Conflicte globale, disensiuni locale şi sărbători naţionale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Criza politică de la Chişinău este un fleac pe lângă războiul din Orientul Mijlociu sau nevoile omului de rând. Cu toate acestea, nu se găseşte leac pentru năravurile şi încăpăţânarea decidenţilor noştri. Ai impresia că dânşii se cred buricul pământului şi că problemele lor sunt cele mai importante, pe când ale celorlalţi – insignifiante.

Recent, ne-am convins cât suntem de minusculi şi, totodată, vulnerabili. Un elicopter sub pavilion moldovenesc a fost doborât în Afganistan de către talibani. Se presupune că un pilot moldovean a decedat, iar alţi doi membri ai echipajului, la fel originari din R. Moldova, sunt ţinuţi în captivitate. Celula de criză de la Ministerul de Externe a fost instituită abia în ziua următoare producerii incidentului, aşa că să nu ne mire „operativitatea” cu care se creează alianţele pe malul Bâcului. Şi, fireşte, nu autorităţile noastre, ci americanii negociază eliberarea ostaticilor moldoveni. Ei sunt probabil mai agreaţi de jihadişti.

Tot în ultima perioadă, ursul siberian a rămas fără coadă. Mă refer la doborârea bombardierului rusesc de tip S-24 de către aviaţia turcă. Unii susţin că acest gest al Ankarei este hazardat şi nejustificat, pe când alţii declară că Turcia a reacţionat corespunzător la violarea premeditată şi repetată a spaţiului său aerian. Astfel, părerile sunt împărţite, dar consecinţele pot fi deosebit de grave. Escaladarea tensiunilor dintre o redutabilă forţă nucleară (Rusia) şi cea mai puternică alianţă militară (NATO) este în măsură să distrugă echilibrul fragil al lumii în care trăim. Din fericire, Moscova a ripostat mai mult din punct de vedere socio-economic, decât armat (a introdus regimul de vize şi a pus embargo pe produsele turceşti, care brusc au devenit necalitative). În tot cazul, conflictul direct trebuie cu orice preţ evitat, fiindcă ambele state au un imens potenţial distructiv.

 Între timp, poliţia moldovenească declară că a anihilat o grupare paramilitară care ar fi plănuit să acapareze câteva edificii culturale din Chişinău. Cică „teroriştii” urmau să atace Filarmonica Naţională, Muzeul Naţional de Istorie, Palatul Republicii, precum şi alte „obiective strategice”. Întreaga poveste e cusută cu aţă albă şi ridică mai multe semne de întrebare decât de exclamare. Imaginea în care un individ este reţinut în halat de baie şi în şlapi redă extrem de plastic întreaga butaforie. În atare situaţie, ori „teroriştii” sunt imbecili, ori cineva ne ia de proşti.

În tot acest talmeş-balmeş, corigenţii clasei politice moldoveneşti nu pot alege şeful Guvernului. Îşi pasează unii altora responsabilitatea, demonstrând în repetate rânduri cât sunt de iresponsabili. După ce l-au demis pe Streleţ printr-o moţiune depusă de socialişti, democraţii o fac pe nevinovaţii şi umblă cu mâţa în sac, ba chemând PLDM-ul la negocieri, ba cerşind susţinerea acoliţilor lui Putin. Doar că liderul PSRM nu vrea să calce a doua oară pe aceeaşi greblă, după ce l-a votat pe Timofti, şi tot repetă ca un patefon stricat refrenul alegerilor anticipate. Deşi se ştie că „Soluţia” lui Dodon înseamnă disoluţia Republicii Moldova (a se vedea propunerea sa de federalizare), unii încă mai speră să dreagă busuiocul şi să le surâdă norocul.

Nici liberal-democraţii nu sunt de lăudat. După ce au guvernat aproape 6 ani, le-a venit subit pofta de opoziţie. Fiind un partid decapitat, parcelele pe care membrii săi de vază le-au diriguit (şi secătuit) sunt scoase la mezat. Doar că nimeni nu se grăbeşte să preia frâiele afacerii, iar coaliţia va rămâne în chinurile facerii până la pronunţarea sentinţei în cazul lui Filat.

Aşadar, constatăm că s-a pierdut Alianţa şi se caută un nou Guvern, deşi ar trebui recuperată Ţara. Oricât s-ar uni şi despărţi între ei, reîntregirea cu România reprezintă unica şansă la normalitate şi stabilitate. Iată de ce 1 decembrie e sărbătoarea noastră, nu a lor. La mulţi ani, români!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite