Descinderi la Opera Naţională într-un dosar privind achiziţii făcute de instituţie. „Niciun angajat al Operei nu a fost reţinut”
0
Descinderi în această dimineaţă la Opera Naţională. Acţiunea procurorilor Judecătoriei Sectorului 1 are loc într-un dosar în care ar fi vizat şi directorul general Răzvan Dincă, în legătură cu achiziţii făcute de instituţie. Acesta şi alţi funcţionari sunt suspectaţi de abuz în serviciu, fals în declaraţii şi conflict de interese.
UPDATE Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au anunţat, printr-un comunicat, că fac cercetări într-un dosar ce vizează „suspiciuni privind săvârşirea de către funcţionari din cadrul Operei Naţionale din Bucureşti a unor infracţiuni de abuz în serviciu, fals în declaraţii şi conflict de interese”.
În acest sens, „ca urmare a obţinerii autorizărilor legale de la instanţa competentă, sunt în derulare percheziţii domiciliare la mai multe adrese situate în municipiul Bucureşti, respectiv sediul Operei Naţionale din Bucureşti şi domiciliile unor funcţionari din cadrul instituţiei sus-amintite”, arată sursa citată.
Procurorii au beneficiat şi de sprijinul Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti.
Anchetatorii vor ridica mai multe documente din birouri de la Opera Naţională, referitoare la unele achiziţii făcute de instituţie.
Surse judiciare au precizat că în anchetă ar fi vizat şi directorul Operei, Răzvan Ioan Dincă.
Opera Naţională Bucureşti a dezavuat într-un comunicat "informaţiile apărute pe surse".
"Astăzi, 12 mai Poliţia sectorului 1 Bucureşti a efectuat o percheziţie la sediul instituţiei noastre ca urmare a solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1. În urma percheziţiei efectuate, la momentul transmiterii acestei informări de presă, niciun angajat al Operei Naţionale Bucureşti nu a fost reţinut şi nici chemat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 pentru alte audieri. Ne exprimăm speranţa că veţi prezenta această situaţie în spiritul adevărului şi al respectului faţă de valorile profesiei de jurnalist", se precizează în comunicatul Operei Naţionale Bucureşti.
Cine este Răzvan Dincă
Răzvan Dincă este directorul Operei Naţionale Bucureşti din decembrie 2012, când a câştigat concursul de proiecte de management organizat de Ministerul Culturii.
În august 2006, el a fost numit director general al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, iar în 2007 a devenit director şi manager de proiect al Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului Muzical „Viaţa e Frumoasă!”.
A regizat mai multe spectacole de teatru în ţară şi în Bucureşti. În perioada 2010-2012, Dincă a fost consilier al preşedintelui-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune.
Răzvan Ioan Dincă va împlini 41 de ani pe 3 iunie 2015. La această vârstă conduce destinele a trei dintre cele mai importante instituţii din România: Opera Naţională Bucureşti, Teatrul de Operetă şi Musical "Ion Dacian" şi Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti. În 2002, la numai 28 de ani, devenea cel mai tânăr director de teatru din România, conducând timp de patru ani destinele Teatrului"George Ciprian" din Buzău. În august 2006, a devenit director general al Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti. Anul trecut, în septembrie, managementul acestei instituţii şi cel al Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" au fost unite "fără a fi afectată, însă, integritatea lor artistică", potrivit directorului Operei. Din 2012 este director general al Operei Naţionale.
"Fantoma de la Operă" a inaugurat noua sală a Operetei
Noua sală de spectacole a Teatrului de Operetă şi Musical ,,Ion Dacian” prima clădire destinată artelor spectacolului muzical construită în România după anul 1989
După mai multe decenii în care Teatrul,,Ion Dacian” şi-a desfăşurat activitatea în locaţii- gazdă sau în sedii de conjunctură, acesta funcţionează într-un spaţiu nou, inaugurat în data de 24 ianuarie 2015 cu premiera naţională a celui mai de succes musical din toate timpurile, ,,Fantoma de la Operă” de Andrew Lloyd Webber, în regia lui Stephen Barlow.
Cu un sediu demolat în anul 1986 de către regimul Ceauşescu (situat pe Splaiul Unirii), Teatrul de Operetă a funcţionat fără întrerupere până în anul 2005 în clădirea Teatrului Naţional Bucureşti „I. L.Caragiale”. Din cauza incendiului care a afectat grav clădireaNaţionalului bucureştean, spectacolele s-au desfăşurat apoi în sala M.A.I. timp de doi ani,iar ulterior au revenit în actuala Sală Studio (fosta Sală Mică) a Teatrului Naţional Bucureşti „I. L. Caragiale”, unde au avut loc până în anul 2011, când clădirea celui din urmă a devenit obiectul reparaţiilor capitale. Rămas fără sală de spectacole, Teatrul de Operetă a desfăşurat mult timp un amplu turneu naţional.
Noua clădire a Teatrului de Operetă şi Musical ,,Ion Dacian” este amplasată în Bulevardul Octavian Goga nr. 1, la intersecţia a trei mari bulevarde şi în imediata apropiere a Bibliotecii Naţionale a României. Lucrările la noul sediu au început în anul 2012, clădirea (cu o suprafaţă totală de 6.381,50 mp distribuită pe trei nivele) fiind proiectată să corespundă tuturor necesităţilor logistice şi tehnice moderne necesare bunei desfăşurări a activităţii sale, dar şi dezvoltării repertoriului.
Sala de spectacole are o capacitate de 550 de locuri, a căror amplasare oferă o vizibilitate foarte bună asupra scenei, şi beneficiază de o acustică adecvată, ceea ce oferă spectatorilor posibilitatea de a urmări în condiţii optime evenimentele artistice desfăşurate pe scenă. Scena are o suprafaţă de 14 metri lăţime, 20 de metri adâncime şi este dotată cu toate echipamentele tehnice moderne destinate realizării unor producţii muzicale de o complexitate foarte ridicată.
Foaierul primitor care poate servi şi ca spaţiu de spectacol, librăria-magazin, cafeneaua, dar şi studioul destinat celor mai mici spectatori completează seria spaţiilor oferite publicului şi fac din Teatrul de Operetă şi Musical ,,Ion Dacian” o locaţie modernă, în deplin acord cu cerinţele secolului al XXI-lea.
,,Este primul teatru cu specific muzical construit în România după anul 1989 şi totodată este pentru prima dată când Opereta are un sediu construit special pentru a răspunde nevoilor pe care le presupune acest tip de spectacol atât de complex. Este o clădire nouă, situată în centrul Capitalei, construită pe structură metalică, cu elemente arhitecturale moderne,un important spaţiu cultural care lipsea din peisajul nostru artistic şi care va găzdui producţii importante de operetă, musical şi teatru-dans”, declara la inaugurarea sălii Răzvan Ioan Dincă, directorul general al Operei Naţionale Bucureşti.
Artiştii şi personalul tehnic se bucură de asemenea de spaţii generoase care le sunt destinate: săli de repetiţii şi cabine pentru orchestră, balet, solişti vocali şi dirijori, birouri pentru producători, cabine pentru machiaj şi perucherie, depozite pentru costume şi decoruri, croitorie, cizmărie, spălătorie, dar şi numeroase spaţii tehnice.
Răzvan Ioan Dincă: "Nu căpuşez Opera cu Opereta"
O realizare majoră a fost aducerea Alinei Cojocaru pe scena Operei în mai multe spectacole de balet.
O mişcare strategică a fost numirea la conducerea Baletului Naţional Român de la Operă a coregrafului Johan Kobborg, care e ş i partenerul de viaţă al Alinei Cojocaru. Faptul că e româncă ne-a ajutat, e o poartă spre Europa pentru noi. Am apelat la latura emoţională, dacă Johan nu ar fi fost soţul Alinei, nu cred că el ne-ar fi acceptat oferta. Asta a fost o garanţie în plus, dincolo de parteneriatul nostru.
Johan Kobborg s-a mutat aici în România, pune osul la treabă în mod real, nu se dă în lături de la muncă, nu face un management de tip consiliere din străinătate. Compartimentul condus de Johan are ca scop realizarea unor spectacole de balet profesionist. Johan a fost extraordinar primit în România. Evident, există şi o companie de balet pentru balerinii care susţin momente coregrafice în spectacolele de operă. Johan pregăteşte însă doar spectacolele de balet.
Unul dintre lucrurile bune este departamentul de regie tehnică, sunt nişte fete absolut excepţionale, disciplinate, talentate, care-şi fac treaba cu mult devotament şi pasiune. Sunt o adevărată comoară. Am găsit nişte oameni foarte muncitori. Însă oamenii muncesc, nu performează. Corul condus de Stelian Olariu este extraordinar, performează, baletul performează, orchestra a început să perfomeze. Mai avem probleme cu unii solişti. Trebuie schimbată mentalitatea artiştilor în direcţia legată de teatralizare. Pentru a putea fi un artist total de operă, trebuie să fii şi actor, şi un bun interpret.
Aveţi bani în buget pentru a aduce aceste nume sonore în plan internaţional?
Dacă îi aducem, avem bani. Avem invitaţi de un anumit nivel, ne permitem să îi invităm. Cotaţiile de regizori de talie internaţională sunt cu puţin mai mari decât cele ale regizorilor români. Cunosc doar doi regizori români de operă: Andrei Şerban şi Silviu Purcărete.
Fuziunea dintre Operă şi Operetă a fost destul de criticată . Cum priviţi această situaţie?
Suntem acum peste 700 de angajaţi, 545 de angajaţi la Operă şi 207 la Operetă, e greu să mulţumeşti pe toată lumea. Totuşi, am fost foarte dezamăgit. Am iniţiat Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical "Viaţa e frumoasă!", care a devenit curând faimos prin artiştii consacraţi pe care i-a adus în România. Opereta a făcut turnee în lume şi în ţară, am colaborat cu artişti renumiţi. Da, după şapte ani, în care mi-am ţinut toate promisiunile şi am adus Opereta la un anumit nivel la care nu se aştepta nimeni vreodată, am primit nişte acuze şi nişte injurii inimaginabile.
Cum manageriaţi acest conflict?
Nu am adus vreun spectacol de la Operetă, care nu are încă sediu, la Operă, special pentru că vreau să arăt că nu vreau să căpuşez cele două instituţii. Noul sediu al Operetei va fi inaugurat în luna mai lângă Biblioteca Naţională, la intersecţia cu Mircea Vodă, Pasajul Mărăşeşti şi Cheiul Dâmboviţei.Nu poţi să pui corul din "Aida" să cânte în opereta "Văduva veselă", sunt lucruri complet diferite. S-au schimbat, prin această fuziune, doar lucruri în administrare. Cele două instituţii rămân la fel în ceea ce priveşte repertoriul. Meseriile nu sunt diferite, dar repertoriile sunt diferite la cele două instituţii.
"Am sacrificat 10% din spectacole"
De ce sunt nemulţumiţi unii solişti de operă de managementul dumneavoastră?
Sunt acuzat că se joacă mai puţine spectacole. Am sacrificat un procent de 10% din spectacole. Am constatat că se intra în spectacol fără repetiţii. Este inadmisibil. Trebuie să existe o sincronizare între corp, balet, orchestră, e obligatoriu să existe repetiţii. Doresc să mă înconjor de oameni în care cred şi care să fie incontestabili. Caut doi oameni cheie, care să coordoneze orchestra: un dirijor principal şi un coordonator muzical. Trebuie să avem un şef muzical al orchestrei. Aş vrea să vină un om incontestabil profesional, să pună un deget pe rană în ceea ce priveşte orchestra şi repertoriul soliştilor. În ceea ce priveşte soliştii, am nevoie de un om care să cunoască foarte bine vocile, să fie un foarte bun distribuitor de voci. Nu poţi să iei în distribuţie o Julietă care are 100 de kilograme. Până acum, distribuţiile s-au făcut şi se fac de către dirijori şi de regizori. Vom schimba şi sistemul de programare al spectacolelor. Un spectacol se va juca de mai multe ori: există avantajul că decorul nu mai trebuie schimbat. În acelaşi timp, poţi face un marketing unitar, aduci solişti de renume şi poţi să îi contractezi pentru mai multe spectacole.
Organizaţi castinguri pentru rolurile principale în spectacolele de operă?
Da, am început să facem castinguri pentru rolurile principale. Frustrarea unor solişti vine din faptul că uneori regizorul invitat preferă alţi interpreţi din afara ansamblului Operei. Eu sugerez să se ia în distribuţii solişti din ansamblul Operei, dar regizorii fac alegerile lor. Soliştii principali sunt angajaţi să facă oricând repertoriu. Marile vârfuri solistice nu sunt însă angajate la nicio operă mare din lume. Pe acei oameni nu-i poţi ţine într-un loc. Pe Anna Netrebko o vezi azi la Viena, mâine în SUA, pe Roberto Alagna, la fel, pe Angela Gheorghiu, la fel... Dacă inviţi nume importante, acestea îţi sporesc notorietatea, îţi vând bilete, îţi cresc nivelul artistic. Există un număr de solişti angajaţi pentru rolurile principale. Soliştii angajaţi rămân să facă spectacole, dar ei nu sunt Angela Gheorghiu sau Anna Netrebko. Nu le-am prelungit contractul unor solişti, pentru că am constatat că nu erau în distribuţiile spectacolelor. Fiecare solist consideră că trebuie să aparţină rolului respectiv pentru totdeauna.
Ce alte planuri manageriale aveţi la Operă?
Îmi propun intrarea Operei într-un circuit european. De ce nu, mondial? Din păcate, momentan nu avem un cuvât de spus, suntem destul de periferici. Nu ne cunoaşte nimeni ca instituţie. Ne cunoaşte lumea prin artiştii pe care îi trimitem în străinătate, însă nu se bate lumea să vină să dirijeze aici, nu se bate lumea să vină să monteze aici. Nu avem turnee. Cu Opereta, am reuşit această integrare europeană după o muncă de ani. Aici, la Operă, e o fabrică mai mare. Alături de invitaţii străini, vor veni şi artişti români care au carieră în străinătate şi cu care vrem să semnăm contracte onorifice pe viaţă, aşa cum am început cu tenorul Teodor Ilincăi şi cu soprana Valentina Naforniţă. Am semnat nişte contracte cu aceştia prin care îi "obligăm" să devină angajaţi onorifici ai Operei Naţionale, şi noi, la rândul nostru, ne obligăm să-i invităm de câte ori va fi nevoie.
Sunteţi regizor de teatru, însă aţi montat recent numai la Operetă . Nu vă e dor să regizaţi spectacole de teatru?
Sunt frustrat din punctul acesta de vedere. Când porneşti în această meserie cu gândul de a fi artist şi nu de fi manager şi te laşi furat de management, rămâi cu o neîmplinire. După spectacolele montate la Operetă ("Liliacul", "Voievodul ţiganilor", "Contesa Maritza", "Paris, mon amour"), în teatrul dramatic nu am mai fost invitat să montez. "E ocupat cu managementul de la Operetă şi de la Operă...", din păcate aşa se spune despre mine.
Cum v-a modificat ca artist experienţa din management?
Mă interesează acum foarte tare zona muzicală, mai mult decât cea a teatrului dramatic. Dacă ar fi să lucrez din nou într-un teatru ca regizor, aş alege un text care ar putea fi transformat cu uşurinţă într-un spectacol muzical. Am altă perspectivă ca regizor, mi s-a schimbat percepţia asupra modului cum se face un spectacol prin contactul cu lumea muzicii. Opereta e o satiră socială, aşa a fost concepută de la început, nu a avut pretenţii de mare muzică. E important să teatralizezi şi în spectacole de operetă, şi în spectacole de operă. Regizorii sunt nişte personalităţi. Stephen Barlow nu va face în "Rigoletto" ceva convenţional, va fi o montare cu o clară viziune artistică. Veţi vedea. (Zâmbeşte) ( Interviu realizat de Simona Chiţan pentru "Weekend Adevărul", 7 februarie 2014)
De la regie la management cultural
Numele: Răzvan Ioan Dincă
Data şi locul naşterii: 3 iunie 1974, Bacău
Starea civilă: căsătorit, un copil
Studiile şi cariera: A studiat Regie de Teatru la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, unde a obţinut şi doctoratul, în 2010. A regizat mai multe spectacole de teatru, operă, operetă şi musical la Bucureşti şi în alte oraşe din ţară. A fost director general al Teatrului "George Ciprian" din Buzău (2002-2006) şi al Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti (2006-2012). În 2008 a devenit managerul Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical "Viaţa e frumoasă!" şi membru fondator al Uniunii Teatrelor Muzicale Europene. În 2009, a fost numit manager al proiectului european "Scenart - Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România", dezvoltat în parteneriat cu Academia Teatro alla Scala din Milano.
Se încarcă comentariile...
