Pentru mulţi români Simona Halep reprezintă un simbol naţional, dar pentru şi mai mulţi români ea reprezintăSatana, pentru că ea este tot ceea ce ei detestă cel mai mult: pasiune, dăruire, consecvenţă şi, doamne fereşte!, muncă. Prin urmare, Simona Halep este o anomalie a neamului românesc.

Dar ea este mai mult de atît. Reprezintă poate cel mai frumos model de femeie pe care-l cunosc. Motivul: a avut puterea să facă sacrificiul suprem pentru o femeie -  şi-a micşorat sînii, simbolul feminităţii, pentru a reuşi să facă performanţă în tenis. Şi ce performanţă a reuşit!

De cînd am aflat despre decizia ei am admirat-o profund, în mod sincer. Mi-am spus că această fată merită să ajungă Numărul 1 doar în virtutea acestei alegeri. Şi, deşi parcursul ei a fost cu multe momente de cumpănă, prin muncă şi multă perseverenţă a depăşit toate momentele funeste.

Simona s-a luptat cu balauri şi cu zmei. Şi a cîştigat. Ironia este că aceşti baluri şi zmei nu au reprezentat jucătoarele de pe teren, ci propriul ei psihic şi carenţele poporului român. A trebuit să înveţe cum să-şi controleze emoţiile, cum să-şi gestioneze căderile şi înfrîngerile, şi cum să se echilibreze.

De asemenea, a reuşit să doboare şi mentalitatea pur românească, aceea de a fi mereu în defensivă, de a aştepta greşeala adversarului. În esenţă şi-a cultivat spiritul de „killer”. Iar acest spirit, de a cîştiga no matter what, este ce-i lipseşte acestui popor. Noi nu suntem obişnuiţi să cultivăm performanţa la nivel foarte înalt, nu avem în mentalitatea noastră de popor această noţiune. Iar acestă lipsă de „killer instinct” se revarsă ca o celulă canceroasă în ADN-ul colectiv, şi ne imprimă o anumită atitudine, care ulterior se doveşte a fi perdantă. Din acest motiv, succesul Simonei este şi mai strălucitor.

Poate cea mai mare victorie pe care putea să o obţină a fost aceea pe care a dus-o cu propria ei persoană.

Meriţi să fii Numărul 1 atunci cînd reuşeşti să îţi învingi toţi demonii. Iar Simona, de abia acum a reuşit să-i învingă. În două rînduri, anume pe Sharapova şi pe Ostapenko. Ar fi fost un loc unu fără strălucire, dacă reuşea să ajungă lider mondial fără să fi reuşit să învingă o campioană precum Sharapova, sau o jucătoare de o agresivitate ieşită din comun precum Ostapenko. Aşadar, mult aşteptatul loc unu a venit pentru Simona nici mai devreme, nici mai tîrziu. A venit fix cînd a meritat.

Dar poate cea mai mare victorie pe care putea să o obţină a fost aceea pe care a dus-o cu propria ei persoană. Să reuşeşti să îţi înfrînezi pornirile, să îţi schimbi la 180 de grade mentalitatea - dintr-o jucătoare care nativ este defensivă, să te transformi într-o jucătoare care preia iniţiativa şi care se metamorfozează într-o jucătoare agresivă, asta e ceva cu adevărat fabulos. Mult peste ce a făcut orice român.

Totuşi, mai are un demon de cucerit, acela al unui turneu de Grand Slam. Sunt convins că, dacă va reuşi să-şi păstreze atitudinea şi mentalitatea pe care a dovedit-o în aceste zile, performanţa va veni de la sine.

Închei acest articol cu destăinuirea că pentru mine Simona Halep reprezintă cea mai mare Campioană a României, peste Minunea de la Montreal - Nadia Comăneci, din simplul motiv că sacrificiul făcut de Simona pentru a ajunge Numărul 1 este cu mult mai mare decît acela făcut de Nadia.

Încă o dată, felicitări draga mea fată, felicitări Simona!