Este necesară o revizuire a Constituţiei aşa cum arată CCR?

FOTO Octav Ganea / Inquam PhotosJudecatorii Curtii Constitutionale - CCR.

În Constituţia României (legea supremă a ţării) există deja prevederi care proclamă prevalenţa dispoziţiilor europene sau internaţionale în faţa celor naţionale.

Urmare a pronunţării de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a Hotărârii din data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19 Euro Box Promotion şi alţii, C379/19 DNA- Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociaţia «Forumul Judecătorilor din România », C-811/19 FQ şi alţii şi C-840/19 NC, precum şi a dezbaterilor apărute în spaţiul public cu privire la impactul acesteia asupra Curţii Constituţionale a României (CCR), instituţia în a cărei competenţă intră controlul constituţionalităţii legilor apreciază că în plan practic, efectele acestei Hotărâri se pot produce numai după revizuirea Constituţiei în vigoare.

În plus, CCR, mai consideră că o astfel de revizuire a textului constituţional nu s-ar putea face de drept (adică din oficiu), ci exclusiv la iniţiativa anumitor subiecte de drept, cu respectarea procedurii şi în condiţiile prevăzute chiar în Constituţia României.

Toate aceste declaraţii ale CCR sunt cuprinse în comunicatul de presă pe care instituţia de control constituţional din România l-a emis pe 23 decembrie a.c..

Care sunt cele mai importante prevederi ale hotărârii CJUE?
Prin Hotărârea din data de 21 decembrie 2021 (Marea Cameră), CJUE a statuat printre altele, pe deoparte, că „principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară” dreptului european.
De asemenea, CJUE a hotărât că prevederile dreptului UE „se opun unei reglementări naţionale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curţii constituţionale naţionale de către judecătorii naţionali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară.”.

Tot în cuprinsul respectivei hotărâri, CJUE mai statuează că prevederile ce vizează protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene „se opun unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia hotărârile în materie de corupţie şi de fraudă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) care nu au fost pronunţate, în primă instanţă, de completuri de judecată specializate în această materie sau, în apel, de completuri de judecată ai căror membri au fost desemnaţi toţi prin tragere la sorţi sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât cauzele de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA-ului în discuţie trebuie, dacă este cazul, în urma unei căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri definitive, să fie rejudecate în primă instanţă şi/sau în apel, în măsura în care aplicarea acestei reglementări sau a acestei practici naţionale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate (scutire de pedeapsă a unui infractor, n.ed.) a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general.”,

Ce ar trebui revizuit?
Curtea Constituţională a României nu precizează însă în comunicatul său de presă care sunt textele de lege din Constituţie care ar trebui revizuite, în condiţiile în care în legea supremă există prevederi care proclamă prevalenţa dispoziţiilor europene sau internaţionale în faţa celor naţionale. Astfel, alineatul 2 al articolului 148 din Constituţia României arată că „(...) urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”. Iar articolul 20 alineatul 2 din Constituţia României prevede, de asemenea, că „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”.

CCR mai arată în comunicatul dat că niciuna dintre deciziile sale - nr.685/2018, nr.417/2019,  nr.51/2016 şi nr.26/2019 - „nu a vizat nici crearea unei impunităţi (scutire de pedeapsă a unui infractor, n.ed.) cu privire la faptele ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie şi nici înlăturarea răspunderii penale cu privire la aceste infracţiuni”.