Se amână deşteptarea primăverii

Consiliul Naţional al PSD care a avut loc vinerea trecută la Bucureşti a adoptat o rezoluţie privitoare la regulile de integritate cărora ar urma să se supună de aici înainte membrii partidului.

În esenţă, rezoluţia propusă de însuşi preşedintele partidului, dl Victor Ponta, nu rezervă deloc un viitor prea fericit nu numai în partid şi în ierarhia acestuia, ci şi în funcţiile publice celor ce au probleme cu justiţia, care sunt urmăriţi penal în cazuri de mică sau de mare corupţie.

Nu ştiu însă câtă încredere putem avea şi cât preţ putem pune în şi pe documentul în cauză care, teoretic, ar reflecta hotărârea principalului partid de guvernământ de a începe o mare curăţenie de primăvară în ograda proprie. O curăţenie demarată mai de voie, mai de nevoie, impusă de perspectiva alegerilor locale şi parlamentare din 2016. Pe care, la ora actuală, PSD nu are nici cea mai mică certitudine că le va câştiga. Ba dimpotrivă. În condiţiile în care unii dintre marii sponsori ai săi, de la Marian Vanghelie la Radu Mazăre şi Sebastian Ghiţă ba îl părăsesc, ba au probleme cu justiţia, ba amândouă, viitorul electoral şi politic al PSD e destul de greu de prezis. O situaţie de care PNL nu se prea dovedeşte pregătit să profite.

Semnele de întrebare legate de seriozitatea rezoluţiei sunt destul de multe. Nu vin toate neapărat din trecutul îndepărtat de care PSD pretinde demult că s-ar fi despărţit nu ştiu dacă obligatoriu râzând. Ci din trecutul recent, bunăoară din întâmplările săptămânii încheiate. Care vădesc o relaţie contradictorie între spusa şi fapta partidului şi ale liderilor acestuia.

Chiar de la tribuna Consiliului Naţional s-au auzit destule, chiar prea multe declaraţii ce au denunţat „marea teroare” dezlănţuită de DNA, feluritele defecţiuni, reale sau inventate, ale Codului penal, lamentaţii legate de periculozitatea denunţurilor şi paraliziile în acţiunea concretă şi onestă provocate de ele. Ar fi vorba, conform doamnei Vasilescu şi domnului Negoiţă, despre tot atâtea impedimente care, nu numai în opinia lor, ci şi în cea a altor aleşi locali şi judeţeni de frunte ai PSD, le-ar submina ba chiar anihila activitatea desfăşurată- cum altfel?- decât în folosul comunităţilor păstorite până mai ieri cu un impresionant spirit de sacrificiu şi exemplar altruism. Care, nu prea ştiu foarte bine cum, s-a reflectat şi în creşterea semnificativă a depozitelor bancare ale  mai tuturor „terorizaţilor” de azi. Printre care se pare că se numără şi „loialul partener de guvernare” Călin Popescu Tăriceanu care nici măcar nu e foarte clar  ce partid conduce sau dacă mai conduce ceva în afara consistentului său parc auto.

Sacrificiul şi altruismul fiind intimidate de acţiunile procurorilor, militanţii cu funcţii la nivel local şi judeţean ai PSD au găsit totuşi soluţia salvării conturilor personale prin solicitări la scenă deschisă de creşteri salariale. Care, în opinia lor, vor trebui să fie semnificative, adică la concurenţa lefurilor procurorilor. Ne putem aştepta, dacă ţinem cont de „magistrala cuvântare” a aceluiaşi domn Tăriceanu, ca şi parlamentarii să ceară niscaiva creşteri de salarii în numele egalităţii puterilor în Stat.

Privesc cu rezerve sinceritatea rezoluţiei adoptată vineri. De pildă, mă gândesc că doar cu două-trei zile înainte de adoptarea ei, era încă prezent la masa şi la şedinţa guvernului condus de nimeni altul decât de dl Ponta, dl Darius Vâlcov. O persoană la adresa căreia oamenii legii formulaseră deja acuzaţii care mai de care mai înspăimântătoare şi căreia orice premier responsabil trebuia să îi ceară o demisie ultrarapidă. Nu să o tergiverseze şi să o regrete, aşa cum a făcut-o dl. Victor Ponta.

Vom avea însă cât de curând răspunsul în privinţa faptului dacă PSD a practicat doar un simplu joc de imagine şi cu vorbele ori chiar e hotărât să îşi pedepsească şi să îşi excludă corupţii din rândurile sale. O vom avea atunci când Parlamentul va trebui să ia o hotărâre referitoare la soarta dlui Dan Şova. Care, din câte se pare, ar cam trebui să îşi amâne pentru câţiva ani buni marile proiecte personale din cauza anilor de puşcărie ce îl aşteaptă. Pe care nu mă îndoiesc că îi va consacra redactării unor mari, fundamentale opere academice, după exemplul multora dintre mentorii şi amicii lui politici în frunte cu profesorii Adrian Năstase şi Dan Voiculescu. Ale căror creaţii din închisoare probabil că figurează deja  în baze de date ISSI, spre satisfacţia ministrului Educaţiei, dl. Câmpeanu.

Mai spălate şi mai curate nu sunt, din păcate, nici celelalte partide. În frunte nădejdea de mai bine a preşedintelui Iohannis, noul PNL. Care, în afară de mulţi membri de bază ai fostului PNL, cu nenumărate bube în cap şi purulente vini penale, mai are de camuflat acţiunile şi amintirea unor foşti lideri la fel de marcanţi ai PDL-ului aflaţi la rându-le la strâmtoare, dacă nu chiar la răcoare de-a dreptul. Degeaba se tot dau de ceasul morţii să ne convingă trimişii pe la televiziuni ai fostului partid băsist că au mirosit-o demult pe dna Udrea şi că tocmai de aceea s-au despărţit ei la vreme de ea şi de vajnicul ei susţinător, fostul preşedinte Traian Băsescu. Care nici el nu se simte prea bine şi care face ce face spre a se apropia zilnic, cu fiecare nouă declaraţie şi acţiune publică năucitoare, de condiţia de epavă politică. Atacurile furibunde ale fostului prim om în Stat la adresa acţiunilor justiţiei, ale DNA, ale Codului penal pe care el şi nimeni altcineva l-a recomandat ca fiind foarte bun, impunându-le guvernului Boc şi majorităţii parlamentare pe care le controla cu mână de fier adoptarea prin asumarea răspunderii.

Toate cele enumerate mai sus nu exclud, ba dimpotrivă o întrebare la care se cuvine să răspundă în primul rând procurorii DNA şi şefa acestuia, doamna Laura Codruţa Kövesi. Şi anume, de ce doar după plecarea de la Palatul Cotroceni a dlui Băsescu au avut revelaţia marilor acte de corupţie de care o acuză acum pe Elena Udrea? Sau de ce, doar după consumarea aceluiaşi crucial moment, şi-au dat seama ce puşlama este şi câtă impostură zace în umanoidul Georgescu Horia?

Până când nu vom avea răspunsuri la aceste întrebări însuşi simultan mult lăudatul şi intens demonizatul DNA are el însuşi o mare problemă de credibilitate. Iar deşteptarea primăverii ca şi curăţenia generală, de altfel, se amână.