Vlas, despre „savanţii” închisorilor: E cel puţin straniu să faci o lucrare ştiinţifică fără surse de informare

În timp ce „savanţii puşcăriilor“ vizaţi de acuzaţiile de impostură academică încearcă să convingă că operele lor sunt autentice, mai presus de orice îndoială, alte persoane care au trecut prin malaxorul închisorilor patriei, cu experienţă în ale scrisului, cum ar fi Ioana Maria Vlas sau Sorin Roşca Stănescu, au dubii serioase.

Ioana Maria Vlas este o cunoscătoare a sistemului penitenciar românesc, după cum afirmă chiar ea. A plătit pentru faptele de corupţie pentru care a fost judecată şi condamnată în celebrul dosar FNI. Acum duce o viaţă retrasă. Seara, după ce îşi termină munca în grădină, se aşează în faţa laptopului şi scrie. Transcrie cărţi scrise după gratii, pe care le-ar vrea publicate doar după ce nu va mai fi.

Spune că nu prea este la curent cu scandalurile din ultimele săptămâni, nici măcar cu cel al literaturii de penitenciar. A acceptat însă să facă un exerciţiu de imaginaţie: cum poţi să intri în puşcărie analfabet şi să ieşi de acolo om de ştiinţă. Concluzia: nu poate să-şi imagineze acest lucru.

Cum poţi să devii savant la închisoare

„Din punct de vedere pur uman, aceşti oameni pot fi înţeleşi. Pârnaia nu este o vacanţă în Hawai. Eu cred că un om închis poate scrie cărţi, dar mă îndoiesc că ele se pot ridica la nivelul cerut, din punct de vedere academic. Eu sunt convinsă că poţi să scrii memorialistică sau alte genuri uşoare, mai puţin lucrări ştiinţifice. Este opinia mea. Poate că eu nu sunt destul de intelectuală comparativ cu aceşti domni. Poate că ei sunt mici genii“, afirmă Ioana Maria Vlas.

Dar chiar şi geniile au nevoie de anumite condiţii, care lipsesc însă în spatele gratiilor. „Mi se pare cel puţin straniu să faci o lucrare ştiinţifică fără surse de informare, fără aparat specific unui asemenea demers. Îţi trebuie o bibliografie, o modalitate de a consulta texte, lucruri care-ţi lipsesc într-un penitenciar. Acolo, nici măcar nu se pune problema accesului la internet. Nu există aşa ceva, după cum nu ai acces nici măcar la un computer. Trebuie să scrii cu mânuţa. Textele le scrii olograf, apoi le trimiţi afară prin avocat“, arată Vlas.

Ioana Maria Vlas crede că cei mai mulţi deţinuţi nu şi-au redactat singuri lucrările, ci ar fi apelat la colaboratori. „Sunt oameni de valoare, extraordinar de inteligenţi, cercetători, dar care sunt muritori de foame, n-au după ce bea apă. Pentru o anumită sumă sunt dispuşi să se vândă, să facă prostituţie intelectuală: scriu pentru cineva. E dureros pentru cei care au minte, dar e real, asta e lumea în care trăim“, spune Maria Vlas.

Aceasta nu crede nici că lacunele legii, care au permis „savanţilor“ să-şi scurteze pedepsele, sunt întâmplătoare. „Eu mă întreb de ce a fost făcută legea aşa. Există un dicton latin care zice «Quod licet Iovi, non licet bovi», adică «Nu este permis boului, ceea ce este permis lui Jupiter ». Nu vreau să spun mai mult. Când a fost necesar ca anumite persoane să iasă mai devreme, dintr-odată, zeilor le-a fost permisă o treabă, care boilor, adică oamenilor de rând, nu le-a fost până atunci“, a conchis Maria Vlas.

SRS: Au existat abuzuri şi plagiate

Aceleaşi îndoieli le are şi un alt „locatar“ recent al puşcăriilor. Sorin Roşca Stănescu a ispăşit anul trecut pedeapsa primită în dosarul Rompetrol şi chiar a beneficiat de scurtarea pedepsei pentru că a scris trei cărţi. Spune că le-a scris singur, dar arată cu degetul spre foştii colegi, care au speculat legea. „Este foarte bine să se facă anchetă, este foarte bine ca sistemul să fie reformat, pentru că legislaţia în acest domeniu nu este clară. Este limpede că au existat şi abuzuri din partea unor deţinuţi, este limpede, din partea mea, că au existat plagiate, acte de plagiat, aşa că este bine să se facă anchetă“, a spus joi Sorin Roşca Stănescu, la intrarea în sediul DNA, unde a fost citat să se prezinte în dosarul privind acordarea ilegală de credite de la BRD.

Întrebat cum vede operele scrise în 12 ore, Sorin Roşca Stănescu a spus: „Eu sunt, cred, unul dintre campioni, nu al cărţilor din penitenciar, dar al scrisului. De 25 de ani scriu cărţi, am scris 10 cărţi până acum, scriu zi de zi, dar aşa ceva nu este posibil, să scrii în câteva ore o carte“.