Duşmanul nu doarme

Se spune că numai boul e consecvent, iar omul inteligent, adaptabil. Dar eu, unul, m-am săturat de boii cei inconsecvenţi!

Stau şi mă-ntreb, uneori, cât de întortocheată poate fi mintea omenească şi cum poate ea scoate din pălăria care-i protejează carcasa concluzii care de care mai năstruşnice. Nu, nu-l am în vedere pe cuviosul domn Baconschi, cel dedat la umezeli pidosnice. Nici pe falnicul Puiu (cum care Puiu? Don' Haşotti al nostru!) care parcă a grăit din puţul gândirii, însă tare şi răspicat. Nici la virtuosul domn Mazăre, preacuviosul pustnic convertit brusc de la cele sfinte la ciomege peste gioale. Nici la luminatul domn Cristian Preda, intelectual de frunte, care se războieşte cu ISP-ul (Institutul de Studii Politice), cu deciziile comitetului director din care face parte. O, nu. Astea-s ale politicienilor frecţii şi nici n-ar trebui să le mai dăm vreodată atenţie. Dacă nu ne-am obişnuit că politicianul român una spune, alta gândeşte şi pe-a treia o făptuieşte, înseamnă că ne merităm soarta.

Am să încerc să analizez dragostea şi ura născute azi din pasiune politică. Prieteni la cataramă se ceartă ca la uşa cortului, iar duşmani ireconciliabili îşi fac temenele. O să mi se spună că ţara, criza şi situaţiunea o cer. Ce mă uimeşte peste măsură e cum de se schimbă datele realităţii de dimineaţa până seara? S-a schimbat premierul dintr-un broscoporc în prinţul fermecat? Dar acelaşi premier a devenit, peste noapte, oaia neagră a Antenei 3. S-au burzuluit pedeliştii între ei, dându-se peste cap cu poale cu tot şi s-au preschimbat din îngeri în demoni inculţi, tiranici, trădători şi fesenişti. USL ia măsuri la fel de nepopulare ca cele de ieri şi, tot ca ieri, nu există niciun proiect economic valabil. Ceea ce ieri era incompetenţă e azi raţiune înaltă. Pentru liberali, miniştrii socialişti se înfăţişează, vai şi iar vai!, ca nişte incompetenţi abuzivi, iar pentru aceştia, liberalii sunt gură spartă şi iraţională. Blaga e un trădător, femeile de sub aripa lui sunt stigmatizate cu foc, de ai zice că Blaga guvernează, iar Nuţi e-n opoziţie. Ce să mai zic de Ioana d'Arc, Monica Macovei, căzută-n dizgraţie? Nu mai zic nimic.

Toate aceste mişcări care dau electoratul peste cap n-au nicio motivaţie politică. Principiul „scoală-te tu să stau eu“ e farul călăuzitor al politicianului român. Sau din două, una, ori facem cum vreau eu, ori îmi iau jucăriile şi plec! Publicul însuşi, prin reprezentanţii lui destoinici, forumişti, internauţi, cetăţeni slobozi la gură, îşi schimbă resentimentele ca pe batistă. Ieri întristare, azi, lumină! Şi viceversa. Dar liderii pe care se păruiesc cetăţenii n-au nici în clin, nici în mânecă cu principiile. Un aer sufocant de trădare (naţională) e respirat concomitent de toţi. Cei mai vârstnici îşi aduc aminte, probabil, de acuzele de trădare din anii '90. Acuzele s-au întors. Pe vremea aia, dacă principiul meu era îmbrăţişat de adversarul meu, el devenea, brusc, nesănătos. Dau un mic exemplu, la zi. În chestiunea procurorilor, transparenţa şi neimplicarea politicului în numiri a fost abolită, acum zece ani, cu credinţa că, dacă acela care o face e mânat de bune intenţii, e bine. Dacă, însă, adversarul făptuieşte la fel ca tine, e rău. Buba cea mare e în legi şi în tocmeală. Nu avem câteva principii legislative transparente, de aia devenim opaci la argumente, sau le schimbăm după cum bate vântul. Dragostea, pârdalnica! Nu vi se pare că ne îndrăgostim prea des, şi mai ales de oamenii cei mai nepotriviţi?