Elena Udrea, prima femeie omorâtă de ucigaşul în serie Florea Rîmaru. Crimele înfiorătoarele care au zguduit Capitala

Ion Rîmaru, fiul lui Florea Rîmaru FOTO Tabu.ro

Cazul Rîmaru este, probabil, cel mai cunoscut din Bucureşti pentru că ani de-a rândul s-a scris şi s-a vorbit despre înfiorătoarele crimele comise pe străzile Bucureştiului de Florea şi Ion Rîmaru. „Adevărul“ vă spune astăzi poveştile celor mai cunoscuţi criminali din istoria Capitalei.

Traian Tandin, cel mai cunoscut ofiţer judiciar al anilor 70, a scris o carte despre criminalii români care au reuşit să terorizeze ani de-a rândul locuitorii ţării. Printre cei mai înfiorători criminali din Bucureşti, spune Tandin, pentru „Adevărul“, se numără şi Florea Râmaru, tatăl celebrului Ion Rîmaru, un alt criminal care a reuşit să terorizeze sute de mii de bucureşteni. Prima victimă a lui Florea Râmaru s-a numit Elena Udrea. Aceasta era o femeie tânără pe care criminalul a ucis-o într-un mod cutremurător într-o noapte de vară din anul 1944.

În acest an, o spaimă cumplită cumprinse întregul Bucureşti, după ce cinci femei fuseseră ucise cu bestiale în moduri similare. Amprentele găsite în locurile în care fuseseră descoperite trupurile victimelor nu se potriveau cu cele pe care le avau poliţiştii în baza de date, ceea ce înseamna că era vorba despre un nou criminal. Timpul a trecut, iar criminalul nu a fost identificat. Cu toate acestea, în anii 70 apărea o nouă serie de crime care semăna izbitor de mult cu cele săvârşite în urmă cu ani buni.

De la tată la fiu

Ion Rîmaru, fiul lui Florea Rîmaru, a fost, probabil, cel mai cunoscut criminal din istoria Bucureştiului. Constantin Ţulai a scris foarte mult despre aceste cazuri, după cum se precizează într-o lucrare intitulată „Analiza cazului Rîmaru (tată şi fiu) din perspectivă psihologică“ şi semnată de masteranda Alina Tănase şi profesorul universitare Tudorel Butoi. Aici se precizează că Elena Udrea, prima victimă a lui Florea Rîmaru, a murit într-un mod absolut înfiorător: a fost găsită cu craniul complet zdrobit şi oasele înfundate în masa substanţei cerebrale.

Apoi, în anii 70, o nouă serie de crime şi violuri a învăluit Bucureştiul. Concret, trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării. Toate acestea semănau izbitor de mult cu cele care avuseseră loc în urmă cu zeci de ani. Nimeni nu înţelegea cum ar putea un criminal să acţioneze, din nou, după mai bine de două decenii. În cele din urmă s-a ajuns la concluzia că de acestea fapte este responsabil Ion Rîmaru, care în 1971 a fost executat în curtea penitanciarului Jilava. 

La un an de la execuţia lui Ion Rîmaru, o enigmă care domnea de zeci de ani în rândul comisarilor din Bucureşti se rezolva spre surprinderea tuturor oamenilor. La Institul de Medicină Legală era adus cadavrul unui bărbat care părea să fi căzut din tren. Amprentele acestuia se potriveau de minune cu cele ale ucigaşului din anii 40. Abia acum toată lumea înţelegea cum de se poate ca la diferenţă de zeci de ani, în Bucureşti, să fie comise crime asemănătoare. 

Mărturii cutremurătoare ale femeii care a scăpat din mâinile lui Rîmaru

În urmă cu zeci de ani, Iuliana Frunzinschi, a fost scalpată şi jefuită de cel mai periculos asasin din istoria Poliţiei Române. Salvarea ei a fost trunchiul de metal al umbrelei pe care o purta, obiect care se află acum la muzeul Ministerului de Interne.

Deşi nu-i i-a fost uşor să vorbească despre nenorocirile din viaţa ei, ea pierzându-şi de tânără soţul, poliţist, ucis în misiune, iar mai apoi ambii băieţi, bătrâna a acceptat să acorde un interviu, pentru „Adevărul de Seară”, în urmă cu circa patru ani, când a povestit cum a scăpat din mâinile lui Ion Rîmaru. În 1971, Iuliana Frunzinschi era vânzătoare la un magazin din zona Eroilor şi avea pe atunci 42 de ani. Era mamă a doi copii şi văduva unui ofiţer de poliţie ucis într-un stil barbar într-un cinematograf din Capitală, în 1969. Culmea, soţul ei pierise în acelaşi mod în care şi ea a fost aproape să moară: i-a fost zdrobit capul cu o bâtă!  

Toate bucureştencele erau avertizate atunci să nu iasă din casă, noaptea, neînsoţite, din cauza unui criminal în serie care ataca pe timp de ploaie pentru a i se şterge urmele. În seara de 7 mai 1971, ca în orice altă seară normală de lucru, femeia a mers împreună cu una dintre colegele ei la o casierie din zonă pentru a depune banii încasaţi peste zi. Prin ploaie şi-a făcut apariţia, după un copac, un bărbat îmbrăcat în negru cu privire rece.

„S-a uitat în ochii mei, după aia la mâna în care căram geanta cu bani. Era acelaşi bărbat care îmi bătuse în geam, zile la rând, să-i dau drumul în magazin pentru a se încălzi. Era ca o himeră, a disparut imediat”, povesteşta bătrâna cărei nici prin gând nu-i trecea ce avea să i se întâmple a două zi. Era conştientă de pericolul şi isteria care se crease în urma multiplelor crime comise de un asasin în serie încă neidentificat, dar era convinsă că îl va birui în caz că va fi atacată.

„Le-am spus colegelor mele, chiar cu o seară înainte de atac că eu îl omor cu mâna mea înainte să încerce el”, spunea ea, fără a şti cât de aproape avea să fie acest moment. Ziua următoare, acelaşi traseu, aceeaşi ploaie măruntă care a determinat-o pe vânzătoare să-şi ia însă o umbrelă, deşi distanţa o parcurgea în maxim cinci minute.

În spatele lor a apărut iar Rîmaru, înarmat cu un topor pe care i l-a înfipt în cap, secţionând şi scheletul metalic al umbrelei pe care o ţinea deasupra capului. De fapt, umbrela fost şi cea care i-a salvat viaţa femeii, datorită faptului că a atenuat din forţă lamei. Obiectul se află acum la muzeul din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

A picat imediat din picioare şi a leşinat, timp în care colega ei a reuşit să fugă până la primul echipaj de Poliţie. Scena de groază avea însă să mai dureze: ca să fie sigur că femeia a murit, Rîmaru a tras-o de păr până i l-a smuls, pentru a se uita la ochii ei. Apoi a imobilizat-o cu genunchii şi i-a mai aplicat două lovituri de topor în cap, după care a fugit cu geanta de bani şi cerceii ei.

Ca prin minune, a rămas în viaţă şi a fost apoi stabilizată de medicii de la Spitalul 9, care au preluat-o şi au operat-o de urgenţă. Din fericire, de această dată Ion Rîmaru nu a avut timp să-şi urmeze întreg „ritualul”, fiind cunoscut faptul că, după ce ucidea, mutila victimele şi abuza sexual de ele. Şi asta pentru că poliţiştii care se aflau în zonă atunci a intervenit rapid şi l-au somat cu împuşcături să se predea. Doar că acesta s-a aruncat în Dâmboviţa, de unde i s-au pierdut urmele.