FOTO VIDEO 27 de metri deasupra Bucureştiului: Arcul de Triumf, locul de unde se văd două feţe ale Capitalei
0Sute de oameni s-au aşezat duminică la coadă sub Arcul de Triumf pentru a parcurge câteva pagini din istoria României. Sâmbătă şi duminică, monumentul a fost deschis publicului, cu prilejul Zilei Naţionale. Cei mai încântaţi de istorie şi de privelişte au fost copiii, care au comparat Bucureştiul cu un uriaş adormit din poveşti.
Zgribuliţi şi înfriguraţi, cu telefoanele şi camere de ultimă generaţie, sute de bucureşteni, dar şi turişti veniţi special pentru a vizita Arcul de Triumf au aşteptat în frig timp de 30 de minute, din momentul în care se aşezau la rând, pentru a intra în interiorul celui mai cunoscut monument din Capitală.
Muzica de fanfară i-a întâmpinat pe vizitatori încă de pe bulevardele care conduc spre Arcul de Triumf. Odată ajunşi în intersecţie, fiecare se întreaba cum poate ajunge în mijlocul ei pentru a se aşeza la coada formată din sute de oameni. Resemnaţi şi conştienţi că vor avea minute bune de aşteptat în frig, oamenii traversează strada ghidaţi de un poliţist, scot aparatele din husă şi se aşează la rând.
Patriotul de pe stradă
Printre curioşi s-a infiltrat şi un om al străzii, care a fost luat la trei păzeşte de un tânăr dornic să impresioneze audienţa. „Du-te bă şi te spală, nu vezi că puţi? Ne îmbolnăveşti de hepatită. Tu nu intri în Arc, pentru că aşa vreau eu!”, se răsteşte tânărul. Pe un ton ironic, un domn îi ia apărarea omului străzii. „Lasă-l, mă, nu vezi că vrea şi el să fie patriot?”. Cu capul plecat, sărmanul se retrage mai în spate şi aşteaptă ca cei doi să se îndepărteze.
Foto
Ziua Porţilor Deschise la Arcul de Triumf FOTO Adevărul gallery-link
În timp ce coada înaintează cu paşi lenţi, bliţurile aparatelor nu contenesc, fiecare simbol al monumentului este surprins în poze, în timp ce unii, mai pricepuţi la istorie, le explică prietenilor sau copiilor simbolurile pozate. „Uite, sunt înscrise toate bătăliile purtate de ţara noastră în timpul Primului Război Mondial”, explică un tânăr frăţiorului său mai mic.
Alţii discută, plini importanţă, despre parada de sâmbătă şi spun supăraţi: „Zici că sunt la Patriarhie cu gardurile astea puse de jandarmi să ne separe”, îi spune prietenului ei o tânără iritată de coada formată.
La intrarea în monument oamenii se întreabă unii pe alţii. „Aşa este până sus?”, „Doamne ce înguste sunt treptele, să vedeţi cât durează până sus!”
Deasupra Bucureştiului
Până la nivelul al doilea se urcă precum în turnurile de apărare ale unei cetăţi medievale. De la etajul doi spaţiul devine ceva mai mare. Pe pereţii monumentului sunt expuse pagini din istoria naţională ce înfăţişează momente ale Armatei Române din timpul Primului Război Mondial, în care România a participat de partea Aliaţilor.
Totodată, nici marile familii boiereşti din Ţara Românească nu au fost uitate, penultimul nivel este decorat cu simbolurile familiilor, iar sub fiecare simbol se află o panglică în care este prezentată istoria lor.
Odată ajunşi în vârful monumentului vizitatorii zâmbesc şi se minunează de priveliştea ce îi întâmpină. Peste Bucureşti se aşterne o pătură subţire de ceaţă care îi adaugă o aură de mister. Clădirile vechi sunt din ce în ce mai mult înghiţite de structurile moderne, atipice printre căsuţele care încă mai sunt acoperite cu ţiglă. Oamenii se înghesuie care de mai de care să prindă un unghi mai bun pentru poze.
De la 27 de metri înălţime, uriaşa Casă a Presei se vede prin perdeaua de ceaţă tronând în capătul Kiseleffului. Mai departe, cea mai înaltă clădire a ţării, Sky Tower, se zăreşte ca un creion albastru, neascuţit, pierdut în norii lăptoşi. De cealaltă parte, frumoasele case din zona Kiseleff îşi iţesc mândre acoperişurile roşii şi cochete, parcă blocate în timp.
De la 27 de metri înălţime, se vede Bucureştiul cu cele două feţe: una de cărămidă şi ţiglă şi alta de sticlă şi oţel.
Grupurile de oameni care părăsesc Arcul de Triumf sunt repede înlocuite de sutele de curioşi ce vin în grabă să exploreze monumentul.
Inaugurat acum 76 de ani
Arcul de triumf a trecut prin mai multe etape până să ajungă la forma actuală. Imediat, după terminarea Primului Război Mondial a fost ridicat un Arc din materiale care se degradau în timpul ploilor.
Între 1935 şi 1936 au fost depuse eforturi considerabile pentru construirea şi definitivarea marii lucrări arhitecturale, atât de importantă pentru prestigiul Bucureştiului şi al întregii ţări. Monumentul a fost construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul Arcului de Triumf din Paris, iar inaugurarea a avut loc la 1 decembrie 1936
Monumentul a fost ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaţilor şi Marea Unire, la baza construirii lui a stat arhitectul Petre Antonescu, care s-a inspirat după celebrul monument din Paris.
În interiorul Arcului de Triumf se află un mic muzeu care este compus din patru expoziţii permanente:„Marele Război al Reîntregirii Neamului“, „Heraldica Marilor Familii Boiereşti“, „Arcul de Triumf în Imagini“ şi „Marea Unire de la 1918“.
Se încarcă comentariile...
