Cât timp îi ia unui nou ministru să înveţe cum merg lucrurile la guvernare

În România ne ia 20 de ani să facem un spital nou, 20 de ani să realizăm un tronson de metrou, 20-30-50 de ani să construim o autostradă, un pod suspendat, care înainte de a fi recepţionat ca finalizat, trebuie deja reparat, un pasaj subteran, ani şi ani să ridicăm o şcoală, o grădiniţă, un stadion, alţi ani să reparăm o lucrare de infrastructură, să reabilităm ceva.

Viaţa-i grea la Palatul Victoria! E greu de rezistat, că de ajuns acolo se pare că este muuult mai uşor pentru unii/unele, mai ales acum în epoca motostivuitoarelor din Teleoltenia bătută de calamităţi, dar dăruită de Dumnezeu cu nişte genii umane. Minţi sclipitoare al căror destin este să scoată România din subdezvoltare şi să o înalţe pe noi culmi. Mare „noroc” pe românaşi cu „salvatorii” patriei, minunile de la Videle, Roşiorii de Vede, Teleormanul în general. Tărâm de basm!

Însă întrebarea de baraj în aceste vremuri grele, de bejenie pentru mulţi, pentru orice cetăţean român, dar în special pentru guvernanţi şi cei care se află meteoric la putere este următoarea:

Dacă în România ne ia 20 de ani să facem un spital nou, 20 de ani să realizăm un tronson de metrou, 20-30-50 de ani să construim o autostradă, un pod suspendat, care înainte de a fi recepţionat ca finalizat, trebuie deja reparat, un pasaj subteran, ani şi ani să ridicăm o şcoală, o grădiniţă, un stadion, alţi ani să reparăm o lucrare de infrastructură, să reabilităm ceva, întrebarea de baraj este următoarea:

- Cât timp, câte luni sau ani îi ia unui ministru, unui prim ministru proaspăt numit în funcţie să înveţe cu ce se mănâncă guvernare?

Poate părea o întrebare peiorativă, dar cred că nu ştie nimeni răspunsul! Din cauza faptului că miniştrii şi guvernele se schimbă precum şosetele murdare, iar majoritatea guvernanţilor nu au timpul necesar să ia contact, să înveţe, să cunoască realităţile dintr-un domeniu, dacă nu este de specialitate şi nu a lucrat cu adevărat în acel domeniu. Nu mai vorbesc de competenţele şi competenţa miniştrilor. Cât despre performanţele şi judecăţile de valoare ale acestor demnitari vremelnici, le vedem şi le simţim cu toţii pe pielea noastră, în urma hotărârilor şi acţiunilor guvernamentale pe care le iau.

Exemplul cel mai bun este Vasilica Viorica Dăncilă, fost europarlamentar, actual premier în premieră al României secolului XXI. Păi, vă daţi seama ce viaţă grea are la Palat? Cum apasă problemele ţării pe umerii ei fragili de femeie? Nici nu s-a uscat bine cerneala pe numirea ei în funcţie, că a şi început să o doară capul. Se bolnăveşte!

Cum o mai presează grija şi presiunile colegilor de partid! Mai vin şi ziariştii ăia să o penalizeze la oral, la limba română! O mai omoară şi economia care „duduie” şi nu ştie de ce nu are bani, de ce scad veniturile, când în promisiuni cresc sumele de nu se mai văd. Mai e şi revoluţia fiscală, care, ca orice revoluţie îşi cam face menderele de capul ei. Sănătatea? Au, mă omoară cu zile! Educaţia? La ce ne-o trebui, dacă nu facem şi noi bani, profit, dacă nu tăiem „pamblici”?

Justiţia? Grea, foarte grea, a dracu! Dacă nu eşti atent, te duce la tribunal, chiar Beciul Domnesc! Noroc că în acest domeniu mai sunt specialişti, colegi săritori, care te sfătuiesc, îţi spun ce să faci, fac legi pro, desfac legi anticorupţie. Noroc şi cu Tudorel. Bun băiat, ministru, competent, ascultător! Se bate cu DNA, cu MCV-ul, se ia de gât cu cei de la Comisia Europeană şi face şi treabă.

A scos mii de puşcăriaşi, a golit închisorile şi se pregăteşte să bage mâna în bugetul statului să-i despăgubească pe ceilalţi pârnăiaşi oprimaţi de condiţiile din puşcării. Vă daţi seama câte voturi face Tudorel, apoliticul de la Justiţie, pentru viitoarele alegeri? Pentru partid. Înmulţiţi numărul puşcăriaşilor beneficiari ai legilor lui Tudorel cu doi, cu trei membri ai familiilor acestora care vor vota pe roşu, că i-a scăpat de pedepse şi le mai dă şi bani în plus.

„Fură ei, cei de la putere, dar ne scapă şi pe noi din puşcărie, ne mai dă şi ceva mărunţiş! Important este că suntem liberi din nou la furat, la săvârşit noi infracţiuni. Fără număr, fără număr, fără număr! Cum pe cine votăm? Pe roşu. E clar!”

Grea viaţa la Victoriei! Munceşti de crăpi, faci sacrificii pentru ţară şi popor, te înjură tot timpul lumea rea de-ţi cade tencuiala de pe faţă! Noroc cu Şefu', Realesul, Farul călăuzitor, care face totul să ne fie bine. Doar că îl hărţuiesc nişte nemernici, cu nişte dosare fake, politice! A ieşit, săracul, lac de sudoare şi mort de oboseală de la ultima şedinţă de judecată! E hărţuit, ca toţi oamenii măreţi! Ce o avea cu el, de vor să-i pună pielea în băţ? Ptiu, piei drace, să nu se întâmple!