Hugo Alcantara, un om de afaceri priceput: Investitor de la distanţă

Fundaşul de la CFR s-a adaptat perfect în România. E mulţumit că are familia la Cluj şi încearcă să-l ţină în frâu de la distanţă pe fratele său, care se ocupă de afacerile sale din Brazilia.

Hugo Alcantara (30 de ani) provine dintr-o ţară a bucuriei pure, dar a ales să-şi petreacă o parte din viaţă în Europa. Brazilianul a avut de toate când era mic. Părinţii săi, fără să fie milionari, au muncit de dimineaţa până seara pentru a-i oferi lui şi fratelui său tot ce este mai bun. Şi totuşi, micuţul Hugo a ales să bată mingea.

„Părinţii mei mi-au oferit absolut tot ce era nevoie pentru un copil. Îmi trebuia un tricou nou, o pereche de jeans care erau la modă sau o cămaşă frumoasă, eu le aveam. Mai mult, orice poftă în materie de jocuri pentru copii îmi putea fi îndeplinită. Chiar şi aşa, mie îmi plăcea natura, îmi plăcea să fac mişcare toată ziua. Am avut maşini, păpuşi, trenuleţe şi absolut orice. Cine să se joace cu ele dacă eu eram toată ziua pe-afară?" se întreabă Hugo, „muntele de om" înalt de 190 de centimetri.

Nu i-a plăcut şcoala

A fost un elev model, deşi nu şi-a propus niciodată acest lucru. Carnetul lui era mereu plin de note bune, iar mama sa spera că el va deveni un medic sau avocat de succes. A crescut în Cuiaba, oraş de 800.000 de locuitori, dar nu l-au interesat provocările „Mama, săraca, şi-ar fi dorit un Hugo student model, care s-o facă mândră de el, însă eu n-am ascultat-o. Aveam note bune, dar am picat examenul pentru admiterea la facultate, cred că a fost şi puţină intenţie acolo. Apoi am venit în Europa să joc fotbal", povesteşte jucătorul.

Hugo are o afacere foarte profitabilă în oraşul natal, de care se ocupă fratele său. Fost fotbalist, pe aceleaşi posturi, de atacant şi apoi fundaş, acesta colectează chiria de pe cele şapte apartamente aflate în proprietatea lui Hugo. Mai mult, se ocupă şi de spălătoria auto şi restaurantul fratelui. Din păcate, nu este un bun manager, ci mai degrabă un împrăştiat şi un chefliu, care sparge banii pe femei. „Este total iresponsabil. Nu-l interesează decât chefurile şi femeile, în timp ce afacerea ar putea fi şi mai profitabilă. Nu mă pot supăra pe el, că e fratele meu şi-l iubesc, dar nu e bine ce face", explică Hugo.

Ana, în vârstă de 29 de ani, este soţia lui Hugo. Cei doi au un băiat, Vitor Hugo, de şase ani. Deşi se plictiseşte în Cluj când soţul e plecat în cantonamente, Ana se consolează cu shopingul şi cu vizitele soţiilor lui Tony şi Nuno Claro, prietenele ei. Absolventă a facultăţii de economie, Ana a lucrat timp de doi ani la o firmă unde ţinea contabilitatea. Soţul său i-ar da putere deplină de decizie. „Este o persoană foarte inteligentă, care gestionează perfect orice situaţie. După ce termin cu fotbalul, ne vom întoarce în Brazilia, unde vrea să-şi deschidă un salon de înfrumuseţare. Sunt sigur că va face o grămadă de bani din asta. Este modelul de manager pentru oricine", o caracterizează Hugo.

Pe lângă calităţile enumerate, Ana e foarte pricepută în bucătărie: „Găteşte extraordinar. Face nişte chifteluţe minunate. Mănânc orez mult, friptură de vită şi lasagna, dar am mâncat şi sarmale. Sunt extraordinare! Bucătăria românească seamănă cu a noastră în unele privinţe. Mănânc şi în oraş când e ea plecată, pentru că nu ştiu să gătesc decât ochiuri, sunt antitalent în bucătărie. De băut, prefer un cocktail bun sau un wisky, când ies în club", recunoaşte brazilianul.

„Românul îţi zâmbeşte"

Odrasla sa este exact opusul tatălui. Nu merge la grădiniţă, se joacă pe calculator şi seamănă cu mama. E deştept şi va face mai multă şcoală decât tata, spun părinţii. Singurul său tovarăş de joacă este Maico, vărul care-l vizitează frecvent, iar sportul îl exclude din viaţa sa.

Alcantara consideră că România crează un mediu prielnic creşterii copilului său, deoarece românii sunt oameni extraordinari: „Am jucat în Polonia, unde am întâlnit oameni foarte răi. Pur şi simplu se uită la tine şi-ţi sunt antipatici. Românul îşi zâmbeşte, simţi că este un om prietenos, care ar vrea să-ţi vorbească şi să te cunoască mai bine. Am fost în Timişoara, Constanţa sau Bucureşti, oraşe care m-au impresionat atât ca aspect, cât şi al locuitorilor".

Vrea să devină manager

Hugo nu ştie ce-ar fi făcut dacă nu devenea fotbalist, dar un lucru e clar: după încheierea carierei de jucător profesionist va pleca acasă în ţara natală, unde va continua în domeniu. Vrea să devină manager general la un club brazilian: „Aici viaţa e mult mai agitată, e mult stres. Noi ne bucurăm pentru orice, trăim viaţa în fiecare moment al ei. Acolo este visul meu să trăiesc, după ce pun ghetele în cui", spune Alcantara.

1. Ana, Hugo şi Vitor, o familie fericită
2. Hugo e convins că fiul său nu va fi fotbalist