Mărturii din taberele de antrenament ale „Academiei Infractorilor din România”. „Mă comportam ca un robot şi executam comenzile fără să reflectez sau să ezit!”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au audiat în timpul anchetei mai mulţi interlopi care participau la jafuri ale unor bijuterii din Europa. Mărturiile lor prezintă cum liderul grupării organizase „Academiei Infractorilor din România”.

Liderul grupării "Academia Infractorilor din România", Adrian Botez, şi 17 locotenenţi ai acestuia, organizaţi pe criterii militare, au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT pentru 27 de tâlhării comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Austria şi Danemarca, cu un prejudiciu de 8,5 milioane de euro.

Potrivit procurorilor DIICOT, gruparea criminală avea următorul modus operandi: într-o primă fază, membrii din eşaloanele superioare punctau potenţiali membrii executanţi, tineri, cu sau fără antecedente penale, din mediul urban ori rural al întregului judeţ Neamţ, pe care sub imperiul notorietăţii obţinute de liderul Adrian Marin Botez, zis „Ţâţă” în zonă, dar şi inoculând ideea unui câştig material substanţial, îi convingeau să se alăture acestei grupări, dându-le ulterior chiar posibilitatea de a alege să rămână în cadrul grupării după o perioadă de probă.

Regulament dur

Conform regulamentului această perioadă putea dura în funcţie de aptitudini între o lună şi un an.
Din probele administrate a rezultat că aceste „case de antrenament” aveau ferestrele acoperite pe interior cu folie neagră, lipită cu bandă adezivă, pentru a asigura deplina conspirativitate, iar înainte de a începe, în primele zile, fiecare membru era amprentat cu o tuşieră conform procedurilor poliţieneşti, îi erau făcute fotografii, faţă/profil, i se luau probe biologice din cavitatea bucală şi fire de păr (recoltare ADN), toate acestea fiind sigilate în punguţe de plastic şi anexate unui dosar complet, deschis pentru fiecare nou membru, în care erau trecute toate datele fiecăruia, rudele, prietenii, persoanele iubite, cazierul, comportamentul avut în eventualele anchete penale anterioare. Botez nota ulterior în dosarul fiecăruia impresia generală pe care i-o dădea noul membru. Toate acestea se derulau de faţă cu toţi membrii, nu separat cu fiecare, notează anchetatorii.

Regula celor 3 maimuţe: Nu văd, nu aud, nu vorbesc!

Mai mulţi martori, foşti soldaţi în cadrul „Academiei Infractorilor Români”, o parte dintre aceştia au dat declaraţii cu identitate ascunsă, au povestit cum era traiul în vilele unde se făcea antrenament.  

Astfel, în declaraţia  martorului ameninţat se arată că:
„De cum am intrat, Ţâţă a început să ne bată dându-ne câţiva pumni pe rând, la fiecare. Era ca un fel de iniţiere, pentru a vedea cât ţinem la bătaie. După aceea am aflat întreg regulamentul organizaţiei lui, Regulamentul mare. Regulile stabilite de Ţâţă erau nu doar stricte, ci şi scrise. Acestea sunau ca un cod militar, în care era impus respectul faţă de şef, faţă de fete şi de cei vechi, supunerea şi loialitatea faţă de grup, reguli privind modul de acţiune la faptă şi conduita în cazul în care ai fi fost prins. Nu aveam voie să accesăm internetul, nu aveam voie să folosim telefoane mobile, nu aveam voie să vorbim între noi la fapte, nu aveam voie să vorbim la anchetă, trebuia să învăţăm nişte porecle".

"Ni s-a explicat şi ni s-a cerut de către Ţâţă  să respectăm regula celor 3 maimuţe: Nu văd, nu aud, nu vorbesc! Abia atunci am aflat că vom sparge magazine cu bijuterii din aur. Ne-a spus cum el cu vechea sa grupare, aflată acum parţial în spatele gratiilor dădeau spargeri pe timp de noapte, prin efracţie la bijuterii din statele vest europene, chiar şi el participând la asemenea fapte. Urma ca şi noi să facem acelaşi lucru sau cel puţin aşa am crezut eu iniţial, după aceea am aflat că erau de fapt jafuri în plină zi, de la magazine de bijuterii scumpe. .
Ulterior, am realizat că Ţâţă  făcea tot posibilul să „te lege” de grup, în sensul că neavând încredere în membrii noi, încerca să implice noul venit într-o faptă în care să-l lase cât mai expus, pentru a fi uşor şantajabil”.

Folosea telefoanele pentru o singură convorbire

Această declaraţie se coroborează şi cu declaraţia unui martor ameninţat, care fusese recent recrutat ca soldat: „Când am urcat la etaj, am observat că toate geamurile aveau lipite cu bandă adezivă maro, o folie neagră, astfel încât nu se vedea afară. Băieţii au dormit pe saltelele gonflabile aflate la cele două etaje, iar fetele şi Adrian au rămas la parter pe canapeaua aceea mare. Pe mine nu m-a băgat nimeni în  seamă. După un sfert de oră, toţi băieţii au plecat din casă, ca şi fata blondă care mă condusese mine în camera de la etaj ea fiind cea trimisă la şcoală, iar eu am rămas cu Adrian şi celelalte două fete acasă. Cât timp m-am aflat în această vilă, l-am văzut pe Adrian, zis Şeful, vorbind la telefoane mobile, Nokia 1100, din acelea cu lanternă, pe care le folosea pentru o singură convorbire, după care le distrugea spărgându-le de gresie, cu tot cu cartelă, iar dacă aceasta rămânea intactă o rupea în bucăţele.”

“A procedat ca şi când am fi fost la poliţie”

Un alt martor, tot cu identitate protejată, a povestit că a fost recrutat după ce fratele său fusese şi el memebru al Academiei, dar fusese arestat în Italia.
"L-am întrebat imediat pe Ţâţă de fratele meu. Mi-a spus că fratele meu era arestat în Florenţa şi că va avea grijă de el. Ţâţă ne-a explicat în cursul serii că se ocupă de spargerile magazinelor cu bijuterii şi că prin urmare noi aveam să facem acelaşi lucru. Mi-a spus personal că urma să fac acelaşi lucru ca fratele meu, adică să sparg vitrinele. A doua zi, Ţâţă ne-a informat pe mine, pe Moartea şi pe Floc că dacă dorim putem să ne întoarcem acasă la noi, caz în care urma să fi duşi la gară".

"Astfel, Moşneagu ne-a dus la gară, ne-a lăsat acolo şi ne-a dat nişte bani pentru călătoria cu trenul. Eram liberi să ne întoarcem la noi acasă. Ne-a spus că se va întoarce după o oră şi că cei care vor rămâne vor trebui să îl urmeze. Asta însemna că cei care rămâneau acceptau să intre în grup. Nimeni nu a mai plecat, întrucât tutror ne era teamă. Moşneagu a revenit şi ne-a dus la vila lui Ţâţă. Când am ajuns la vilă ni s-au luat amprente. A procedat ca şi când am fi fost la poliţie. Ţâţă ne-a făcut fotografii şi ne-a pus să semnăm un contract de muncă. Fiecare avea fişa lui cu datele de identitate, cele familiale, domiciliul, viciile (alcool, droguri, ţigări, femei...), cazier. A ţinut să ne arate două valize care conţineau dosare cu toţi membrii grupului, o adevărată armată. Asta a fost denumirea dată de Ţâţă. Acolo am semnat contractul pe care era scris "Academia ASU".

Inspiraţi din filmele cu Toto Riina

Tânărul şi-a continuat povestea în faţa procurorilor DIICOT.
“Ţâţă ne-a arătat un film cu Totot Riina ca să ne arate modul în care ar trebui să se petreacă lucrurile în grupul său. Era o poveste despre Cosa Nostra. Ţâţă ne-a pus să facem exerciţiu, să ne întindem la pământ dintr-o dată, pentru a ne vedea capacitatea de reacţie. Am primit multe comenzi şi instrucţiuni. Îmi amintesc că o dată, aflându-mă pe trecerea de pietoni cineva a strigat „culcat" şi am executat imedait, întinzându-mă pe trecere. Subliniez că din cauza acestor antrenamente mă comportam ca un robot şi executam comenzile fără să reflectez sau să ezit. Nu mi s-au dat banii de salariu. Dar Tolea ne-a promis că se va ocupa de noi ca şi când am fi o familie unită"

“Am văzut un pistol negru, cred că pentru a ne impresiona”

O mărturie importantă în cadrul dosarului este cea a unuia dintre soldaţi.
„Am intrat în casă, era o scară din lem, noi am stat în sufragerie. Dormeam pe saltele albastre, în sufragerie erau 3. Cum vreo 10 băieţi au plecat în seara respectivă la Paris, aveam loc. Marijn Botez dormea sus, singur, iar cele două fete aveau fiecare câte o cameră. Găbiţa ieşea cu unul Ionuţ, care a fost arestat în Anglia, fusese deja închis pentru jafurile magazinelor de bijuterii, a fost condamnat în Anglia pentru 10 ani. Andreea nu avea prieten după părerea mea, nu dormea cu Marin Botez, era la facultatea de drept...

Marin Botez a crezut că poliţia supraveghea casa, toţi am fost trimiţi la o pensiune, Andra, aproape de Piatra Neamţ, la aproape 10 km de Piatra Neamţ. Ţin să mai precizez că înainte de a părăsi prima casă am curăţat totul cu alcool de 90 grade pentru a nu lăsa nicio urmă (...) îmi amintesc printre altele că în prima seară din prima casă am văzut un pistol negru, cred că pentru a ne impresiona, (...) înainte de a intra în cea de-a doua casă a trebuit să ne punem cagule pentru a nu putea recunoaşte, "Caş" Mărcuţ Danut lonut, un băiat blond, mare şi slab Mihai Radu Gabriel, erau cu mine.  

În casă ne aştepta Marin Botez şi Andreea şi cei vechi. Antrenamentul a reînceput, sport şi somn deloc. Şi am fost obligaţi să învăţăm regulile academiei pe dinafară.  Am completat o fişă de identificare cu poza noastră, cu numele taţilor şi mamelor, cu înălţimea, greutatea, vârsta... Marin Botez ne-a tăiat o şuviţă de păr pentru a ne afla ADN-ul(...) trebuia să învăţăm cum să facem o fumigenă, un cocktail Molotov, să cunoaştem geografia Europei, diferitele capitale, ţările pe care le traversezi pentru a te duce şi a te întoarce(...) La sfârşit semnat acea tip de fişă angajament şi Marin Botez o semna şi el la rândul lui. Ne spunea că păstra aceste fişe într-un loc anume, împreună cu înregistrările video pe care ni le făcea. Andreea sau Gabita erau cele care filmau.”
 

“Ne trezea prin lovituri de picioare”

Un alt martor ameninţat a povestit la DIICOT cum decurgeau antrenamentele.
„Eram treziţi noaptea la ora 04.00 dimineaţa pe ploaie şi eram puşi să facem flotări, să ridicam greutăţi, iar Marin Botez rămânea să ne privească şi să ne vorbească Ne trezea prin lovituri de picioare, tot ceea ce spunea era un ordin, toată lumea se supunea ordinelor lui. Eram lipsiţi de somn de frică. Dacă Marin Botez ar fi fost încă în libertate nu v-aş fi spus nimic. Fără îndoială că frica mai este, regretam că plecasem de acasă, mai ales că aveam un loc de muncă, dar stăteam şi nu mai puteam să plec. Marin Botez în prima casă şi-a scos arma şi l-a ameninţat pe Marcu, căci bănuia că l-a minţit. (...)Prima dată când intrai în casă erai lovit de Marin Botez, îţi dădea palme, pumni. Doar el lovea.”

27 de tâlhării

În cursul urmăririi penale s-au administrat probatorii care au demonstrat legătura între 29 de infracţiuni, dintre care 27 de tâlhărie sau tentative de tâlhărie, comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Austria şi Danemarca, alte două fiind infracţiuni de furt calificat comise în Andora şi Marea Britanie.
Anchetatorii prezintă, în rechizitoriul trimis instanţei, tâlhăriile comise de membrii grupării, dintre care: în 8 mai 2012, Rotterdam, Olanda; în 15 februarie 2013, orele 18.20, Milano, Italia; 21 mai 2013, orele 11.35, Milano; 1 decembrie 2014, orele 18.15, Milano; 4 octombrie 2013, Paris, Franţa; 28 martie 2012, orele 11.45, în Londra, Marea Britanie; 5 aprilie 2012, orele 11.45, Londra; 25 august 2012, orele 11.20, Marea Britanie.
Membrii grupării ar fi produs un prejudiciu de 8.452.667 de euro.

 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite