România şi triplul vortex

Trei crize se derulează rapid şi violent în aceste luni. Separat, ele par administrabile. Privite în inter-conexiunea lor, lucrurile devin mai profunde şi mai îngrijorătoare pentru România.

Implozia sistemului politic post-decembrist reprezintă criza cea mai vizibilă şi mediatizată. Inundaţi de “breaking news”, asistăm în fapt la o gravă criză a statului român. Centrii de putere şi actorii principali ai sistemului tradiţional de partide se prăbuşesc cu zgomot, sub povara unei corupţii care pare să fi cangrenat întregul sistem politic şi instituţional. Eşafodajul democratic al ţării este astăzi compromis: partide, parlament, guvern, administraţia locală şi, mai nou, CCR şi presa. Sistemul de “checks and balances” - controlul reciproc al puterilor în stat - pare şi el grav afectat. Pe scurt, un stat vulnerabil şi disfuncţional.

Criza modelului economic şi social romanesc reprezintă al doilea ochi al vortexului, cu nimic mai putin grav decât primul. Nimic mai ilustrativ decât scăderea dramatică a natalităţii, acest barometru al condiţiilor de viaţă şi şanse de împlinire al tinerelor familii şi mame. În 2013 s-au născut 198.000 de copii, cu 10% mai puţin decât în 2008 şi cu 37% mai puţin decât în 1990! În pofida crizei prelungite din Europa, emigrarea tinerilor continuă. Şi nu e de mirare, cu un sistem de sănătate prăbuşit sub povara subfinanţării şi a exodului medicilor şi cu un sistem de educaţie care generează 50.000 de studenţi fără un loc de muncă şi 400.000 de tineri fără bacalaureat. Economia creşte anemic, polarizarea, excluziunea socială şi inegalităţile se adâncesc, investiţiile şi exporturile se plafonează. Iluzia recuperării distanţei faţă de Occidentul dezvoltat pare să fie din nou pasată generaţiilor viitoare.

Şi, ca să facă lucrurile şi mai complicate, geopolitica - aliatul şi duşmanul nostru dintotdeauna - pare să fi scăpat de sub control. La Răsărit şi în Orientul Mijlociu, războiul pare de neoprit. În regiune, România apare încercuită de ţări care preferă o acomodare cu Rusia în locul solidarităţii euro-atlantice. Războiul "asimetric" de influenţă între Rusia şi Occident se duce cu arme tot mai sofisticate şi pe care numai statele puternice, articulate şi functionale le pot avea la dispoziţie.

Ce poate face România pentru a putea face faţă acestui triplu vortex care se alimentează şi potenţează reciproc, în care corupţia politică antrenează sărăcia şi lipsa de performanţă economică, şi care, la rândul său, ne face vulnerabili în plan intern şi extern?

În primul rând, o nouă regulă în politică, economie şi societate, ca temelie a unui Nou Proiect de Ţară, aşa cum ne-o cer 91% dintre români. Preşedintele României pare decis să propună un astfel de Nou Proiect. Avem obligaţia, indiferent de preferinţele politice sau sensibiltăţile ideologice, să contribuim la acest demers.

În al doilea rând, cartelul corupţiei din politică trebuie dezmembrat până la capăt şi sistemul de partide trebuie reinventat. Partidele care au stat la baza vechiului sistem şi-au încetat menirea istorică şi utilitatea democratică.  O nouă generaţie de partide şi de mişcări civice şi profesionale trebuie să apară, pentru a nu avea o Syriza sau un Front Naţional aparând şi la noi.

Şi nu în ultimul rând, ne trebuie curajul de a regândi modelul nostru economic şi social, contractul între statul român şi cetăţean: de la politica economică la serviciile publice esenţiale, de la o administraţie depolitizată şi performantă la declanşarea unui adevărat război împotriva inegalităţilor, sărăciei şi excluziunii sociale, de la sprijinirea capitalului autohton şi a antreprenoriatului românesc la încurajarea investiţiilor străine.

Pe fond, trebuie declanşată o adevarată revoluţie a bunei guvernări, a transparenţei şi a culturii eficacităţii în funcţionarea statului şi a economiei. Numai aşa nu vom putea crea cel mai important ingredient al Noului Proiect de Ţară şi al trăiniciei alianţelor noastre politice şi de securitate: încrederea. A românilor în propriul lor destin individual şi naţional, încrederea partenerilor noştri într-o Românie puternică şi predictibilă. Numai aşa vom putea avea o şansă reală de a evada de la periferia economiei mondiale şi de a ne alătura Europei dezvoltate. Numai aşa vom putea rezista presiunii imense pe care convulsiile geopolitice le vor pune pe umerii celui mai important bastion regional al lumii transtlantice. Şi, în sfârşit, vom putea colecta dividendele de prosperitate pe care alţi aliaţi ai Americii şi ai Vestului din Europa, Asia sau Orientul Mijlociu, au ştiut să le obţină.