitate naturală, dar şi în caz de război. Da, de război, pentru că în ultimii ani, ceea ce se întâmplă în apropiere de România, mişcările geostrategice, mişcările de trupe, militarizare şi chiar ameninţarea făţişă sunt tot atâtea riscuri reale la adresa ţării noastre.

Chiar în timp ce scriu acest text, aud un bla, bla, bla televizat, al noului primar general al Capitalei, Gabriela Firea, despre consolidarea clădirilor cu risc seismic din Bucureşti. Bla, bla, bla-uri care nu conving pe nimeni. Sunt oportunisme de conjunctură, menite să arunce praf în ochi, în rândul opiniei publice, să adune simpatie pentru noii edili ai oraşului şi, de ce nu, nişte contracte bănoase în cadrul intereselor şi afacerilor de casă ale noii administraţii.

Nu se întrevede nici un fel de proiect, program serios, gândit şi discutat pe baze reale, cu responsabili, cu specialişti adevăraţi din diverse domenii cu atribuţii la prevenirea dezastelor. Cu oameni pregătiţi profesional adecvat şi mijloace de intervenţie specifice în caz de situaţii de urgenţă. Nu se întrevede nici măcar un minim program de educaţie şi acţiune a populaţiei în caz de cutremur, de foc, de război sau altă calamitate care ne poate afecta ireversibil.

Ce să mai vorbim de educaţie. Singurele măsuri educative vor rămâne sigur exerciţiile anuale în şcoli, făcute la modul formal, dacă se fac şi acestea, în care şcolarii sunt băgaţi sub bănci sau evacuează clădirile şcolilor cu caiete sau cărţi pe cap. Aşa se face educaţia şcolară în caz de cutremure, de incendii!!! Absolut dezinteresat, în derâdere, în bătaie de joc, fără responsabilitate, fără seriozitate.

Practic, educaţia în caz de calamităţi şi dezastre nu există, în România. Nici în şcoli, nici în alte instituţii şi nici la nivel de masă. La fiecare eveniment major de acest gen, calamitate soldată cu mulţi răniţi şi morţi, singurele informaţii publice le dă media, care face în special relatări despre şi de la locul dezastrelor şi statistica victimelor. Tot în presă, astfel de evenimente tragice sunt completate sporadic cu diverse sfaturi, cele mai multe amatoristice, după ureche, cum ari fi cel difuzat zilele acestea, care îi învaţă pe români să îşi prindă cu şuruburi mobila de pereţi, pentru a fi protejaţi în caz de cutremur.

La nivelul autorităţilor, responsabililor, specialiştilor cu atribuţii în zona de prevenire şi gestionare a dezastrelor, suntem rămaşi la vechea demagogie, irepetabilă la nesfârşit, că vom face şi vom drege, afişată proaspăt de noua administraţie a Bucureştiului. La nivel politic, responsabilitatea demnitarilor la putere se reflectă doar în atacul la adresa adversarilor politici, ex: că guvernul, premierul nu au făcut nimic pentru victime, că nu au fost la locul faptei, că nu au despăgubit cetăţenii afectaţi, că nu au declarat zi de doliu naţional...

În faţa atitudinii dezinteresate, amatoristice, iresponsabile şi oportuniste a autorităţilor locale, a guvernului indiferent ce culoare politică are, a instituţiilor cu atribuţii în situaţii de urgenţă, în faţa lipsei programelor de informare şi educare, în absenţa proiectelor reale, inteligente şi a planurilor de prevenire şi gestionare a dezastrelor, rămân riscurile şi ameninţările reale. Oricând se poate întâmpla o calamitate naturală, un război. Suntem în voia sorţii. România şi românii sunt complet nepregătiţi în caz de dezastru.

În caz de Doamne fereşte, am avea o imagine apocaliptică din cele descrise mai sus. Chiar şi mai rău, dacă se poate mai rău. Apocalipsa românilor, ţinând cont de faptul că realitatea actuală la noi în ţară, este îngrjorătoare din toate punctele de vedere, ar semăna cu un tsunami comparativ cu dezastrele din Turcia sau Italia.

Tocmai această realitate, riscurile şi ameninţările trebuie să determine adoptarea de urgenţă a unei politici de stat şi punerea în practică a unor programe naţionale bine gândite, inteligente de prevenire şi gestionare a dezastrelor de orice natură. Altfel, ignorarea, iresponsabilitatea, mimetismul şi oportunismul ne vor duce, mai devreme sau mai târziu, către o apocalipsă inevitabilă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite