Ieşirea din impas

Revenim cu piciarele pe pământ. Indureraţi dar lucizi. Stările de regresie, indiferenţă şi izolare care domină viaţa publică din România în ultimii ani apar fulgerate de un protest dureros dar  bine venit, proaspăt şi oarecum surprinzător, opus radical inerţiei, uniformităţii şi conformismului consumerist cu care ne-am cam obişnuit pe meleagurile noastre.

Trezirea la realitate se instalează rapid, în capitală, în centre de referinţă, şi pare de neoprit. Drama “Colectiv” a provocat înţelegerea şi recunoaşterea colectivă a mizeriei sistemice în care realitatea românească zace de ani “buni”...

Aceasta este partea plină a paharului. Impasul politic este însă grav. Resursele pentru restart sunt modeste. Calea de urmat, încă neclară. Chiar daca rezistenţa celor care încă se agaţă de putere şi dispun încă de pârghii semnificative, se destramă oră de oră.

Am intrat într-un interval confuz şi contradictoriu, marcat de o toxicitate publică acumulată în timp, care ascunde dezvoltări periculoase, ameninţări semnificative. Nevoia de schimbare, de ieşire din  marasmul instalat se impune însă cu claritate, energie, pare de neoprit. Direcţia schimbării pare clară, orizontul asumat este limpede. La nivelul bunului simţ şi al bunelor intenţii.

Rămâne de văzut, de asumat, în paşi concreţi, de împlinit şi finalizat un efort la nivel naţional care să genereze o transformare reală, efectivă, consistentă.

Cum s-ar putea deci, transforma acest impuls civic în repoziţionarea  mecanismele instituţionale? Cum ar putea fi reactivate principii şi proceduri autentic democratice, astfel încât, România să dispună în profunzime de funcţionarea principiilor, normelor şi practicilor statului de drept, ale economiei de piaţă, reprezentării şi transparenţei?!

O rasturnare cuvenita intr-un system masiv, atotcuprinzător, persistent pervertit de guvernări, coaliţii (complicităţi), formule ordinare, instalate şi practicate cu tenacitate de găşti infracţionale de toate culorile…

Transformările necesare sunt complexe, vor cere timp, presupun eforturi, confruntări dure, riscuri şi capcane dintre cele mai diverse. Nu uşor de recunoscut, de înţeles, de depăşit.

Pe termen scurt, refacerea guvernării se impune prin forţa împrejurărilor. Câteva variante au fost deja scoase pe tapet. De la continuarea prezenţei PSD în poziţii-cheie, cu o altă formulă la vârf, la un guvern de tranziţie în pregătirea alegerilor anticipate (formula Stolojan-1992), la o nouă majoritate subită prin asocierea cu PNL sau o guvernare Terapeut-Tehnocrată, depolitizată, menită să asigure o posibilă gestaţie şi naştere pentru ieşirea pe piaţă a noi jucători curaţi, competenţi, la zi.

Vor mai apărea şi alte “ieşiri de incendiu”, posibile mirodenii pentru  mâncăruri reîncălzite.

Dincolo de speculaţii, intrigi şi jocuri de culise, merită clarificată arhitectura unei guvernări viabile şi necesare pentru România, în contextul actual dar cu deschidere către o nouă realitate publică. Aşa cum tot mai clar şi manifest, societatea civică trezită la realitate, exprimată în pieţe, va impune prin vot şi va fi prezentă efectiv în anii care vin.

Iată deci, câteva teme critice, alternative, condiţii de neînlocuit pentru depăşirea impasului şi producerea unui restart consistent:

1.      Noul Prim Ministru. O persoană calificată, cu viziune şi curaj, în asumarea unor decizii majore de interes public, care depăşesc prin amploare, profunzime şi efort cerinţele unei guvernări uzuale. O persoană cu experienţă în domenii de interes strategic, matură, cultură civică asumată în comportamentul curent şi un trecut nepătat. Nu e uşor de găsit…

În România există astfel de oameni. Prejudecata conform căreia Primul Ministru provine dintr-un partid majoritar este pe punctul de a fi pusă la murături…

Desigur, pe piaţa politică (“piaţa neagră”) circulă cu voiciune preocuparea de a scoate din mâneca un premier de “mucava”, dependent de cercuri de interese cu năravuri uşoare sau de influenţe oculte interne sau de aiurea. Fără experienţă la nivele macro, uşor de manipulat şi de scos în faţă, măcar şi pentru un interval indispensabil unei reveniri la “normal”…

Nu va fi uşor pentru nici una dintre variante. S-a aprins lumina în dormitor!!

2.      Oferta la vârf vine însă la pachet cu echipa guvernamentală. Problemă deosibit de complexă, ţinând seama de context şi mai cu seamă de misiunea unei noi guvernări. O echipă tânără, curată şi harnică, emancipată de tarele curente ale administraţiei publice, asumând un rol major în desprinderea de prezentul mizer al vieţii publice şi politice. Alegerea şi constituirea echipei rămâne primul test al oricărui mandat la vârf. Cere pricepere, integritate, prestigiu, cere timp. Succesele la acest capitol nu abundă în România post-comunistă. Va fi desigur, proba cea mai sensibilă a intervalului. Altfel, orice improvizaţie, compromis, jocuri ascunse vor ruina încercările ulterioare de a genera şi susţine transformări autentice, în profunzime. Nu este o simplă schimbare de carţi de vizită.

3.      Primul test politic major va consta în constituirea majorităţii parlamentare. Aproape imposibil în contextul actual. De fapt o capcană ieftină…

Desigur, pentru o nouă guvernare…

Actualul parlament se numără printre sursele principale ale regresiei democraţiei în România. Măcinat de corupţie, incompetenţă şi marcat de asocieri dubioase, generând “majorităţi” toxice şi prin acestea, obstacole de netrecut unei guvernări dedicate cu adevărat interesului public.

Rămâne varianta alegerilor anticipate, cu speranţa unui Parlament proaspăt, emancipat de trecutul otrăvit şi dedicat unei reprezentări autentice a românilor treziţi la realitate. Fără o selecţie emancipată de rutina prezentă, bazată pe implicarea directă a comunităţilor şi cetăţenilor în selectarea candidaţilor, condiţie de neînlocuit, alegerile anticipate rămân o iluzie festivă, şi nu ar asigura ieşirea din impasul actual.

Această prezenţă, edificatoare pentru manifestarile de stradă actuale, ar putea fi o sursă consistenta,  de bază a reconstrucţiei democratice.

4.      Agenda guvernării definită în termeni noi, asumată deplin şi acordată la pachetul de stări critice care marchează puternic realitatea românească va trebui eliberată, în redactare, adoptare şi mai ales implementare de formalismul, demagogia şi în special de ignorarea ulterioară, practici atât de prezente în ultimii ani.

5.      O agendă ambiţioasă, practicată consecvent presupune: capacitate instituţională, consistentă şi responsabilă.

Starea actuală a ministerelor este deplorabilă. Modalităţi de selecţie şi promovare paralegale, dependente de criterii politicianiste, familiale, (şi extrafamiliale), au contaminat masiv aparatul biocratic. Nu mai puţin inhibitivă este temerea de implicare eficientă a funcţionarilor oneşti, competenţi şi responsabili în proiecte neclar definite, contaminate de jocuri de culise cu aspecte penale.

De fapt, curăţenia generală a mediului instituţional, ministere, agenţii s-ar impune printre primele trei priorităţi ale unei noi guvernări.

6.      Suportul popular pare o condiţie oarecum de la sine asumată şi acordată în actualul context. Un Guvern al Strazii!!

Deci o guvernare derivată din solicitarea explicită, consistentă, susţinută a unui electoral trezit la realitate apare ca o diferenţiere în curs de clarificare şi instalare în aceste zile. Urmează să vedem cât de amplă, consistentă şi energetică urmează să devină în România această sursă de neînlocuit a democraţiei.

Populismul vulgar şi ruinător, bazat pe complicitatea între oferte politicianiste şi toleranţa slugarnică, bazate pe pomeni, iertări de obligaţii şi mai ales pe practica “ochilor închişi” la nereguli şi infracţiuni cu largă extindere va rămâne un pilon solid în România care este...

Civismul promovat şi energic asumat în noiembrie 2015 se va confrunta nu doar cu politicianismul corupt dar  şi cu “vecinul de scară”, lâncezind în aşteptarea miloagă a unui “ajutor de la stat”. Altfel, oameni cumsecade... Nivelul periculos, atins de sărăcirea populaţiei, în ultimii ani, rămâne o sursă de inerţie (prin dependenţă), dificil de transformat în premise a democraţiei efective.

Cât despre diaspora, actualul parlament, tocmai a tranşat un “good bye” prin formula adoptată la legea votului prin corespondenţă...

7.      Dincolo, deasupra, dedesubt, pe unde nu te aştepţi, viaţa publică şi mai ales cea economică este populată de grupuri de interese dintre cele mai variate.

O fragmentare contradictorie marchează economia de piaţă în România. Efectele directe  ale integrării în UE sunt contradictorii, adesea sumare şi sunt dublate, diluate, deturnate de subculturi ale naibii de active, exprimate prin evaziune fiscală, muncă la “negru”, contrabandă ş.a.m.d.. Departe de competitivitate, disponibilitatea la înstrăinarea unor resurse strategice, şi cu expunere largă la sfidările inerente din mediul economic global.

O nouă guvernare presupune un restart amplu la nivelul economiei româneşti. O economie de piaţă bazată pe competivitate, transparenţă, modernizare, responsabilitate socială. Sună banal, formal în contextul marcat masiv de corupţie, trafic de influenţă, dimensiuni esenţiale în guvernări consumate de-a lungul anilor pe aceste teritorii…

Curăţenia generală iniţiată şi susţinută de DNA, indică nu doar gravitatea situaţiei instalate, dar şi complexitatea relansării unei reforme la nivelul economiei.

Ar putea fi miza strategică a unei noi guvernări.

8.      Mediul extern recunoaşte încă o dată o Românie surprinzătoare!

Într-un context regional deosebit de instabil, marcat de crize persistente, cu evoluţii dintre cele mai violente pe termen mediu, România apare puternic marcată de vulnerabilităţi, discordanţe şi impasuri pe multiple planuri.

Ar putea deveni uşor o ţintă interesantă pentru iniţiative ostile sau să rămână la nesfârşit, un partener neglijabil, un simplu instrument pentru acţiuni sumare pe multiple planuri.

Iată de ce, o nouă guvernare este indispensabil legată de reconstrucţia prezenţei externe pe multiple planuri a parteneriatelor asumate şi nu în ultimul rând pe valorificarea responsabilă şi consistentă a oportunităţilor, a surselor de modernizare şi dezvoltare ce decurg din acestea.

Mediocritatea perversă a utilizării fondurilor europene pe teme şi în domenii-cheie ale economiei, precum şi incoerenţa valorificării investiţiilor străine s-a instalat ca o deficienţă structurală în România actuală. Fără depăşirea acestor inerţii, raportarea la Occident rămâne “apă de ploaie”.

Dimpotrivă, restartul parteneriatelor externe ar reprezenta o sursă majoră, de neînlocuit a modernizării, competitivităţii si emacipării colective a României şi a românilor.

 Acum în stradă….

Iată câteva teme de necontestat ale ieşirii din impasul actual.

Rămâne de văzut dacă noiembrie 2015 va fi o ieşire la liman, pe un teritoriu emancipat de trecutul confuz şi inert, sau o simplă intrare în iarnă...

 P.S.: Atenţie la intruşii care parazitează următoarele noastre ieşiri în public, mascaţi în cetăţeni!...  Si nu va lasati cumparati de negustorii “democratiei”…