Cum sunt storşi de bani clienţii cămătarilor. Portretul făcut de procurori în referatul în care cer arestarea acestora

Membrii clanurilor Caran, Duduianu, Vancică şi Rinu mergeau aproape în fiecare seară în cazinouri pentru a-i împrumuta cu bani pe cei care jucau şi aveau nevoie de bani în plus. Dobânzile cerute de cămătari ajungeau chiar şi până la 250%, se arată în actul de acuzare prin care Parchetul cere judecătorilor arestul preventiv al membrilor celor 4 clanuri.

În decursul lunii mai, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au început urmărirea penală faţă de 17 persoane pentru comiterea de infracţiuni de cămătărie, spălare de bani, şantaj şi tâlhărie. 

De asemenea, marţi, procurorii au deschis dosare penale şi împotriva a trei membrii ai clanului Caran, respectiv fraţii Aurel, Emil şi Costel Răducanu, dar şi faţă de Licuţă Udilă, liderul clanului Vancică. 

Aceştia sunt acuzaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie, şantaj, cămătărie şi spălare de bani, dar şi că deţineau în mod ilegal arme de foc şi muniţii. 

Cazinoul, teren de vânătoare

Potrivit referatului prin care procurorii cer arestarea preventivă a membrilor clanurilor de interlopi, cămătarii de cazinouri sunt persoanele care acordă împrumuturi cu camătă, respectiv sume mari de bani (de nivelul miilor, zecilor şi chiar sutelor de mii de euro) pentru perioade scurte de timp (dobânda depăşind în unele situaţii suma împrumutată), către persoane care practică jocuri de noroc la cazinouri, iar în cazurile în care sumele nu sunt restituite la termen, învinuiţii exercită presiuni (inclusiv ameninţări cu acte de violenţă fizică) în acest sens. 

În general, cămătarii merg regulat în cazinouri, fiind recunoscuţi de angajaţi şi sunt consideraţi „de-ai casei”. În momentul în care clienţii în cauză se află în pierdere, cămătarii intervin şi le pun la dispoziţie  sumele de bani de care au nevoie, urmând ca acestea să le fie ulterior restituite, împreună cu o dobândă impusă (camătă).

Camăta nu are un cuantum fix, ea variind de la un cămătar la altul, şi de la un client la altul, în funcţie de cuantumul sumei acordate cu titlu de împrumut, perioada pentru care se acordă împrumutul (există chiar şi împrumuturi pe ore) sau de relaţiile pe care cel care împrumută banii le are cu viitorul său debitor.

De exemplu, în unele situaţii procentul dobânzii a fost stabilit la 250% (debitorului i-a fost împrumutată suma de 3.000 euro şi a restituit, în final, 7.500 euro), iar în alte situaţii procentul dobânzii a fost de 13% .

Dobânda - „prăjitură”, fentă” sau, mai simplu, „şpagă”

În rândul celor care dau sau primesc bani cu camătă, dobânda este denumită „prăjitură”, „fentă” sau, de cele mai multe ori, „şpagă”. Procentul reprezentând dobânda se stabileşte la momentul acordării împrumutului şi rămâne de regulă fix, fără a interveni modificări în sensul majorării acestuia. 

Există însă şi situaţii în care, dacă debitorul nu restituie suma împrumutată şi camăta la data scadenţei, îi este impusă o sumă suplimentară pe care trebuie să o achite cu titlu de dobândă.

Asupra împrumuturilor cu dobândă se instituie, de regulă, o garanţie care poate fi reală (deposedarea celui care a cerut împrumul de un bun de valoare, de principiu un autoturism, care este lăsat cămătarului) sau personală (angajamentul pe care o altă persoană şi-l asumă faţă de cămătar, de a restitui în locul debitorului suma împrumutată şi camăta, în cazul în care el însuşi nu ar executa-o la termen).

Există însă şi situaţii în care debitorul nu achită la timp suma împrumutată şi dobânda impusă sau nu are posibilitatea de a o plăti integral, moment în care cămătarii îi contactează telefonic, făcând presiuni asupra acestora.

„Punem capăt prieteniei”

Cămătarii sunt cunoscuţi ca fiind persoane violente, cu o poziţie influentă în lumea interlopă, iar victimele acestora dau curs solicitării de a restitui sumele împrumutate şi dobânzile, în aparenţă de bunăvoie şi liberi de orice constrângere. În realitate, însă, este suficient ca victimelor să li se transmită că „se va pune capăt prieteniei” (expresie des utilizată în discuţiile pe care cămătarii le au cu debitorii lor), pentru a li se crea convingerea că sunt dispuşi să acţioneze fie împotriva integrităţii lor fizice sau morale, fie împotriva patrimoniului, dacă nu vor obţine efectul dorit.

Dacă victimele nu îşi plătesc datoriile „de bună voie”, atunci cămătarii apelează la ameninţări cu acte de violenţă sau chiar direct la violenţă fizică. În unele situaţii, aceştia îşi urmăresc victimele în locurile pe care acestea le frecventează , în încercarea de a-şi recupera banii. 

Cămătarii se folosesc de actele de violenţă sau de ameninţare nu numai pentru recuperarea unor datorii, ci şi pentru obţinerea în mod injust a altor foloase, ei impunând persoanelor vătămate datorii fictive şi cerându-le să le remită lor sau unor terţe persoane diverse sume de bani sau alte avantaje.

Caracterul violent al cămătarilor se manifestă inclusiv faţă de persoanele din anturajul lor, atunci când interesele acestora sunt divergente. Conflictele apar ca urmare a nemulţumirilor legate de modul în care s-au împărţit diverse sume de bani rezultate din „afacerile” pe care le-au desfăşurat sau ca urmare a unei pretinse lipse de respect pe care victima a manifestat-o în anumite împrejurări.

Caran, vilă de 1,6 milioane de euro

Potrivit unui comunicat emis, marţi, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuteşti, în urma cercetărilor făcute în acest dosar, s-a constatat că anumiţi cămătari au câştigat sume impresionante, sume care le permit să îşi asigure un stil de viaţă luxos, aceştia circulând cu autoturisme scumpe şi investind sume importante în proprietăţi imobiliare. 

„De exemplul, unul dintre aceştia a folosit banii astfel dobândiţi pentru a-şi construi un imobil tip locuinţă, investind în realizarea construcţiei aproximativ  1.600.000 de euro, în condiţiile în care din evidenţele oficiale reiese că în perioada respectivă acesta nu a avut surse de venit semnificative”, se arată în comunicatul procurorilor, care se referă la una din locuinţele lui Caran.