Nimic, în afară de a se autoiluziona că e infailibil. Că le ştie pe toate, că e super-informat, că e stăpînul absolut al Serviciilor, DNA-ului şi al Procuraturii. Că poate umili pe oricine, adică vrac pe toţi românii. Îndeosebi pe cei care au comis gogomănia de a-i asigura sconcsului cu numele de Băsescu două mandate de preşedinte. De şef al Statului, cum îi plăcea ipochimenului să repete spre a-şi gâdila în mod plăcut urechile. Deşi Constituţia României nu prevede o astfel de funcţie.

Puţin îi păsa însă lui Băsescu de Constituţie. Mai ales că avea la picioare Curtea Constituţională şi îl avea în serviciul propriu şi pe preşedintele acesteia. Prefer să nu îmi amintesc numele respectivului.

E drept, către finele celui de-al doilea mandat lucrurile au început să scârţâie. Primul semn fiind faptul că au ieşit în presă fotografiile în care favorita lui, Elena Udrea, apărea plimbându-se la Paris şi făcând cumpărături în compania Alinei Bica. Lucru cam nepermis de lege.

A făcut el, matrozul, atunci spume la gură, dar degeaba. Puterea şi autoritatea îi erau cam pe sfârşite. Fratele-i era deja la mitica, la vreo două luni după ce nu a mai fost el preşedinte Nuţi Udrea a fost umflată, iar mai apoi tot mai des chemată la Procuratură. Se înmulţeau exponenţial dosarele, vremea socotelilor venise.

Drept pentru care fostul preşedinte al României, reîncarnarea gogolianului Proprîscin, s-a gândit că n-ar fi rău deloc dacă s-ar pune măcar pe sine la adăpost, blindându-se cu un mandat de senator. De pe urma căruia ţine show-uri de proastă calitate, de cea mai joasă speţă, îşi ridică poalele-n cap, aproape că îşi dă pantalonii jos în Parlamentul României.

Însă cum ocupaţiile de parlamentar şi de bunic îi lasă extrem de mult timp liber, fostul preşedinte al României îşi mai omoară plictiseală şi răstimpul dintre două sticle de whiskey postând bazaconii în cascadă pe facebook şi apărând în chip de urs la televiziunile prietene. Îndeosebi în compania lui Ion Cristoiu. Au fost aseară împreună, uitând ce spuneau despre respectivul post pe vremea când relaţiile dintre ei nu erau la fel de tandre ca acum. Însă amnezia face parte din felul de a fi şi al lui Băsescu, şi al lui Cristoiu.

Neînvăţând sau nevoind să bage în micuţa-i tărtăcuţă ideea că nimeni nu a câştigat vreodată o bătălie cu presa, sconcsul fost preşedinte al României a comis sâmbătă o neruşinată postare la adresa jurnalistului Cristian Tudor Popescu. Cel pe care nu l-a vrut, ştia el bine de ce, moderator la dezbaterea finală pentru prezidenţialele din 2009, preferându-l pe ofiţerul acoperit Turcescu Robert, pe atunci sclav personal şi agent de influenţă al puterii băsiste.

Fireşte, CTP nu i-a rămas dator numitului Traian Băsescu. I-a plătit-o duminică, în zori de zi, cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, aşa cum merita, de altfel. Firesc ar fi ca, după asta, dacă ar avea totuşi ceva minte, Băsescu să bage capul şi gura la cutie.

Puţin probabil. Individul de port şi de crâşme de categoria a treia, trimisul la Anvers al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, traficantul de blugi şi de vido-uri nu va pierde ocazia de a-i spune ziaristului ba pe-a măt-tii. De ce? Fiindcă atât îl duce pe el mintiuca. Şi slaba lui învăţătură.