Pun pariu că nu ştii cum arată sutienul lui Nuţi! Şi nici perna lui Crin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tanti Maria se pregăteşte să moară. E abandonată de mult pe patul unui spital botezat pe nedrept de nebuni. Şi tot de mult şi-a rătăcit şi minţile prin viaţa asta urâtă, maică, mai urâtă ca moartea. E lăsată acolo cu dreptul să respire, trântită pe-o saltea mâncată de toţi viermii, acoperită cu un cearşaf croit din pungi, că nu se poate, doamnă!, să o schimbăm de zece ori pe zi! Aici nu-i la hotel, aici e la spital!

Face pe ea tot timpul, cât s-o schimbăm şi noi? Cad în genunchi lângă patul de fier, ce-mi sfâşie pe veci tot ce mai e omeneşte în mine.

Într-un colţ al minţii, sute de gânduri mi se izbesc ca de ziduri. „Am fost dusă în arestul Poliţiei şi dezbrăcată. Mi-au luat sutienul şi am fost dusă într-o cameră cu dimensiunea de trei pe trei metri, în care erau patru paturi. Apă caldă era doar dimineaţa şi noaptea, iar WC-ul era de tip turcesc”. Şi Nuţi ne înşiră solemn, de la tribuna Parlamentului, traumele ei de fostă primă doamnă a Cotroceniului ajunsă după gratii.

Un val de scârbă mă ţintuieşte lângă patul de fier. Şi-mi amintesc de tot, dar tot, de cum ne-au tot minţit. De cum ne-au jefuit. De cum, în anii ăştia de libertate sugrumată, haita de politruci, de beizadele, de piţipoance dotate cu silicoane şi vuitoane, prezentate prostimii drept „speranţele politicii româneşti”, de analfabeţi înfipţi cu mâinile în putere, de scursuri ale societăţii şi de pupincurişti ajunşi în cele mai călduţe fotolii ale ţărişoarei, toata adunătura asta de bandiţi pe care o vedem acum cu cătuşele pe mâni ne-a furat fiecare fărâmă din dreptul la viaţă. Ne-a furat fiecare fărâmă din viitor.

Tanti Maria îşi înfige ochii în sufletul meu şi-ncepe să-mi spună despre îngeri, că-s peste tot, că-s şi ei dezgoliţi, aşa, ca ea. Că şi lor le e frig. Dar tu nu-i vezi, maică? Uite-i aici, deasupra ta! Sunt chiar deasupra ta! Îmi spune şi de voci. Că nu tac, maică, niciodată, tu chiar nu le auzi? Îmi spune şi de oameni mulţi din universul ei, care se plimbă aiurea prin cocioaba asta numită salon de nebuni. Îmi spune că îi e greu, c-ar vrea puţină apă, că, maică, tot timpul îmi e sete şi nu vor să îmi dea! Şi mi-e şi foame. Şi nu vor să îmi dea!

„Pereţii erau scorojiţi, geamul nu se închidea cum trebuie şi era curent. Dacă te spălai pe cap, nu aveai acces la foen, ca să te usuci. Ceea ce îţi dădea şanse minim la o răceală”. Da, cât dezastru! O mare tragedie s-a pogorât, din cauza forţelor oculte, desigur, asupra lui Nuţi! Să n-ai un foen, într-un arest! Să stai tu în curent, într-un arest! Să n-ai tu un geam normal, într-un arest! Dar Nuţi a rezistat! Ba chiar a mulţumit! C-aşa a cunoscut şi ea adevăratele tragedii ale ţării.

Valul de silă mă ţine la pământ, lângă patul de fier. Şi iar îmi amintesc. Îmi amintesc de toate hăhăielile lor, atunci când nouă ne era greu. De hoţiile lor, atunci când noi eram înfometaţi. De tot circul politrucilor ăstora, cu şcoala hoţiei în sânge, de toată ura cu care au injectat, în fiecare clipă, poporul ăsta sărăcit şi îndobitocit. Îmi amintesc de toate jocurile lor de-a puterea, de-a opoziţia, de toate răfuielile lor purtate întotdeauna pentru banii noştri, de toate minciunile lor cu care ne-au distrus vis după vis, de toate porcăriile lor, botezate strategii pentru binele ţării.

Tanti Maria mă strânge de mână şi-mi spune să n-o las. Îmi spune de Dorina, că a uitat-o, că nu mai vine, că, cine ştie, poate a murit. Îmi spune iar de îngeri, îmi spune de un frate, îmi spune de domnul acesta, uite!, domnul acesta în negru îmi face mereu rău! Tu iar nu-l vezi? Şi-i spun că-l văd şi eu. Că e aici, dar că nu-i face rău. Îi spun că văd şi îngeri. Îi dau şi apă, din cana la care nu ajunge. Îi spun şi de Dorina, că n-a murit, că n-are cum s-o uite, ca are să mai vie. Îi spun tot ce nu ştiu din viaţa grea a ei, în care, doar pentru câteva clipe, m-a primit legată cu mâna de fierul unui pat de spital.

Nuţi e tot solemnă, e tot la microfon. „Aş fi vrut să vin astăzi în cătuşe în faţa dumneavoastră. Să le puteţi vedea. Să le puteţi atinge, ca să înţelegeţi mai bine ce se întâmplă”.

P.S. Aud că George Crin Laurenţiu Antonescu, mai cunoscut ca primul chiulangiu al ţării, ca marele liberal cu apucături comunistoide şi ca cel care a comandat, în 2012, lovitura de stat, se pregăteşte să ne părăsească. Nu, nu chiar acum, staţi liniştiţi! Ci la finalul mandatului de senator, în 2016, ca nu cumva să ne dezamăgească pe noi, alegătorii. S-a săturat, sărmanul Crin, de politica la nivel înalt, i-a ajuns şi lui atâta muncă, nu mai suportă „viaţa politică românească, în care există îngrozitor de multă mizerie morală, ignoranţă, incultură, agresivitate”. Cât mi-e de silă!

Tanti Maria se pregăteşte să moară.


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite