Oare vârsta contează în politică?

Azi, tinereţea e văzută ca un mare avantaj pentru politicieni. Întrucât rimează cu energie, ambiţie, optimism, ea pare a fi reţeta sigură de succes. Invers, bătrâneţea a ajuns, în ochii multora, sinonim pentru autoritarism, decădere, încăpăţânarea de a rămâne în funcţie etc. Există însă, de bună seamă, şi vârstnici democraţi, care nu se retrag prea devreme, dar şi juni care o iau razna în politică.

Pentru a ilustra categoria tinerilor tirani, sunt citaţi mereu, în vremea din urmă, Başar al Assad sau Kim Jong Un. E interesant că ambii sunt fiii unor foşti preşedinţi, Hafez al Assad şi Kim Jong Il, acesta din urmă fiind, la rândul lui, fiul lui Kim Ir Sen. 

Vă invităm să citiţi continuarea articolului în volumul „Dumnezeu a trântit telecomanda”, publicat la editura Curtea veche, în noiembrie 2014.