Moscova a cucerit Crimeea cu ajutorul reţelelor de crimă organizată
0Interlopii din Crimeea au participat alături de ”omuleţii verzi” la anexarea peninsulei în urma unor înţelegeri cu forţele de ordine ruse, intermediate de reţelele de crimă organizată din Moscova. În schimbul sprijinului pentru anexare, interlopii ruşi au primit susţinere împotriva bandelor cecene, iar Putin a adăugat Crimeea pe lista zonelor unde pot fi practicate jocurile de noroc - o activitate extrem de profitabilă pentru ei.
Două personaje diferite şi totuşi asemănătoare - poliţistul Mihail Volkov şi interlopul Viktor Skvorţov – folosesc aceeaşi expresie pentru a descrie situaţia din Crimeea: o ocazie nesperată de a face profit. Numele celor doi sunt evident false, însă personajele sunt reale şi au făcut ample dezvăluiri analistului Mark Galeotti într-un material realizat pentru Europa Liberă despre implicarea reţelelor de crimă organizată din Rusia în operaţiunea de anexare a Crimeei desfăşurată anul trecut.
Viktor nu mai are legături foarte strânse cu lumea subterană a mafioţilor moscoviţi, însă au mai rămas active legăturile cu câţiva dintre prietenii săi din anii 90 care încă îl mai invită la petreceri monstruoase sau înmormântări. Mihail nu este chiar un om al legii, ci mai degrabă un întreprinzător privat care din când în când oferă spre vânzare forţa legii. Funcţia lui este de detective şi a reuşit de-a lungul anilor să echilibreze aplicarea legii cu favorizarea anumitor personaje astfel încât să îşi permit acum un BMW şi o vilă în afara Moscovei.
Ambele personaje din analiza lui Galeotii au fost entuziasmate de ştirea că Moscova urmează să investească 4,5 miliarde de dolari în Crimeea – din aceşti bani foarte mulţi pot fi deturnaţi în scopuri personale prin diverse metode.
Punctul nodal al contrabandei
Portul Crimean Simferopol a început să concureze cu Odessa în calitate de punct nodal al contrabandei. Până în 2014, Odessa şi-a tras partea leului din traficul ilegal din Marea Neagră. O treime din heroina provenită din Afganistan este transportată pe ”ruta nordică” traversând Rusia, iar elitele gangstereşti din Odessa s-au îmbogăţit fabulos de pe urma traficului de droguri prin acest port. Apariţia concurenţei în Simferopol înseamnă că naşii din Odessa vor fi siliţi să scadă taxele de protecţie pentru a păstra atractvitatea rutei pe care o controlează.
Corupţia şi contrabanda în Crimeea au fost văzute de la bun început drept ocazii de profit. Deja cifrele preliminare ale Ministerului de Interne de la Moscova arată că după primele luni de la anexarea Crimeei contrabanda, infracţiunile economice şi crimele violente au crescut cu 9%. Însă atunci când vine vorba de Rusia, cele mai mari afaceri ilegale se fac cu guvernul. Iar anexarea Crimeei a demonstrat faptul că legătura dintre lumea interlopă şi statul rus nu este una de concurenţă ci mai degrabă complementară şi simbiotică. Crimeea este un caz demonstrativ pentru modul în care Kremlinul se foloseşte de interlopi drept isntrumente ale politicii de stat.
Premierul interlop
Din primul moment, campania Moscovei pentru dezlipirea Crimeei de Ucraina a depins de o alianţă cu interesele lumii interlope locale. Serghei Aksenov, noul premier al regiunii Crimeea are un trecut gangsteresc – a avut porecla ”Goblin” în perioada în care a făcut parte din gruparea de crimă organizată ”Salem” din anii nouăzeci.
Istoria grupărilor interlope din Crimeea ne arată evoluţia şi legăturile cu Moscova ale acestei lumi subterane. Chiar înainte de colapsul Uniunii Sovietice Crimeea devenise raiul contrabadei, pieţei negre şi a unor scheme de corupţie care implicau responsabilii din localităţile turistice ale regiunii. În vreme ce Ucraina se confrunta la începutul anilor 90 cu problemele crizei economice şi politice, reţelele de crimă organizată din Crimeea au devenit din ce în ce mai violente şi mai influente. Pentru dominaţia oraşului port Simferopol s-au confruntat două grupări: ”Başmaki” (Ciubotele) şi Salem (denumire luată de la cafeneau unde se întâlneau membrii grupării). Iniţial, membrii acestor bande s-au ocupat cu stoarcerea taxelor de protecţie de la întreprinzătorii locali, obţinute sub ameninţarea bătăilor, incendierilor şi chiar asasinatelor.
Echilibrul interlop din Simferopol a fost instabil: la un moment dat nimeni nu mai făcea profit, ceea ce a dus la un conflict extrem de vizibil în anul 1996, în urma căruia aparent ambele grupări au fost distruse. De asemenea a apărut o ocazie nesperată pentru Ghenadi Moskal, şeful poliţiei crimeene între 1997 şi 2000, să lanseze o amplă campanie de combatere eficientă a criminalităţii organizate.
Schimbarea tacticii
Însă aceasta era faţa publică a situaţiei. Conform lui Alfrid Ibrahimov, un tătar veteran al războaielor interlope din anii 90, grupările din Simferopol şi-au dat seama că confruntarea strică afacerile tuturor, aşa că s-au apucat serios de afaceri, iar Moskal i-a ajutat în realitate să facă acest pas. Legenda că interlopii din Crimeea au dispărut a fost o ficţiune care convenea tuturor. Şefii din cadrul clanurilor, în special un anume ”brigadir” cunoscut drept ”Goblin”, au reuşit să îşi transfere banii şi legăturile într-o zonă (semi)legitimă a afacerilor şi politicii. La începutul anilor 2000, aceşti gangsteri transformaţi în oameni de afaceri au devenit extrem de influenţi în Crimeea. Kievul nu a fost foarte interesat să aplice principiile unei bune guvernări în regiune sau să o dezvolte din punct de vedere economic, ceea ce a dat mână liberă acestor elite locale dubioase, care şi-au clădit astfel o legitimitate perversă.
Mai ales în timpul mandatului lui Ianukovici, Crimeea s-a considerat neglijată şi în afara curentelor politice generale din Ucraina. În acest vid politic, economic şi social noile imperii ale mafiei politico-economice au putut să prospere. După cum se arată într-o telegramă diplomatică americană din 2006 ”Interlopii din Crimeea sunt diferiţi acum de cei din anii 90, când purtau treninguri şi pistoale dând regiunii reputaţia de Sicilie a Ucrainei; acum s-au transferat în mediul de afaceri şi în guvernarea locală”.
”Omuleţii verzi” au captat atenţia agenţiilor de ştiri, lăsându-i în umbră pe interlopii care au contribuit la anexarea Crimeei de către Rusia. FOTO Reuters
Legătura cu Rusia
Unul dintre cele mai periculoase aspecte ale criminalizării Crimeei a fost legătura strânsă a acestui fenomen cu Rusia. Deşi Crimeea era parte a Ucrainei, cea mai mare parte a întreprinderilor profitabile, precum traficul de droguri ori de ţigări netimbrate, depindeau sau se desfăşurau în strânsă legătură cu reţelele interlope din Rusia. Conform tătarului Alfrid intervievat de Marc Galeotti, banii murdari din Crimeea erau spălaţi în băncile din Rusia, devenind imposibil de urmărit pentru poliţia ucraineană.
Aceste legături vechi au creat posibilitatea ca în vreme ce Maidanul îi dădea dureri de cap lui Ianukovici la Kiev, Rusia deja putea să ia pulsul Crimeei prin intermediul canalelor lumii interlope. Conform poliţistului rus Mihail amintit mai sus, reprezentanţi ai grupării ruse Solnţevo au vizitat Crimeea pentru discuţii cu interlopii locali chiar înainte de 4 februarie 2014, când Consiliul de Guvernare al Crimeei avea în vedere organizarea unui referendum privind statutul regiunii, referendum considerat de serviciile secrete ucrainene un act de subversiune. Moscoviţii din Solnţevo nu au venit doar pentru a se interesa de posibilităţile de extindere a afacerilor, dar şi pentru a vedea în ce ape se scaldă lumea interlopă crimeeană.
Omuleţii verzi şi forţele de autoapărare
Când Moscova a declanşat operaţiunea de anexare a Crimeei au fost folosite trei tipuri de forţe. În primul rând ”omuleţii verzi”, soldaţi din trupele Speţnaz şi din infanteria marină care şi-au scos de pe uniforme însemnele, dar au afişat disciplină şi profesionalism. Apoi au fost implicaţi poliţiştii locali, mai ales trupele Berkut, care au sprijinit cu devotament lovitura din Crimeea, mai ales că ştiau că la Kiev era dorită dizolvarea lor. Apoi au existat tot felul de indivizi locali, îmbrăcaţi cu echipamente militare desperecheate, dar care purtau banderole roşii şi erau înarmaţi cu automate Kalaşnikov. Aceste ”forţe de autoapărare” au fost implicate în ocuparea sediilor unor firme locale – precum un centru de vânzări de maşini deţinut de cel ce avea să ajungă preşedintele Ucraine, Petro Poroşenko – dar şi în păstrarea ordinii publice pe străzile oraşelor din Crimeea sau în ocuparea unor puncte cheie din punct de vedere strategic.
Conform unui oficial din procuratura Crimeei care nu a dorit să-i fie dezvăluită identitatea, în vreme ce unii dintre membri acestor ”forţe de autoapărare” chiar au fost voluntari, mare parte erau membri ai grupărilor interlope ale peninsulei, inclusiv descendenţi ai bandelor Başmaki şi Salem, care au lăsat deoparte rivalităţile pentru a colabora la desprinderea Crimeei de Ucraina. ”Ştiau că le va fi mai bine tuturor, plus că oameni foarte puternici de la Moscova i-au rugat să se implice”, mai susţine oficialul de la Procuratura din Crimeea, citat de Mark Galeotti.
Cine au fost aceşti oameni puternici de la Moscova care le-au cerut interlopilor să participe la ocuparea Crimeei? În prezent, după ce Crimeea a devenit parte a Federaţiei Ruse şi Aksenov a fost instalat drept proconsulul local, Kremlinul pare în general mulţumit să lase puterea în mâinile elitelor care au patronat corupţia şi abuzurile din anii anteriori. Toate instituţiile locale sunt controlate de oameni care sunt parteneri tocmai cu cei pe care ar trebui să-i verifice.
Implicarea serviciilor secrete
De exemplu, în mai 2014 ministrul rus de Interne Vladimir Kolokolţev a vizitat Simferopolul pentru o întâlnire cu poliţia locală căreia i-a prezentat noul şef: Serghei Abisov, numit ministru de Interne al Crimeei şi adjunctul său, colonelul de poliţie Dmitri Nekludov. Amândoi sunt localnici, ceea ce indică o continuitate.
Mult mai interesant este rolul FSB, serviciul secret al Moscovei. În vreme ce poliţiştii din Crimeea au devenit loiali noului regim, membrii serviciului secret ucrainean SBU au părăsit peninsula în momentul în car ruşii şi-au făcut intrarea. FSB a ocupat vechiul sediu al SBU din Simferopol şi a făcut public faptul că membrii conducerii locale sunt din afara Crimeei. Directorul regional al FSB este într-adevăr venit din altă parte: Viktor Palagin, care mai înainte a condus directoratul FSB din Başkortostan. Se pare însă că restul şefilor locali ai FSB sunt de fapt ofiţeri care au făcut parte din Flota Mării Negre staţionate în peninsulă. Ceea ce îi face să fie de fapt localnici, după ce ani de zile au trăit şi muncit în Crimeea.
Surse locale consultate de Marc Galeotti susţin că FSB a intermediat discuţiile dintre elita politică crimeeană şi bandele slave în preziua anexării. De asemenea au existat legături între interlopi şi GRU, serviciul de informaţii al armatei ruse care a controlat ”omuleţii verzi”. Parte a înţelegerii pare să fi fost promisiunea nu doar pentru menţinerea oportunităţilor de afaceri ilegale, dar şi sprijin împotriva grupărilor interlope non-slave, în special tătarii şi caucazienii.
În iunie 2014, directorul FSB Aleksandr Bortnikov a avertizat în legătură cu dezvăluirea unui atentat cu bombă ce ar fi fost pregătit în Crimeea că ”şefii lumii criminale şi cei ai diverselor grupări extremiste, cu sprijinul sponsorilor externi continuă să plănuiască comiterea unor acte teroriste în Federaţia Rusă”. Imediat, poliţia şi FSB au început să verifice organizaţiile tătarilor, ca şi afacerile legale sau ilegale controlate de bandele non-slave. Înţelegerea a fost respectată.
Confiscări masive
Drept urmare, elitele politice şi interlope din Crimeea se bucură de o serie de noi oportunităţi de îmbogăţire. Consiliul de Stat al Crimeei a decretat de exemplu confiscarea tuturor proprietăţilor lui Igor Kolomoisky, al patrulea cel mai bogat om din Ucraina şi un suporter dedicat al Kievului. În total, guvernul de la Kiev afirmă că noua conducere a Crimeei a confiscat ilegal 80.000 de hectare de terenui în valoare de peste 100 de milioane de dolari, iar ceea mai mare parte a bunurilor astfel confiscate au ajuns deja în proprietate privată a elitelor locale.
Tătarul Alfrid Ibrahimov nu face un secret din faptul că îşi foloseşte lichidităţile şi economiile pentru a achiziţiona noi proprietăţi. ”Este ca privatizarea din anii 90, una din acele ocazii în viaţă când poţi face avere dacă te mişti repede şi ştii ce ai de făcut”, spune bătrânul gangster transformat în om de afaceri.
Promisiunea lui Putin
Mai mult, Moscova şi-a luat o serie de angajamente pentru realizarea mai multor proiecte de dezvoltare ce vor reprezenta punte de atracţie pentru reţelele interlope, de la repararea drumurilor până la construirea unui pod rutier peste Strâmtoarea Kerci, care să lege peninsula de Rusia continentală. În august 2014, Putin s-a angajat să vireze 18 miliarde de dolari spre Crimeea, 139 de milioane de dolari fiind destinaţi exclusiv construirii unei noi universităţi. Însă probabil cea mai surprinzătoare decizie a lui Putin a fost aceea de a introduce Crimeea pe lista zonelor unde pot fi practicate jocurile de noroc. Cazinourile au fost interzise în Federaţia Rusă în 2009 sub pretextul că reprezintă ”o dependenţă periculoasă şi un magnet pentru criminalitatea organizată”. Oricum, în câteva zone a fost permisă construirea de cazinouri, mai ales avându-se în vedere străinii. Acum Crimeea va fi adăugată la lista acestor locuri, cel mai probabil Yalta urmând să fie locul unde vor fi construite cazinourile. Se aşteapta ca aceste cazinouri să aducă 750 de milioane de dolari anual la bugetul local.
Până la urmă, cazinourile şi complexurile turistice care le sunt asociate au fost de multă vreme şi pe bună dreptate asociate cu criminalitatea organizată. Reprezintă zone de atracţie maximă pentru cămătărie, spălare de bani şi practicarea oricăror alte vicii. Deşi media locală din Crimeea a sugerat că ar putea apărea ciocniri între bandele cecene care în trecut au fost implicate profund în jocurile de noroc legale şi ilegale, experienţa din alte părţi sugerează că de fapt vor domina grupări ruseşti, care deţin legături politice.
Sprijin pentru eliminarea rivalilor
Cu sprijin oficial, aceste bande ruse par să îşi fi consolidat poziţiile în Crimeea şi nu au încercat să elimine, cât să constrângă şi îmblânzească pe rivalii non-slavi. De exemplu, vestiţii ceceni au fost forţaţi să îşi relaxeze controlul foarte strict pe care îl exercitau asupra traficului local de droguri şi să permită ca bandele slave să preia o parte din piaţă. În acelaşi timp, grupările tătărăşti par să se confrunte cu o campanie coordonată de reducere masivă a influenţei lor. Poliţia a lansat periodic mai multe raiduri în zonele locuite de tătari, cu său fără motive evidente, în paralel cu evacuarea Mejlis-ului (instituţia administrativă a tătarilor crimeeni) din birourile sale din Simferopol. Toate acestea au fost înţelese rapid de unii: Alfrid Ibrahimov i-a dezvăluit lui Galeotti că s-a aliniat deja cu o serie de parteneri slavi în toate tranzacţiile sale.
O sabie cu două tăişuri
În toate acest cazuri numitorul comun este reprezentat de grupările de crimă organizată care au legături politice prin care obţin protecţie la nivel înalt. În schimb asigură finanţare lipsită de control şi sprijin politic pentru aliaţii lor, în cadrul unui cerc vicios. Kremlinul îi răsplăteşte pe cei care demonstrează că sunt utili şi loiali, în acelaşi timp se aşteaptă şi cere ca aceste două calităţi să fie demonstrate în mod continuu. Pe scurt, acesta este un mod brutal de eficient în crearea unei elite uşor de controlat: în momentul în care toţi sunt compromişi, toţi sunt vulnerabili şi toţi trebuie să îşi demonstreze ataşamentul faţă de şef.
Dar există şi riscul ca acest mecanism să scape de sub control, apreciază analistul Marc Galeotti. Principala tentaţie în Crimeea este ca această regiune să fie transformată într-o enclavă criminalizată în afara controlului exercitat de Kremlin, care să reprezinte o provocare pentru securitatea Rusiei şi credibilitatea Moscovei. Gruparea moscovită Solnţevo continuă să trimită mesageri în Crimeea pentru a dezvolta alianţe locale, dar şi alte grupări interlope ruseşti fac acelaşi lucru. Experienţele recente din Crimeea arată că Moscova priveşte lumea interlopă drept agenţi folositori pentru controlul şi integrarea în lumea rusă a unor noi teritorii.