Îndrăgostirea de SRI

Nicicând Serviciul Român de Informaţii nu a avut o imagine mai bună şi niciând nu s-a bucurat de o asemenea încredere a cetăţenilor. Indexarea corupţiei ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, fapt care a făcut posibilă şi dezirabilă activitatea SRI de anticorupţie, a adus serviciului secret intern o popularitate de invidiat.

Anticorupţia prin specificitatea ei românească se referă în special la câmpul politic la care SRI a avut şi are prin Strategia de Securitate Naţionale acces legitim. Ceea ce în trecut era tabu, adică supravegherea politicienilor, acum este legal şi normal. Aceasta este însă o mutaţie care ar trebui mai serios monitorizată, iar societetea civilă ar trebui, nu să-şi declare public dragostea faţă de un serviciu secret cum o face, ci să manifeste un scepticim sănătos. SRI a devenit mai vizibiil prin acţiunilor anticorupţie, dar vizibil nu înseamnă şi transparent. Dacă privim în urmă există o perioadă în care SRI a manifestat mai multă deschidere şi aceea este tocmai perioada Întunericimii sale Virgil Măgureanu care ţinea conferinţe de presă periodice. În epoca post-Măgureanu SRI a renunţat la acest exerciţiu de transparenţă. Interviurile pe care şefii lui le acordă, din când în când, nu suplinesc conferinţele de presă.

Fără să facem comparaţie, ne putem uita la scandalul din Germania care ar putea duce chiar la demisia cancelarei Angela Merkel. Serviciul intern BND a spionat în franciză pentru NSA politicieni şi companii europene, cu ştiinţa şi se pare că şi cu voia dnei Merkel. În numele antiterorismului şi siguranţei cetăţenilor germani BND a acţionat împotriva principiilor democraţiei şi a împotriva cetăţenilor pe care trebuia să-i apere.Iar Germania pune problema astfel: pentru o ţară care a trecut prin două totalitarisme, nazist şi comunist, neîncredereal faţă de activitatea servicilor secrete, chestionarea lor, sunt absolut necesare. 

Şi România a trecut prin două totalitarisme şi cu toate acestea declaraţii precum acelea făcute de generalul SRI Dumitru Dumbravă  nu au provocat nicio reacţie instituţională sau civică. Grav este nu doar că, potrivit generalului Dumbravă, justiţia este pentru SRI un câmp tactic şi că SRI nu se mai limitează să transmită informaţii DNA, ci şi că SRI crede că luptă pentru "asanarea morală a societăţii"!. Moralitatea nu poate fi nici în principiu şi nici în fapt o atribuţie a SRI. Doar într-o dictatură un serviciu secret este o poliţie a conştiinţelor, iar un serviciu secrete a cărui activitate presupune o oarecare amoralitate, nu poate urmări asanarea morală a unei societăţi. Este absurd!

Presa a reacţionat limitat şi interesat la declaraţiile generalui Dumbravă, fost procuror în regimul totalitarist de tip comunist. Dar nimeni nu a cerut explicaţii oficiale SRI pentru aceste afirmaţii periculoase . Ceea ce poate fi un semn că anticorupţia preluată ca misiune de către SRI a amorţit vigilenţa atât a parlamentarilor cât şi a societăţii civile. Atât timp cât se ocupă cu rezultate cuantificabile de lupta anticorupţie SRI pare că a primit un cec în alb.  Comisia parlamentară de control a activităţii SRI nu s-a sesizat. Noul şef al SRI Eduard Hellvig nu a ieşit cu explicaţii justificatoare. Iar generalul Mitică Dumbravă a bine merci în continuare şef al direcţiei juridice din instituţie.

Nu e prima dată când generalul Dumitru Dumbravă face declaraţii dubioase. Recent el a ameninţat Parlamentul că va fi răspunzător dacă un atentat terorrist va avea loc în România pentru că acesta a refuzat propunerile legislative de întărire a securităţii cibernetice în detrimentul drepturilor omului. Iar la începutul carierei sale, relatează Cotidianul, şi-a mărturist crezul profesional, care revine sub diverse forme: “Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“.

Chiar dacă SRI ca instituţie nu-şi asumă nici crezul şi nici misiunile enunţate de generalul Dumitru Dumbravă, faptul că în instituţie lucrează, pe un post important, o persoană cu asemenea viziune despre menirea sa şi a serviciului este grav. Ştim că dragostea e oarbă, dar dragostea oarbă pentru SRI poate deveni periculoasă pentru democraţie.  Dacă scoţi leul din cuşcă eşti obligat să presupui că, mai devreme sau mai târziu, va mânca oameni.