Magistraţii români au asigurate servicii de consiliere psihologică ca-n filme. Cu ce se ocupă psihologul instanţelor
0
Cele mai multe dintre Curţile de Apel din ţară au angajat psihologi care îi consiliază atât pe judecători, cât şi personalul auxiliar. Specialistul Raluca Neagu de la instanţa din Capitală vorbeşte despre problemele cu care se confruntă justiţiarii.
Raluca Neagu lucrează din 2010 ca psiholog la Curtea de Apel Bucureşti. Programul ei începe în fiecare zi la ora 8.00 dimineaţa şi, teoretic, ar trebui să se termine undeva pe la ora 17.00. Imediat după ce îşi verifică email-urile şi agenda de lucru, face un tur rapid pe la fiecare etaj pentru a lua, „din teren“, pulsul de lucru al magistraţilor.
„Dacă am programată o şedinţă de consiliere, îmi fac tema pentru întâlnirea stabilită. Dacă nu, merg la fiecare etaj şi încerc să observ atmosfera de lucru. Sigur, în cazul în care vreun coleg are nevoie de ajutor, îmi fac timp pentru asta“, spune ea.
Lucrul cu judecătorii a însemnat şi o nouă provocare. „Un alt mediu. Un alt limbaj. Intelectual, dar mai stresant din cauza numărului foarte mare de dosare pe care îl au magistraţii în fiecare zi“, după cum precizează Raluca.
„Lucrez nu numai cu magistraţi, lucrez cu tot personalul angajat. Înainte am fost angajată la un centru de reintegrare prin terapie ocupaţională. Discutam cu adulţi care proveneau din familii dezorganizate internaţi în acest centru şi care urmau să obţină o calificare ca să se poată integra în societate. Aici lucrez cu magistraţi şi cu personalul auxiliar şi este puţin diferit“, povesteşte psihologul de la Curtea de Apel Bucureşti.
Şedinţele de consiliere nu sunt obligatorii
Conform organigramei, Raluca este singurul psiholog pentru toţi cei 500 de angajaţi – dintre care 190 de magistraţi – câţi sunt în prezent la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).„Şi nu doar pentru ei. Ţineţi cont de faptul că la CAB sunt arondate încă cinci tribunale şi judecătorii“, precizează psihologul.
O şedinţă de lucru durează între 40-45 de minute. În funcţie de complexitatea problemelor dezbătute, şedinţa poate ajunge chiar şi la o oră. Consilierea nu este, însă, obligatorie.
„Eu nu pot forţa sau obliga pacientul să accepte serviciile mele. Unii sunt deschişi, dar am avut şi situaţii în care am simţit o anumită reticenţă din partea unora dintre ei. O altă atitudine, parcă. De obicei, vorbesc cu preşedintele de secţie sau cu grefierul-şef când apare un caz cu probleme. Respectiva persoană, dacă doreşte o consiliere psihologică, vine apoi la mine”, explică Raluca, în mare, traseul „pacient-magistrat“.
problemele psihologice ale magistraţilor
Cu toate acestea, ea mărturiseşte că se simte împlinită lucrând printre justiţiari.„Mă simt mult mai odihnită şi mult mai relaxată de când îmi desfăşor activitatea în acest domeniu. Am mai multe rezultate faţă de locul de muncă anterior“.
Agenda de lucru este stabilită de comun acord cu pacientul. Nu există, însă, o evidenţă strictă a celor care apelează la serviciile sale. „Evident că oamenii care vin la Curtea de Apel au probleme, fie penale, fie de altă natură. Uneori, judecătorii şi grefierii se încarcă cu problemele justiţiabililor. Este un specific al activităţii lor“, a continuat Raluca.
Stresul, oboseala, conflictele de serviciu şi uneori chiar şi cele din familie se numără printre cele mai pregnante probleme identificate de psihologul Curţii de Apel în rândul judecătorilor.
„După aceste şedinţe, îi simt mai liniştiţi, mai relaxaţi. Cu o putere mai mare de concentrare şi o dispoziţie mai bună. Am încercat, organizaţional vorbind, să îmbunătăţesc câtuşi de puţin climatul de lucru al judecătorilor. Spre exemplu, anul trecut am făcut un raport structurat pe climatul organizaţional din cadrul instanţelor şi instituţiilor arondate Curţilor de Apel. L-am înaintat conducerii, trecând în revistă problemele identificate. Mai departe, s-au luat măsurile necesare. Sarcini de lucru, structură, ocupaţie, relaţii, performanţe, schimbare, cooperare şi stil de conducere.“ – sunt cei opt factori pe care psihologul Raluca Neagu i-a luat în calcul atunci când a elaborat chestionarul pe care l-a aplicat magistraţilor.
„Am interpretat chestionarele respective, după care am extras nişte concluzii. Ele au fost analizate şi pe baza lor a fost redactat un plan de măsuri“, a completat consilierul instanţelor.
Cine recomandă consilierea
Atunci când un judecător sau un grefier are probleme personale, şeful instanţei este cel care îi recomandă – fără a-l putea obliga însă – vizita la psiholog. Nu este uşor să fii psihologul magistraţilor. Ai nevoie de calităţi consistente care să „îmblânzească“ rigoarea justiţiarilor. Cel mai important este însă să fii empatic.
„Apoi e esenţial să fii confidentul lui. La psiholog e ca la medic. Nu te poţi deschide în faţa oricui. Cred că trebuie, în primul rând, să ştii să asculţi, şi dacă empatizezi, persoana respectivă va căpăta încredere, se va deschide treptat, treptat. Bineînţeles că urmează un număr de şedinţe, cu una singură nu se pot rezolva problemele. Vorbim despre patru-şase şedinţe, dar se poate ajunge chiar şi la zece“, a completat Raluca.
Psihologul Curţii de Apel mărturiseşte că cei care ajung în cabinetul său nu vin doar cu o singură problemă. „Îmi spun: mă apasă şi asta, o mai am şi pe asta, mi s-a mai întâmplat şi asta. Le ascultăm şi vedem care este cea mai importantă. În funcţie de gravitatea problemei, stabilim împreună dacă ne vedem o dată sau de două ori pe săptămână“, spune psihologul.
Şedinţele psihologice nu sunt uşoare nici pentru magistraţi. Mai precis, ei primesc şi teme de lucru pentru acasă. „Haideţi să vă dau un exemplu de astfel de temă: să-şi enumere calităţile şi defectele, ce le place şi ce nu le place. Îi simt că de cele mai multe ori se deschid şi nu vin la mine pentru că au fost trimişi de un coleg sau de preşedintele Curţii“, a precizat psihologul, adăugând că judecătorii se ţin de treabă.
„Tot de comun acord cu pacientul discutăm şi facem un istoric al şedinţelor. Stabilim dacă mai are nevoie de consiliere, dacă mai are ceva de clarificat în problema dezbătută sau dacă şedinţele pe care le-am făcut împreună au fost suficiente. Vă spun sincer că nu am simţit reticenţă din partea celor care au venit la mine, dacă au venit s-au ţinut de treabă“, a mărturisit consilierul. La capitolul sfaturi pentru magistraţi, Raluca îi îndeamnă pe aceştia, la fiecare şedinţă, să încerce să păstreze, pe cât posibil, un echilibru între viaţa personală şi cea profesională.
„Sunt persoane împlinite în viaţa personală şi oameni care preferă să se dedice profesiei. Cred că ţine de alegerile fiecăruia. Uneori, dacă aceste două aspecte nu sunt corelate aşa cum trebuie, oamenii ajung să aibă frustrări şi nemulţumiri“, ne-a mai precizat psihologul. Nu toţi magistraţii au însă nevoie de psiholog.
În prezent, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, „în cazul în care judecătorul sau procurorul suferă de o boală psihică ce îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător, boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate“.
Judecător de la Curtea de Apel, trimis la psihiatru după ce a participat la un miting
Presa a relatat cazul unei judecătoare de la Curtea de Apel, Mihaela Ciocea, şi despre faptul că aceasta a fost trimisă la psihiatru pentru a se stabili dacă a avut sau nu discernământ în momentul în care a participat la mitingul din Piaţa Universităţii.
Cazul acesteia i-a determinat pe oficialii CSM să ridice problema ca „printre atribuţiile Consiliului să se numere şi posibilitatea solicitării expertizei psihiatrice sau a testării psihologice, atunci când există vreo îndoială asupra capacităţii unui magistrat de a-şi exercita funcţia din punct de vedere psihic”, au explicat surse din cadrul CSM. Mai precis, propunerea consiliului vizează o suspendare provizorie şi facultativă din profesie până la data la care magistratul respectiv se prezintă în faţa comisiei medicale şi are un certificat eliberat de aceasta.
„Pe de altă parte, Consiliul Superior al Magistraturii a ridicat o altă problemă şi anume cea a posibilităţii efectuării unei solicitări psihiatrice sau a unei testări psihologice în cazul dispunerii unei cercetări disciplinare“, potrivit aceloraşi surse.
Mai exact, specialiştii CSM sunt de părere că ar trebui făcută o delimitare clară între „o faptă făcută voit de magistraţi care poate aduce atingere prestigiului justiţiei şi o faptă comisă din lipsă de discernământ şi nu din rea-credinţă şi neglijenţă profesională“.
„Sunt magistraţi care îşi fac foarte bine treaba, nu ai ce să le reproşezi. Însă, sunt anumite lucruri pe care le fac fără să aibă discernământ, şi aici intervine partea de natură psihică. În aceste cazuri, nu poţi demonstra negru pe alb că sunt vinovaţi, ci este nevoie de o expertiză psihiatrică în acest sens“, a explicat specialistul.
„Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a considerat că e necesar să se îmbunătăţească legea şi să aibă o mai mare eficienţă în derularea activităţii atât pentru protejarea magistraţilor, cât şi pentru a avea magistraţi cu discernământ“, au precizat oficiali ai CSM. În prezent, mai toate Curţile de Apel au un psiholog. Dar există şi excepţii.
E nevoie de mai mulţi psihologi în instanţe
Potrivit psihologului Laurenţiu Ştefan, directorul juridic al Colegiului Psihologilor din România, numărul psihologilor din instanţă ar trebui să fie mai mare, explicând că „pentru eficientizarea actului de justiţie este nevoie de o echipă formată din patru specialişti: psiholog specializat în psihologia muncii, psihoterapeut şi psiholog specializat în consiliere psihologică şi un psiholog clinician“.
Acesta a adăugat că „un singur psiholog, oricât de bine pregătit este, nu poate face faţă unui personal atât de numeros. Trebuie să se înţeleagă că este vorba de o evaluare strict psihologică a magistraţilor pentru ca aceştia să utilizeze toate resursele la cel mai înalt nivel“.
Atribuţiile psihologului de instanţă
- analizează activităţile organizaţionale la nivelul instanţelor judecătoresti;
- evaluează cantitatea, calitatea şi eficienţa resurselor umane în scopul optimizării sarcinilor de muncă;
- asigură asistenţa psihologică a personalului instanţelor judecătoreşti;
- mediază conflictele interpersonale care afectează calitatea relaţiilor de muncă;
- elaborează programele de dezvoltare organizaţională;
- îndeplineşte atribuţiile corespunzătoare sferei sale de competenţa privind sănătatea şi securitatea în muncă;
- îndeplineşte orice alte sarcini primite de la preşedintele Curţii de Apel, în sfera sa de competenţă.
Se încarcă comentariile...
