
Un pas înainte, doi înapoi sau cum ar arăta „guvernul ideal”
0
Am nefericitul obicei de a avea dreptate. Personal, aş fi preferat să mă înşel mai des, pentru ca să nu fim cu toţii înşelaţi. Am anticipat crearea monstruoasei coaliţii dintre PLDM, PCRM şi PDM, deşi am sperat la reiterarea Alianţei pentru Integrare Europeană.
În statul hibrid Republica Moldova, formarea unei coaliţii hibride nu ar trebui să mire. În şcoală învăţăm limba română, pe când în constituţie rămâne a fi scris „moldovenească”; ne cramponăm de o neutralitate declarativă, având o staţionare efectivă de trupe străine pe teritoriul nostru; pompăm banii veniţi din UE, dar ne închinăm tot la Mama Rusie etc. Trăim o permanentă deziluzie, pentru că suntem ca un text fără concluzie. Ce e bine blamăm, iar ce este urât înfrumuseţăm.
Întreaga campanie electorală de anul trecut a fost una amorfă şi plină de apatie, întrucât adevărata bătălie s-a dat după închiderea secţiilor de votare. Alegătorul a fost fraudat prin lipsa unor dezbateri reale între partidele devenite parlamentare. Aţi văzut vreo confruntare între Voronin şi Dodon? Sau între Filat şi Plahotniuc? Zarurile fuseseră aruncate şi minţile noastre spurcate.
Mă oripilează că cetăţenii nu-i taxează pe cei care mint şi trădează. Se complac în a arunca mâţa moartă în ograda altuia. Chipurile cârdăşia cu comuniştii din Parlament nu este chiar atât de abominabilă, întrucât şi liberalii au adoptat decizii cu votul consilierilor municipali din partea PCRM. Da, dar Chirtoacă i-a fraierit pe comunişti şi socialişti, obţinându-le votul pentru adoptarea a cca 170 de hotărâri stringente, în schimbul redenumirii străzii Cuza-Vodă în Belski, decizie care nu a mai produs efecte juridice, întrucât nu pot exista într-o localitate două străzi cu aceeaşi denumire. În definitiv, sunt incomparabile şi distincte cele două situaţii, întrucât în Legislativ se putea forma o guvernare pro-europeană (55 din 101 de deputaţi), pe când în Consiliul Municipal Chişinău nu există o majoritate stabilă. Dar n-ai cum să le explici celor care nu sunt decât nişte măscărici.
Deja a câta oară suntem trataţi ca imbecili. Ni se îndrugă verzi şi uscate că au pactizat cu comuniştii pentru a asigura stabilitate. Că nu puteau risca să ajungă la alegeri anticipate, de parcă nu tot după nişte scrutinuri parlamentare neordinare (din iulie 2009 şi din noiembrie 2010) au acces la guvernare. Vă imaginaţi ce „Moldovă Europeană” vor edifica, dacă s-au putut debarasa de sintagma „integrare europeană”? Vor mima toate reformele demarate şi ne vor lăsa cu buzele umflate.
În vederea unei optime gestionări a monstruoasei guvernări, vă propun un model de guvern „ideal”: în funcţia de prim-ministru poate fi oricine, preferabil un diplomat, care v-a vorbi mult şi alambicat despre cum o să ne integrăm la paştele cailor. Ministru de externe poate fi un alde Socor, pentru că oricum poporul e prostit cu televizorul. La interne nu poate fi altul decât Papuc, care va fi găsit imediat pentru a-şi exercita noul mandat. La finanţe trebuie unul care cântă romanţe, poate chiar vreun interpret de la nunţi, obişnuit cu bani nu prea mulţi şi neimpozitaţi. În funcţia de ministru al economiei urmează a fi readus Lazăr, care se pricepe la majorarea preţului la gaze şi la concesionarea obiectivelor strategice. Ca şef pe drumuri mai bun ca Botnari nu-i, mai ales că şi Calea Ferată a Moldovei trebuie cedată rusului. La protecţia socială, candidatura ideală este aceeaşi Buliga, care după ce ne-a spus să spălăm pelincuţe, le va îndemna pe băbuţe să se pensioneze la 70 de ani. La ministerul culturii va fi concurenţă între Lenuţa Burghilă şi Boris Focşa. Prima cu „caravela inculturii”, iar al doilea cu meteahna băuturii. La CNA şi Procuratură situaţia rămâne tot aşa, că doar Plahotniuc nu-şi va tăia craca de sub picioare. Nu vă faceţi griji cine va fi preşedinte al republicii, acelaşi tătucă Voronin o să ne conducă.
În încheiere, permiteţi-mi o parafrazare a unui banc: cică Filat şi Lupu sunt aşteptaţi de liderul PCRM la „discuţii”. Cei doi se prezintă într-un târziu, iar la întrebarea de ce s-au reţinut răspund că s-au pornit la timp, dar s-a iscat un vânt puternic ce le bătea în faţă, dinspre Apus, şi la fiecare pas înainte făceau doi înapoi. La care Voronin, mirat, îi întreabă: „atunci cum de aţi ajuns la mine?”, iar dânşii îi spun că s-au întors cu spatele spre Vest şi cu faţa spre Est. Uite aşa ne mişcăm „Înainte” şi „Creştem Moldova”.