Sau la privat, dar ceva călduţ, să nu munceşti prea mult, cu scuza ”pe mine nu mă interesează să fac carieră, altele sunt importante”. O spui des, până ajungi s-o crezi. Pe la 30 de ani eşti aşa de sigur de asta că nu mai unde avansa. 

Te uiţi la tv seara, nu te interesează nici ştirile, oricum toţi ziariştii mint şi lucrează pentru servicii, te-ai prins tu de când cu ăla.. Cum îl chema? În fine. Îţi faci o imagine cât de cât despre câţiva oameni politici, aşa, la suprafaţă şi votezi inerţial o dată la 4 ani tot cu ei. Aş zice că-s de stânga aleşii tăi, dar e aşa o brambureală în toate partidele acum că nu pot să-mi asum afirmaţia.

Îl vezi pe preşedintele ţării într-un interviu la Televiziunea Publică. Zice zâmbitor că a semnat decretul de reînvestire a Laurei Codruţa Kovesi la DNA. Te bucuri! Uite, dom’le, ţine cu justiţia! Îţi scapă ştirea cu ambasadorii noi, printre care Dan Mihalache la Londra şi Mihai Grădinar în Danemarca. Tu nu ştii, dar pentru Mihalache Iohannis a fost criticat de la bun început, dat fiind trecutul lui în PSD, ceea ce făcea nepotrivită alianţa cu actuala Administraţia Prezidenţială. Alţii au comentat şi acum: bine, domnule, Londra? Dar ceva mai mic nu-i găsea? Pe de altă parte, presa scrie despre Grădinar că are legături de prietenie cu familia Iohannis, sibieni şi unii şi alţii. Eh, presa… Cică le dă şi ăstora pensii speciale, păi nu ştiai tu că-s toţi mână în mână?

Alţii mai atenţi rămân după interviu cu senzaţia că preşedintele ne-a dat ceva să fim mulţumiţi, ştie şi el că a scăzut în sondaje, ceea ce trage şi PNL-ul în jos. Unii au remarcat şi îmbunătăţirea tehnicii de comunicare: a părut mai relaxat, mai dornic să spună lucruri, limbajul corpului a fost altul. E posibil să-l fi ajutat cadrul familiar al Palatului sau poate moderatorul. Mă rog, detalii..

Despre Panama Papers nu vorbeşti, n-ai înţeles prea bine cazul şi oricum ai o idée foarte vagă despre poziţionarea ei pe hartă. Nu ştii nici că în Marea Britanie se cere demisia premierului David Cameron, care a recunoscut până la urmă că a profitat şi el de avantajele unui offshore acolo. Iar asta se întâmplă cu două luni înainte de referendumul prin care britanicii vor hotărî dacă ies sau nu din UE. Care-s consecinţele unui Brexit? Nici nu ţi-ai pus problema, să fie la ei, acolo!

Pentru alegătorul descris mai sus următorii candidaţi nu pun nicio problemă de moralitate, de aceea sunt încă în primele locuri în sondaje.

Marian Vanghelie, fost primar la sectorul 5, îşi anunţă intenţia de a candida din nou la şefia sectorului, după ce anul trecut îl vedeam în cătuşe la televizor. `După 4 luni de arest preventiv şi 6 luni de arest la domiciliu, mi se pare că nu mai sunt Vanghelie care ar trebui să fiu.” Nu-i bai! Îl va susţine Cristian Rizea, care era la un pas de a fi desemnat de PSD candidat la 5. L-a încurcat niţel DNA-ul, l-au salvat de arest colegii parlamentari, aşa că e firesc acum să-şi dorească în PDS, partidul de opoziţie pentru social-democraţi.

Fostul primar de la 4, Cristian Popescu Piedone, considerat responsabil de tragedia din Colectiv, strânge şi el semnături pentru o nouă candidatură. Iar dacă Neculai Onţanu iese din arestul în care se află pentru 30 de zile are timp la fix să-şi anunţe şi el o nouă candidatura la sectorul 2.

 Un popor educat e greu de manevrat. Cere abilităţi crescute în tehnici de manipulare. Iar cei din politica de după ‘90 nu le au.

Aceştia, dar şi alţii ca ei, sunt ceilalţi „ţie”. Pentru ei e utilă o „reformă” a învăţământului ca cea anunţată în noul plan-cadru pentru gimnaziu. Care nu, nu-şi propune nici să dezvolte gândirea critică, aşa cum pretinde, nici să încurajeze spiritul antreprenorial. De ce ar face-o? Copiii crescuţi aşa vor ajunge peste câţiva ani să ceară, în campanii electorale, nu găleţi sau pixuri şi nici 50 de lei să umple stadioane pentru candidaţi. Nu, vor cere reforme, locuri de muncă plătite proporţional cu competenţele lor, spitale fără infecţii nosocomiale, şcoli cu WC înăuntru, grădiniţe autorizate şi în care copiii nu iau bătaie, şi câte şi mai câte... Un popor educat e greu de manevrat. Cere abilităţi crescute în tehnici de manipulare. Iar cei din politica de după ‘90 nu le au. Nu le-au deprins, că n-au avut de unde, ei înşişi trecuţi rar şi-n grabă pe la şcoală.

Aceia dintre noi, care remarcă asta, sunt cei care se luptă să facă diferenţa. Ei nu vor să fie proşti şi ar rade din temelii sistemul care-i vrea aşa. Abia după Colectiv au reuşit să se unească şi să răstoarne un guvern. Pentru 64 de tineri a fost însă prea târziu. Pentru noi şi pentru copiii noştri ar trebui să nu fie. Să votaţi bine!