Pe când un CNSAS la Chişinău?

În Basarabia ar fi necesară o instituţie care să studieze Arhivele Securităţii, asemenea CNSAS-ului în România

Bătălia împotriva corupţiei, care se dă astăzi în România, nu a rămas fără ecou în Basarabia. Afişe şi graffitti-uri au apărut spontan, la Chişinău şi în alte oraşe, cerând ca DNA... să treacă Prutul.

Oricât de legitimă este, însă, cererea ca lupta împotriva corupţiei endemice să fie declanşată şi pe malul stâng al Prutului, ea nu este decât una dintre componentele unei bătălii mult mai complexe. Cea pentru adevăr. Esenţială în reaşezarea oricărei societăţi, după un cataclism istoric de dimensiunile comunismului.

De aceea, aş spune că există o instituţie care ar fi cel puţin la fel de necesară la Chişinău, la ora actuală, ca DNA. Cu atât mai mult cu cât o structură similară DNA există deja în cadrul Procuraturii din Basarabia, doar că nu funcţionează.

Instituţia de care vorbesc, însă, nu există de loc. Şi nici nu au existat iniţiative concrete de înfiinţare a ei. Nici măcar vocile societăţii civile, atâtea câte sunt la Chişinău, nu au îndrăznit să dezvolte subiectul.

Este vorba de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Cum adică, după 45 de ani de comunism sovietic şi de ocupaţie, nu e nimeni interesat, la Chişinău, de adevăr? Nu vrea să ştie nimeni câţi dintre oamenii de cultură şi oamenii politici, de ieri şi de azi, au colaborat cu KGB şi au făcut poliţie politică? Timp de 45 de ani, s-a dat o luptă acerbă pentru deznaţionalizarea basarabenilor, pentru ştergerea identităţii lor naţionale, şi nimeni nu este interesat să afle cine a colaborat la această barbarie?

Aş vrea, deci, să atrag atenţia că, dacă modelul românesc (şi modelul european, în general) este de vreun folos pentru Basarabia, atunci bătălia pentru asanarea societăţii, pentru aşezarea ei pe baze sănătoase şi credibile trebuie să înceapă cu aflarea adevărului despre cine şi cum a colaborat cu poliţia politică, în perioada sovietică. Fără asta, totul – inclusiv lupta împotriva corupţiei – riscă să se lovească de un zid invizibil, dincolo de care să nu se poată trece.

Fără adevăr, nu se poate construi decât o formă fără fond. Ca până acum.