Patroni şi ”săgeţi”, trimişi în judecată într-un dosar de evaziune fiscală de 26 de milioane de lei. Ce a decis instanţa referitor la arestarea patronilor

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de evaziune fiscală din Sălaj, cu ramificaţii în mai multe judeţe din ţară, a fost finalizat cu rechizitoriu de către procurorii DIICOT Sălaj, decizia fiind acum a judecătorilor Tribunalului Sălaj, instanţă pe rolul căruia a fost înregistrat, săptămâna aceasta, dosarul.

Cazul de evaziune fiscală şi spălare de bani, în care sunt implicaţi cunoscuţi oameni de afaceri din judeţ, dar şi oameni săraci din întreaga ţară (numite ”săgeţi”), transformaţi peste noapte în patroni de firme folosite la înşelătorii, a ajuns în instanţă, procurorii DIICOT Sălaj, care au instrumentat dosarul, finalizând, săptămâna aceasta, cercetările.

Miercuri, 13 august, a fost primul termen în acest dosar, în care a fost verificată legalitatea măsurilor preventive dipuse în acest caz. Magistraţii au dispus prelungirea măsurilor dispuse anterior şi anume arest preventiv în cazul şimleuanului Vasile Boer, trimis în judecată în stare de arest preventiv şi într-un dosar instrumentat de DNA Oradea, a oamenilor din afaceri zălăuani Ioan Huluban şi Ioan Galiş, şi a fostului poliţist sătmărean Pavel Nicoară.

În arest la domiciliu rămân, în continuare, Sebastian Chira, Gheorghe – Dorel Dejeu, Marinel Baidoc, Gavril Biriş şi Emil Boita. Pe lângă cei nouă inculpaţi, în judecată au mai fost trimise alte 30 de persoane, trei aflate sub control judiciar, iar 27 în stare de libertate. ”Este vorba în special de ”săgeţi” (persoane sărace, de cele mai multe ori fără adăpost, pe numele cărora capii grupării înfiinţau firme fantome prin care îşi derulau operaţiunile ilegale şi spălau banii – n.a.). Sunt persoane din mai multe judeţe – Satu Mare, Constanţa, Olt dar şi altele”, explică Dan Bubuiug, procurorul de caz.

”Filmul” infracţiunilor

Cercetările în acest caz au avut ca punct de pornire o sesizare făcută de Garda Financiară Sălaj, în martie 2012. Procurorii spun că această grupare de crimă organizată şi-a început activitatea în cursul anului 2010 şi până în prezent s-a  extins la nivelul mai multor judeţe din ţară (Sălaj, Satu Mare, Bihor, Hunedoara, Dolj, Prahova, Constanţa, Bucureşti).

Începând cu anul 2010 au funcţionat mai multe societăţi ce aveau un comportament tip fantomă, acestea fiind folosite de către alte societăţi pentru a regla activitatea contabilă în vederea eludării bugetului de stat, sumele de bani obţinute în urma activităţilor de evaziune fiscală şi delapidare intrând în posesia administratorilor societăţilor beneficiare care controlau şi societăţile „fantomă”.

Societăţile cu activitate comercială semnificativă, prin intermediul administratorilor lor, găsesc o persoană sau un grup de persoane, de regulă cu condiţie materială modestă, lipsite de experienţă de viaţă ( persoane tinere)  sau cu un nivel intelectual scăzut, care sunt dispuse în schimbul unor mici favoruri materiale să devină asociaţi şi administratori în astfel de societăţi ,,fantomă’’. În acest fel se creează aparenţa că activităţile efective desfăşurate de către aceste societăţi fantomă sunt realizate de către persoanele fizice ce au calitatea de administrator şi /sau asociaţi în cadrul acestora sau cel puţin cu ştirea lor. În realitate lucrurile nu stau aşa. Persoanele care figurează ca asociaţi şi administratori în cadrul acestor societăţi fantomă sunt folosite doar la constituirea acestor societăţi şi obţinerea de conturi şi carduri bancare. Ulterior acestor activităţi întreaga activitate imputată acestor societăţi fantomă este realizată de către persoanele din cadrul societăţilor beneficiare în urma raporturilor comerciale fictive ( care nu au loc în realitate ), sau persoane desemnate de către acestea pentru astfel de activităţi ( contabili angajaţi, secretare etc).

Societăţile cu activitate economică reală au nevoie în scopul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, evaziune fiscală şi spălare a banilor de astfel de societăţi fantomă pe care să le controleze tot ei şi cu ajutorul cărora să-şi regleze contabilitatea pentru a disimula activitatea economică reală şi a ascunde săvârşirea acestor infracţiuni.  

Societăţile fantomă sunt lipsite de orice activitate economică reală, ele fiind folosite doar pentru emiterea de facturi fiscale fictive în interesul societăţilor cu activitate din jurul lor şi eventual rularea banilor aferenţi acestor facturi prin conturile lor.

Astfel, deşi aceste societăţi au raporturi comerciale de valori foarte mari, ele nu au nici un angajat, nu au evidenţă contabilă, nu au patrimoniu , nu deţin  mijloace fixe sau mobile, etc. Caracteristic acestor societăţi fantomă este faptul că persoanele care au calitatea de asociat sau administrator în cadrul lor  nu au nici un rol în toată activitatea acestora. Simplul lor rol este acela aşa cum am arătat mai sus de a fi prezent la întocmirea actelor necesare constituirii sau modificării actelor constitutive şi la constituirea de conturi bancare. Desigur că aceste persoane conştientizează că prin  acceptarea calităţii într-o astfel de societate, facilitează săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare a banilor şi delapidare de către alte persoane sau societăţi  cărora pun la dispoziţie actele şi conturile unei astfel de societăţi.  După constituirea unei astfel de societăţi, emiterea facturilor fictive şi a mişcărilor financiare prin conturile acestor societăţi, pentru a da aparenţă de realitate raporturilor juridice în baza cărora au fost emise facturile, sunt făcute de persoanele interesate din societăţile pentru care sunt folosite societăţile fantomă sau persoane desemnate în acest sens .

Prin astfel de raporturi fictive se deturnează realitatea în privinţa activităţii economice a societăţilor care înregistrează astfel de facturi, fapt ce facilitează săvârşirea infracţiunilor de mai sus. Astfel spre exemplu prin introducerea în contabilitate a unei facturi de cheltuieli fictive se diminuează impozitul şi deduce TVA-ul ce-ar trebui achitat către bugetul de stat în urma unei activităţi reale. Dacă o astfel de factură fictivă este însoţită şi de plata prin cont a unor sume de bani, pe această cale făptuitorii sub aparenţa acestor raporturi juridice delapidează sumele respective din societate, iar prin transferul sumelor către societăţile fantomă, urmate de întoarcerea acestora în posesia persoanelor fizice din spatele societăţilor cu activitate economică se ascunde provenienţa infracţională a acestor sume de bani, fapt ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.  

Tot în realizarea scopului principal al unor astfel de ilegalităţi şi anume, acela de a nu plăti sau plăti cât mai puţin către bugetul de stat şi de a se însuşi de către persoanele fizice administratori sau asociaţi în societăţile cu activitate economică, prin înregistrarea unor astfel de facturi se acoperă aprovizionările – livrările cu marfă la negru, fapt ce de asemenea are impact asupra bugetului de stat. Astfel există posibilitatea ca două sau mai multe societăţi între care se derulează raporturi reale să folosească alături societăţi fantomă pentru a nu-şi încărca activitatea societăţilor lor şi pentru a putea practica preţuri mai bune pe piaţă în măsura în care TVA-ul este pus în cârca societăţii fantomă.

Întrucât activităţile comerciale se realizează între numeroase societăţi comerciale în lanţ, numai printr-o înregistrare corectă în cadrul fiecăreia a activităţii economice reale desfăşurată se poate stabili ce are de plătit fiecare către bugetul de stat. Din aceste considerente legiuitorul a incriminat înregistrarea unor documente fictive în mod necondiţionat, respectiv chiar dacă activitatea respectivă a avut loc însă nu cu societatea care figurează în documente, respectiv aprovizionările s-au făcut din surse necunoscute (,, de pe piaţa neagră’’), desigur în măsura în care rezultă dincolo de orice îndoială dintr-o serie de împrejurări de fapt că societatea care a înregistrat achiziţia cunoaşte faptul că documentele respective provin de la o societate fără activitate economică.

Când astfel de activităţi iau amploare şi pe cale de consecinţă intră în vizorul autorităţilor fiscale, persoanele fizice din spatele societăţilor cu activitate economică  prin folosirea persoanelor care apar în documente, în calităţile cerute de lege ( asociaţi şi administratori ) în cadrul societăţilor fictive, fac demersuri pentru  cesiunea părţilor sociale către alte persoane dispuse, pentru mici favoruri, să accepte o astfel de societate, sau către cetăţeni străini ca  în speţa de faţă, respectiv către cetăţeni maghiari, pentru a se acredita ideea că tot pasivul şi activul societăţii a fost preluat de către aceştia din urmă, alături de evidenţa contabilă (documentele propriu zise) a acestor societăţi, care în realitate nu exista şi în scopul de a îngreuna urmărirea penală.

O caracteristică a grupului infracţional organizat este racolarea acestor persoane fără adăpost, a unor persoane cu o stare materială precară, care în schimbul unor sume modice (100-200 lei) erau de acord să devină administratori a acestor societăţi comerciale „fantomă”, unii dintre aceştia, după efectuarea controalelor de către organele fiscale fiind sancţionaţi de către acestea, fără să cunoască însă despre fraudele fiscale desfăşurate de aceste societăţi de către liderii grupării de crimă organizată.

Astfel, aceste persoane erau transportate de către liderii grupării în municipiul Zalău, respectiv la notarul public, la Oficiul Registrului Comerţului, la diferite unităţi bancare, unde semnau actele de cesiune, de deschidere de conturi, ulterior actele societăţii fiind preluate de către membrii grupării, inclusiv cardurile bancare şi codurile PIN aferente.

De asemenea, aceste persoane fără adăpost erau obligate să semneze chitanţe şi facturi fiscale în alb, contracte de prestări servicii, contracte de vânzare cumpărare, împuterniciri, acestea fiind folosite ulterior pentru desfăşurarea unor activităţi economice fictive, respectiv achiziţionarea de bunuri, prestări servicii, vânzarea unor bunuri.  

Un exemplu elocvent este preluarea unei societăţi comerciale de către o persoană fără adăpost din oraşul Tăşnad, jud. Satu Mare, care trăia într-un  garaj în acest oraş fără apă curentă şi electricitate, singurul venit al acestuia fiind ajutorul social în sumă de 127 de lei.

După semnarea actelor de cesiune şi eliberarea documentelor bancare unul dintre liderii grupării a ridicat de la o unitate bancară cardul bancar întocmit pe numele persoanei fără adăpost, precum şi codul PIN.
În perioada desfăşurării activităţii infracţionale pe această societate într-o singură lună liderii grupului de crimă organizată au derulat sume de zeci de mii de euro, iar ulterior după controlul organelor fiscale pentru a ascunde activitatea infracţională desfăşurată  societatea a fost cedată tot unei persoane fără adăpost din oraşul Debrecen, Ungaria.  

Una dintre persoanele cercetate arată că „toţi suntem patroni şi avem datorii de miliarde şi nicun leu în buzunar”.