Bucureşti: Ciprian Necula: „Sunt rrom şi nu mă tratez“

Are studii superioare, a lucrat în diplomaţie pentru Consiliul Europei şi, deşi unora nu le vine să creadă, este ţigan şi apără drepturile etniei sale.

Bucureşteanul Ciprian Necula n-a fost dintotdeauna susţinătorul rromilor. „La 17 ani îi băteam pe ţigani de-i stingeam, pentru că mă enervau şi pentru că ştiam karate”, povesteşte tânărul.

Într-o zi, când venea spre casă cu verişoara lui, cu autobuzul, un român a început s-o lovească pe fată şi să strige că e o „ţigancă furăcioasă”. „La un moment dat am simţit ceva cald pe piciorul meu. Făcuse pe ea de frică”, povesteşte Ciprian. Atunci a simţit pentru prima dată ce înseamnă să fii discriminat.

Ar fi vrut să-l lovească pe agresorul român, dar s-a abţinut, iar începând de a doua zi a renunţat la bătăile de stradă şi a început lupta pentru oprirea discriminării. Nu neapărat împotriva discriminării ţiganilor, ci şi a homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi sau femeilor. „Sunt rrom şi nu mă tratez. Nu poţi cere un drept fără să respecţi şi dreptul celorlalţi!”, spune tânărul.

A moştenit ambiţia mamei

Bunicii lui Ciprian sunt din neamul fierarilor. „Bunicul a fost primul care a venit spre oraş, renunţând la meseria sa tradiţională. A mers la fabrică, iar apoi a fost tinichigiu”, spune el. În timp ce tatăl său este un antimodel pentru el, pentru că şi-a părăsit familia, îi este recunoscător mamei pentru că l-a învăţat pe el şi pe fratele lui că totul este posibil.

„Nu accepta niciun fel de limite sau constrângeri, orice era posibil pentru copiii ei. Aveam patru ani şi-mi doream să ajung diplomat, la fel ca nenea care se tundea la frizeria unde lucra mama - m-a făcut să cred că pot deveni într-o zi. Asta se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu, când şansele ca un ţigan să ai o astfel de funcţie erau aproape nule !”. Ca o ironie a sorţii, Ciprian a ajuns, peste 20 de ani, diplomat. 

Inventatorul „rasismometrului”

Din facultate a început să organizeze diferite forme de protest pentru a combate rasismul. Unul dintre primele proteste a fost organizat în faţa ambasadei Austriei, alături de un grup de studenţi rromi, pe vremea când era la modă povestea despre ţigani că ar fi mâncat lebede de pe un lac din Viena.

„Ne-am interesat şi am aflat că nici măcar nu erau lebede pe acel lac şi am protestat  faţă de această nedreptate într-un mod ingenious: am servit trecătorii cu pulpe de pui spunând că sunt de lebădă. Alţi colegi au dansat pe “Lacul lebedelor”, povesteşte Ciprian. 

Tot el a a inventat “rasismometru”, un aparat, ca un tensiometru, care, prin răspunsul la o serie de întrebări, indica gradul de rasism care este într-o persoană – e o metaforă, nu o inginerie.

În 1998 l-a cunoscut pe Nicolae Gheorghe, sociolog rrom, care i-a devenit mentor şi care l-a ajutat să înţelagă dintr-o perspectivă cvasi-ştiinţifică  lumea rromilor. În 2001 a devenit observator electoral al OSCE.

În timp, a elaborat nenumărate documente si rapoarte de îmbunătăţire a situaţiei rromilor, acum având şi o emisiune televizată, “Rom European”.

Profil

Născut: 07.09.1979, Bucureşti

Studii: Ştiinţe politice la SNSPA, studii post-universitare in diplomaţie publică, masterand UNESCO

Experienţă: expert al Consiliului Europei în Republica Moldovă şi expert pe Problemele Minorităţilor Naţionale al OSCE. Liderul campaniei de comunicare SPER (Stop Prejudecatilor despre Etnica Romilor)  – www.sper.org.ro

Familie: are o fetiţă de doi ani şi jumătate pe care a botezat-o după sfânta ocrotitoare a rromilor, Sara Kali

Întrebări şi răspunsuri

Când ai simţit cel mai tare că eşt discriminat?
S-a întâmplat să încerc să intru într-o discotecă, cu alţi prieteni, şi să mi se ceară “legitimaţia”, în timp ce alţii nu aveau nicio problemă la intrare. Am luptat mereu cu prejudecăţile oamenilor.

Cum o să-şi creşti fetiţa?
Într-o libertate deplină. Fetiţa mea se joacă déjà cu alţi copii de vârsta ei din medii foarte diverse. Dacă ar fi fost după mine, nici măcar nu aş fi botezat-o. I-aş fi lăsat ei opţiunea de a-şi alege religia.

Ce-i place
„Pescuitul. Merg în fiecare weekend la pescuit de peşti răpitori. Săptămâna viitoare, de exemplu, mă duc în Deltă, altfel începe prohibiţia la ştiucă”.

Ce nu-i place
„Plasticul. Şi nu atât ca materie. Nu-mi place zâmbetul de plastic, nu-mi plac “yes man-ii” – cei care cred fără să cerceteze! Urăsc superficialitatea oamenilor!”